ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4846/2018

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2018

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 29 ianuarie 2016 sub nr. x/2016, reclamanții A. și B. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. și C. S.A. - SUCURSALA RĂDĂUȚI, să constate nulitatea absolută a clauzelor abuzive cuprinse în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x din 25.08.2008:

- pct. 5 teza finală:

"dobânda curenta este formata din dobânda de referința variabila, care se afișează la sediile C., la care se adaugă 1,50"

- pct. 9 lit. a), b) și e):

a) comision de acordare credit de 2,50 flat;

b)comision de administrare de 75,00 Euro, reprezentând un procent de 0,05 %;

e) comision de rambursare anticipată:

- în primele 36 luni de creditare 4,50%, minim 30 Euro sau echivalent;

- între 61 și 120 luni: 2,50 %, minim 30,00 Euro sau echivalent;

- peste 121 luni: 2,00 %, minim 30,00 Euro sau echivalent;

și din condiții generale de creditare - anexa la contractul de credit bancar nr. x/25.08.2008, să se constate ca fiind abuzive dispozițiile art. 2.6.; 2.10.a; 3.1; 3.8; 3.9.

Să constate nulitatea absolută a actului adițional nr. x din 12.12.2013.

Să fie obligate pârâtele:

- să înlocuiască din formula de calcul a dobânzii, cu:

"dobânda curenta este formata din dobânda de referința Euribor la 3 luni, la care se adaugă 1,50"

- la restituirea sumelor plătite nedatorat în temeiul clauzelor nule: dobânzii încasate și nedatorate, dobânzi restante, comision de acordare credit; comision de administrare de 75,00 Euro lunar;

- la emiterea unui nou plan de rambursare;

- la plata dobânzii legale remuneratorii și penalizatoare, începând cu data încasării sumelor nedatorate și până la achitarea efectivă a debitului;

- la plata daunelor morale în sumă de 20.000 RON;

- să plătească cheltuielile de judecată.

Prin sentința civilă nr. 531 din 10 februarie 2017, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr. x/2016, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B..

Prin decizia civilă nr. 116 din 31 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a fost admis apelul declarat de apelanții A. și B., în contradictoriu cu intimatele C. S.A. BUCUREȘTI și C. S.A. - SUCURSALA RĂDĂUȚI.

A fost schimbată, în tot, sentința civilă nr. 531 din 10 februarie 2017, în sensul că:

A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții A. și B..

S-a luat act că reclamanții au renunțat la capătul de cerere privitor la comisionul de rambursare anticipată.

A fost constatată existența clauzelor abuzive cuprinse în:

- art. 5 teza a treia din condițiile speciale și art. 2.10 lit. a) din condițiile generale la convenția de credit nr. x din 25.08.2008 încheiată între părți;

- art. 9 lit. a) și b) din condițiile speciale referitoare la comisionul de acordare și comisionul de administrare și art. 3.1, art. 3.7 și art. 3.9 din condițiile generale la convenția de credit nr. x din 25.08.2008 încheiată între părți.

Au fost obligate pârâtele să modifice contractul sus menționat în sensul eliminării clauzelor constatate ca fiind abuzive.

Au fost obligate pârâtele la restituirea sumelor ce reprezintă diferența dintre dobânda încasată potrivit clauzelor constatate ca fiind abuzive și dobânda stabilită după înlăturarea clauzelor abuzive.

Au fost obligate pârâtele la restituirea (în echivalentul în RON la data plății) către reclamanți a sumelor încasate cu titlu de comision de acordare și comision de administrare, începând cu data încheierii contractului de credit nr. x/25.08.2008 și până la punerea în executare a hotărârii.

Au fost obligate pârâtele la plata către reclamanți a dobânzii legale aferente debitului, calculată de la data plății sumelor de către reclamanți și până la data achitării efective a debitului de către pârâte.

Au fost respinse celelalte pretenții.

Instanța a luat act că apelanții-reclamanți nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele C. S.A. și C. S.A. - SUCURSALA RĂDĂUȚI.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 17 septembrie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Suceava, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentele-pârâte C. S.A. și C. S.A. - SUCURSALA RĂDĂUȚI împotriva deciziei civile nr. 116 din 31 ianuarie 2018, pronunțate de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Suceava.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2018.