ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4999/2018

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 06.04.2016 pe rolul Judecătoriei Huedin, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor inserate în contractul de credit nr. x/29.11.2007 la art. 2.4, 3.1 lit. b), 3.3, 3.5, 3.7, 4.1, 4.6 și 11.4, în privința sintagmei "cu excepția celor privind valoarea ratelor de credit și rata dobânzii curente, care se vor opera de către Bancă, în condițiile prezentului Contract", să dispună înlăturarea clauzelor abuzive și derularea contractului în continuare, în lipsa acestora; de asemenea, a solicitat să fie obligată pârâta la restituirea către reclamanți a sumelor de bani plătite în plus, cu titlu de dobândă curentă revizuibilă, în intervalul cuprins între data încheierii convenției de credit și cea a formulării cererii de chemare în judecată, a echivalentului în RON al sumei de 1.459,53 franci elvețieni, încasată cu titlu de comision de procesare și al sumelor reprezentând comision de administrare lunară a creditului, percepute în perioada cuprinsă între 30.12.2007 și data introducerii cererii de chemare în judecată, sume la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data achitării acestora până la restituirea lor efectivă. Au mai solicitat reclamanții să se dispună conversia creditului în RON, iar cursul să fie înghețat la nivelul valorii francului elvețian la data acordării creditului, pârâta să fie obligată la emiterea unui nou grafic de plată a ratelor, care să le fie comunicat sub semnătură și la recalcularea dobânzii retroactiv, de la data încheierii convenției de credit, în funcție de valoarea indicelui de referință LIBOR, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 695/26.10.2016, Judecătoria Huedin a admis în parte acțiunea, a constatat caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. 2.4, 3.1 lit. b), 3.3, 3.5, 3.7 și 11.4 din contractul de credit nr. x din 29.11.2007, a obligat pârâta la restituirea către reclamanți a sumelor încasate cu titlu de dobândă percepută peste dobânda de 4,9 %, în baza clauzelor abuzive inserate la art. 3.1 lit. b) și 3.3 din contract, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data perceperii sumei până la data restituirii integrale, a mai obligat pârâta la restituirea către reclamanți a sumei de 1.459,35 franci elvețieni ori a echivalentului în RON la data plății, încasată cu titlu de comision de procesare în baza clauzei abuzive inserate la art. 3.5 din contract, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la 30.11.2007 până la data restituirii integrale, precum și la restituirea către reclamanți a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare în procent de 0,23% aplicat soldului creditului, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data perceperii acestora până la data restituirii integrale; a respins restul capetelor de cerere și a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Împotriva acestei sentințe, C. S.A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1412/23.10.2017, Tribunalul Specializat Cluj a admis apelul și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzelor inserate la art. 3.1.lit. b) și art. 3.3 teza a II-a din contractul de credit nr. x din 29.11.2007 în ceea ce privește caracterul revizuibil al dobânzii începând cu al doilea an de creditare și a înlăturat dispoziția de obligare a pârâtei la restituirea către reclamanți a sumelor încasate cu titlu de dobândă percepută peste dobânda de 4,9% în baza clauzelor abuzive, precum și la plata dobânzii legale aferente; a obligat intimații la plata către apelantă a sumei de 1.244,44 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, a obligat apelanta la plata către intimați a sumei de 500 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel, a compensat cheltuielile de judecată acordate în apel și, pe cale de consecință, a obligat intimații la plata către apelantă a sumei de 744,44 RON.

Împotriva deciziei din apel, C. S.A. a declarat recurs, care a fost depus la Tribunalul Specializat Cluj și înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La 13.08.2018 intimații-pârâți au depus la dosar note scrise, prin care au invocat excepțiile inadmisibilității și necompetenței materiale a instanței supreme.

Luând în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale, Înalta Curte, în temeiul art. 132, rap. la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Specializat Cluj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)."

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

O primă concluzie care se desprinde din cele prezentate anterior este în sensul că, în concepția legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ. astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituțională.

Curtea Constituțională a statuat că "efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speță, hotărârea atacată a fost pronunțată la 23.10.2017, ulterior publicării deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României în Monitorul Oficial.

Prin decizia nr. 18/01.10.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965/14.11.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

De aceea, în condițiile în care decizia atacată a fost pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Cluj, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1412/23.10.2017, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2018.