ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5018/2018

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 31.01.2017 pe rolul Judecătoriei Rădăuți, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor inserate la pct. 5 alin. ultim, conform căruia "dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile C., la care se adaugă 1,20 p.p.", pct. 2.10 lit. a), pct. 3.1, pct. 3.9, pct. 7.4 lit. h) și pct. 8 lit. b) și c) din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 345, încheiat de părți la 03.07.2007; de asemenea, au solicitat să dispună obligarea pârâtei la utilizarea indicelui de referință EURIBOR la 6 luni, la care să se adauge marja de 1,20 p.p., la restituirea sumelor plătite nedatorat în temeiul clauzelor abuzive, la care se adaugă dobânda legală remuneratorie și penalizatoare, calculată de la data încasării sumelor nedatorate până la achitarea efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecă.

Prin sentința civilă nr. 1939/13.06.2017, Judecătoria Rădăuți a respins excepția inadmisibilității, a admis în parte acțiunea, a constatat caracterul abuziv al clauzelor inserate la pct. 5 alin. ultim și pct. 8 lit. b) și c) din contractul de credit încheiat de părți, a obligat pârâta să aplice o dobândă curentă formată din indicele de referință EURIBOR la 6 luni, la care sa se adaugă marja de 1,20 p.p. și să plătească reclamanților sumele încasate în baza clauzelor constatate abuzive, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data încasării până la plata efectivă și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind pct. 7.4 lit. h) din contract.

Împotriva acestei sentințe, C. S.A. a declarat apel, care a fost admis prin decizia nr. 313/18.04.2018, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă; sentința apelată a fost schimbată în parte, în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de pârâtă; celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute, iar cheltuielile de judecată din apel au fost integral compensate.

Împotriva deciziei din apel, C. S.A. a declarat recurs, care a fost depus la Tribunalul Suceava și a fost înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale, asupra căreia, în temeiul art. 132, rap. la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Suceava, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)."

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

O primă concluzie care se desprinde din cele prezentate anterior este în sensul că, în concepția legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ. astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituțională.

Curtea Constituțională a statuat că "efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speță, hotărârea atacată a fost pronunțată la 18.04.2018, ulterior publicării deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României în Monitorul Oficial.

Prin decizia nr. 18/01.10.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965/14.11.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

De aceea, în condițiile în care decizia atacată a fost pronunțată de Tribunalul Suceava, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Suceava, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei nr. 313/18.04.2018, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Suceava.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2018.