ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4876/2018

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinta civilă nr. 397/LMA din 28 iunie 2018, pronunțată în dosarul x/2018, Tribunalul Satu Mare, secția I civilă a admis exceptia necompetenței instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL ORADEA și TRIBUNALUL SATU MARE, în favoarea TRIBUNALUI SĂLAJ.

Instanța a reținut, în esență, că cererea de chemare în judecată este formulată de reclamanta A., fost grefier în cadrul Judecătoriei Satu Mare.

Potrivit unui comunicat, prin decizia Curții Constituționale din 26 aprilie 2018:

"(...)Curtea Constituțională, a admis excepția de neconstituționalitate formulată și a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1)-(2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă."

"Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea a statuat că permiterea cumulului competenței jurisdicționale cu calitatea de parte în proces reprezintă un element obiectiv care conduce în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea instanței, contrar art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituție."

Fiind în prezența unei norme constituționale exclusiv în condițiile interpretării dată de instanța de contencios constituțional și având obligația de a respecta drepturile procesuale ale părților în acord cu Constituția, reclamanta, în temeiul art. 127 alin. (3), raportat la alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, poate opta pentru învestirea unui tribunal din circumscripția unei curți de apel învecinate, având în vedere că Tribunalul Satu Mare este parte în proces, ceea ce obligă instanța la admiterea excepției și la declinarea competenței în favoarea instanței alese, respectiv Tribunalul Sălaj.

Prin încheierea civilă din 08 octombrie 2018, Tribunalului Sălaj, secția Civilă a admis excepția necompetenței instanței, fiind declinată competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 Curtea Constituțională a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale, iar dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă, în măsura în care se limitează sfera de aplicare a art. 127 alin. (1) și (2) doar la instanta la care reclamantul isi desfăsoara activitatea, situație care nu este aptă să acopere, într-un mod complet, toate situațiile care pot, în mod rezonabil apărea în cursul unei judecăti.

Curtea a reținut în motivarea deciziei că "dispozitiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul impartialitătii justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constitutie prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfăsoară activitatea "din cuprinsul lor."

În privința alin. (2) al art. 127 C. proc. civ., Curtea a reținut că prin aplicarea dispozitiilor art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. doar ipotezei judecătorului care are calitatea de pârât nu și aceleia în care instanța de judecată ar avea această calitate, dispozitiile legale nu își ating scopul pentru care au fost reglementate.

Legiutorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2), că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent sau grefier care își desfăsoară activitatea la instanta competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una din instantele judecătoresti de acelasi grad aflate în circumscriptia oricareia dintre curtile de apel învecinate. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate, " ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.

Dar atunci când decide să uzeze de acest beneficiu, după cum se reține și în motivarea deciziei "legea nu îi poate interzice accesul la acest mecanism pe motivul că partea pârâtă este chiar instanța competentă să îi judece cauza și nu doar judecătorul din cadrul acesteia. Legiuitorul a reglementat acest beneficiu în considerarea calitătii de judecător a părții pârâte, însă, cu atât mai mult cu cât parte pârâtă este chiar instanța de judecată, legea ar trebui să acorde dreptul de optiune părții reclamante, mai ales că în viziunea legiuitorului exercitarea unei actiuni de competența de soluționare a instantei la care aceasta își desfășoară activitatea este de natură să nască suspiciuni."

Deci, după cum rezultă din motivarea detaliată a deciziei nr. 290/2018, aspectele de neconstituționalitate privesc limitarea sferei de aplicare a art. 127 alin. (1) și (2) doar la instanța la care reclamantul își desfăsoara activitatea și neaplicarea acestor dispozitii și instantei de judecată ca parte pârâtâ și nicidecum necompetența instanței unde judecătorul își desfăsoară activitatea când parte pârâtă este însăsi instanța de judecată.

Competența facultativă prevazută la alin. (2) dă dreptul părții reclamante de a alege între mai multe instanțe competente sau de a introduce cererea de chemare în judecată chiar la instanta la care judecătorul funcționează sau la instanța de judecată pârâtâ.

Atâta timp cât reclamantul a ales una dintre aceste instanțe, competentă material și teritorial, această instanță nu poate refuza părtii reclamante beneficiul acordat de lege și prin urmare nu poate declina cauza unei alte instanțe.

Reclamanta A. nu mai deține în prezent funcția de grefier la Judecătoria Satu Mare și, prin urmare, dispozitiile alin. (3) ale art. 127 C. proc. civ. nu sunt aplicabile și, pe cale de consecință, nici prevederile alin. (1) ale aceluiași articol.

Având în vedere decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile alin. (2) a articolului 127, calitatea de parte pârâtă revenind instantei la care judecătorul își desfășoară activitatea. Dar, în conditiile în care reclamanta a ales să sesizeze Tribunalul Satu Mare, instanță competentă atât material, cât și teritorial, competența de soluționare a cauzei revine acestuia.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Satu Mare, secția I civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul cauzei, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL ORADEA și TRIBUNALUL SATU MARE a învestit această din urmă instanță cu un litigiu de muncă - pretenții bănești.

Reclamanta a avut calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Satu Mare, fiind, la momentul învestirii instanței, pensionară, așa cum reiese din cererea de chemare în judecată.

Conform dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă, se adresează instanței judecătorești competente, în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă.

Potrivit art. 127 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea." Alin. 3 al aceluiași articol statuează că dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Prin decizia nr. 290/2018 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 638 din 23 iulie 2018, Curtea Constituțională a statuat:

"46. Drept consecință a constatării neconstituționalității sintagmei "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. se impune constatarea neconstituționalității și a sintagmei "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât, pentru aceleași considerente, și aceasta din urmă este de natură a aduce atingere principiului imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție.

Prin această decizie, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constată că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale. De asemenea, a a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Cum, la momentul formulării cererii de chemare în judecată, reclamanta nu mai deținea funcția de grefier în cadrul Judecătoriei Satu Mare, nu poate fi reținută incidența în cauză a dispozițiilor art. 127 alin. (1), coroborat cu alin. (3) din C. proc. civ.

Raportat la decizia nr. x din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 638 din 23 iulie 2018, pronunțaă de Curtea Constituțională, Înalta Curte reține că reclamanta a înțeles să învestească Tribunalul Satu Mare cu cererea de chemare în judecată, instanță care are și calitatea de pârât în cauză.

Astfel cum a reținut și Curtea Constituțională în decizia nr. 290/2018, mai sus enunțată, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., "pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege."

În toate cazurile de competență teritorială așternativă, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente revine reclamantului, raportat la dispozițiile art. 116 din C. proc. civ.

Odată făcută această alegere, reclamantul nu mai poate reveni asupra acesteia, iar pârâtul nu poate cere declinarea competenței și nici instanța nu poate să dispună în acest sens din oficiu.

Cu urmare a alegerii făcute de către reclamantă prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secția I civilă, această instanță este competentă să soluționeze cauza.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Satu Mare, secția I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL SATU MARE și CURTEA DE APEL ORADEA, în favoarea Tribunalului Satu Mare, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2018.