ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4935/2018

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2018

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14 martie 2018, revizuienta S.C A. S.R.L. a formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 1338/2017 din 17 martie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2016, și în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea cererii de revizuire și anularea sentinței atacate apreciind că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1230A din 29 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosar nr. x/2016.

În dezvoltarea motivului de revizuire invocat, revizuienta a susținut că ambele hotărâri judecătorești pe care la apreciază a fi contradictorii sunt definitive, sentința atacată devenind irevocabilă la 08.02.2018, în timp ce decizia nr. 1230A pronunțată de Curtea de Apel București avea caracter irevocabil de la data pronunțării.

Detaliind cu privire la contrarietatea celor două hotărâri judecătorești menționate, a arătat revizuienta că înțelege să se prevaleze de dispozițiile speciale ale Legii nr. 85/2014, mai precis de dispozițiile art. 123 alin. (1) din Legea 85/2014, conform cărora " Contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii, art. 1.417 din C. civ. nefiind aplicabil. Orice clauze contractuale de desființare a contractelor în derulare, de decădere din beneficiul termenului sau de declarare a exigibilității anticipate pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. Prevederile referitoare la menținerea contractelor în derulare și la nulitatea clauzelor de încetare sau accelerare a obligațiilor nu sunt aplicabile în privința contractelor financiare calificate și a operațiunilor de compensare bilaterală în baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterală. În vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului, într-un termen de prescripție de 3 luni de la data deschiderii procedurii, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate să denunțe orice contract, închirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu au fost executate în totalitate ori substanțial de către toate părțile implicate".

Astfel, a arătat revizuienta că din analiza dispozițiilor art. 123 alin. (1) din Legea 85/2014, se poate conchide că legiuitorul a instituit o situație premisă care atrage incidența acestor dispoziții legale, respectiv contractele trebuie să fie "în derulare". Practic, posibilitatea de denunțare a unui contract de către administratorul sau lichidatorul judiciar este o măsură de excepție permisă de Legea 85/2014, însă incidența sa este restrânsă la noțiunea de contracte aflate "în derulare". Or, sintagma "contracte aflate în derulare" presupune sine qua non că aceste contracte sunt susceptibile de a produce efecte juridice și de a fi executate în viitor, în caz contrar, dispozițiile art. 123 alin. (1) din Legea 85/2014 nu ar mai produce nici un efect juridic.

Continuând raționamentul, a susținut revizuienta că devine evident că dispozițiile art. 123 alin. (1) cu toate consecințele pe care le implică (denunțarea sau menținerea contractelor ca măsura a administratorului/lichidatorului judiciar) nu pot fi aplicabile actelor juridice care nu au produs și nu pot produce nici un efect juridic fie pentru că sunt nule, reziliate, rezolvite sau caduce.

În continuare, a arătat revizuienta că prin decizia nr. 1230A/2017 pronunțată de Curtea de Apel București s-a schimbat în parte sentința primei instanțe prin care se constatase legală măsura de denunțare a Tranzacției de către B. și s-a menținut Tranzacția dintre A. și C. cu toate consecințele ce decurg de aici. Practic, ca efect al "menținerii' Tranzacției în sensul art. 123 din Legea nr. 85/2014, aceasta produce efecte juridice și reprezintă un act aflat în curs de executare de către părți, nemaiputând fi pusă în discuție ulterior eventuala vocație a acestuia de a produce efecte juridice.

În antiteză cu decizia nr. 1230A/2017 pronunțată de Curtea de Apel București, prin sentința atacată, instanța de fond a reținut că Tranzacția este caducă, obiectul său fiind imposibil de executat.

Analizând considerentele sentinței atacate, a arătat revizuienta că se poate conchide că pretinsul motiv de caducitate a Tranzacției s-ar plasa temporal anterior pronunțării deciziei nr. 1230A/2017. Din aceste rațiuni, apreciază revizuienta că "menținerea" Tranzacției ca efect al deciziei nr. 1230A/2017 pronunțate de Curtea de Apel București exclude sancțiunea caducității, întrucât situația premisă a menținerii unui contract în temeiul Legii nr. 85/2014 este ca acest contract să poată fi executat, în caz contrar neputând fi menținut sau denunțat în temeiul art. 123 din Legea nr. 85/2014. Or, în speță, dacă pretinsul motiv de caducitate se plasează temporal anterior menținerii Tranzacției prin hotărâre irevocabilă cu toate efectele pe care aceasta le produce, atunci devine evident că sancțiunea caducității nu mai putea fi constatată prin sentința atacată, întrucât ne aflăm într-un caz în care se aduce atingere puterii de lucru judecat a deciziei nr. 1230A/2017.

Pentru aceste motive, apreciază revizuienta că există contrarietate între decizia nr. 1230A/2017 pronunțată de Curtea de Apel București și sentința atacată, aceasta din urmă devenind irevocabilă la 08.02.2018, fără ca această "caducitate" a Tranzacției să mai fie analizată în calea de atac a apelului.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat reține următoarele:

Motivul de revizuire invocat de revizuientă - art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - prevede că "revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situație executarea hotărârilor fiind imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depășirea acestei situații creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

În speță, se constată că prin cererea de revizuire, revizuienta a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1338/2017 din 17 martie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2016, anularea sentinței atacate apreciind că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1230A din 29 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosar nr. x/2016.

Așadar, atât din cuprinsul cererii de revizuire, cât și din precizările făcute în ședință publică de către reprezentantul revizuientei, se constată că aceasta a formulat cerere de revizuire a primei hotărâri și nu a celei de-a doua, astfel cum prevăd dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile textului legal anterior menționat, revizuirea poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

De asemenea, potrivit art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor potrivnice, ea "va anula cea din urmă hotărâre".

Prin urmare, în raport cu textele legale evocate, cererea de revizuire dedusă judecății prin care se solicită anularea primei hotărâri pronunțate este inadmisibilă și urmează a fi respinsă.

În aceste condiții, Înalta Curte nu va mai proceda la examinarea celorlalte condiții de admisibilitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1338/2017 din 17 martie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2018.