ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1138/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1138/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Constată că prin sentința nr. 394/D

din 07 noiembrie 2011 Tribunalul Brașov a admis în parte cererea de chemare în

judecată formulată de reclamantul R.G.H., în contradictoriu cu pârâtul Statul

Român, prin Ministerul Transporturilor - Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România SA București și, în consecință, a anulat

procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 5 din 29

noiembrie 2010, precum și hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 5 din 29

noiembrie 2010, ce au fost emise de către pârât, a obligat pârâtul să achite

reclamantului suma de 1.823 Euro, respectiv echivalentul în lei al acestei sume

la data efectuării plății, cu titlu de despăgubiri aferente exproprierii

imobilului ce constituie obiectul dreptului de proprietate al reclamantului, a

respins restul pretențiilor formulate de către reclamant.

Pentru a pronunța

această sentință instanța a reținut următoarele.

Prin Hotărârea nr. 5 din 29 noiembrie 2010,

emisă de către pârât, s-a stabilit că, în vederea realizării lucrării de

utilitate public, Reabilitarea DN1 (E 68), Sibiu - Brașov", km 173 800 și

km 296 293, din cadrul proiectului de reabilitare a drumurilor, etapa a V a, au

fost expropriate imobilele cu destinația de teren ce constituie obiectul

dreptului de proprietate al reclamantului, imobile situate în localitatea

Șercaia, județul Brașov, înscrise sub numerele cadastrale 281/1 și 285/1, în

suprafață de 363 mp și de 485 mp.

De asemenea, prin această hotărâre,

s-a reținut că prin procesul - verbal din 29 noiembrie 2010 s-a stabilit că,

pentru exproprierea suprafețelor de teren anterior identificate, ce constituie

obiectul dreptului de proprietate al reclamantului, despăgubirile ce i se cuvin

acestuia sunt în cuantum de 6.789, 94 lei, sumă de bani cu privire la care

persoana expropriată nu și-a exprimat acordul, aceasta neformulând o cerere de

acordare a despăgubirilor.

Așa fiind, pârâtul a dispus ca, pentru

suprafața de teren în suprafață de 848 mp, pentru care a operat măsura

exproprierii, în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 198/2004,

reclamantului să îi fie acordate despăgubiri în cuantum de 6.789, 94 lei, sumă

de bani ce a fost consemnată pe numele părții menționate, într-un cont ce a

fost deschis la o unitate bancară.

Potrivit

raportului de evaluare, ce a stat la baza întocmirii procesului - verbal de

stabilire a despăgubirilor, în zona în care este amplasat bunul imobil din

litigiu, terenurile ce prezintă caracteristicile acestuia au fost înstrăinate

foarte rar, majoritatea vânzărilor realizându-se din considerente de

necesitate, prețul de vânzare variind între 0,5 și 2 euro/ mp.

În acest context, prin raportul de

evaluare s-a propus ca despăgubirile aferente bunului imobil din litigiu să fie

stabilite prin raportare la suma de 1,864/mp.

Așa cum s-a

arătat, prin cererea de chemare în judecată pe care a promovat-o, reclamantul

nu a contestat dispoziția de expropriere a bunului imobil din litigiu, ci doar

cuantumul despăgubirilor ce i-au fost acordate, susținând că, în raport de

valoarea reală a imobilului, suma de bani ce i-a fost acordată cu titlul

menționat este foarte mică.

Instanța a reținut că, potrivit art. 9

din Legea nr. 198/2004, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se

poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la

data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii,

sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de

proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar

exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a

cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra

terenului. În cazul în care hotărârea nu a fost comunicată, orice persoană care

se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se

poate adresa instanței judecătorești competente, în termen de 3 ani de la data

afișării hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii. Acțiunea formulată

în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit

dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru

cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

În conformitate cu prevederile art. 24

alin. (2) din Legea nr. 33/1994, text de lege aplicabil și în prezenta cauză,

conform celor mai sus arătate, instanța a dispus administrarea probei cu

expertiza tehnică judiciară, sens în care i-a numit în calitate de experți pe

T.O., ca expert desemnat din partea reclamantului, M.F.T., expert desemnat de

către pârâtul Statul Român, și D.C., expert desemnat de către instanța de

judecată.

Prin raportul de expertiză, experții

au concluzionat că imobilul ce formează obiectul exproprierii, în suprafață de

848 mp, are la data efectuării lucrării de specialitate o valoare de 1.823

Euro, valoare stabilită prin raportare la o valoare de 2,15 euro/mp.

De asemenea, prin lucrarea de

expertiză s-a stabilit că nu există niciun prejudiciu adus reclamantului ca

urmare a exproprierii suprafeței de teren mai sus indicate și nici nu s-a

înregistrat de către restul suprafeței de teren ce a rămas în proprietatea părții

menționate după parcurgerea procedurii de expropriere vreun spor de valoare.

În raportul de expertiză ce a fost

întocmit în cauză, au fost folosite drept metode de evaluare: metoda

capitalizării rentei funciare și metoda comparației directe.

Tribunalul a reținut drept criteriu de

evaluare cea de a doua metodă folosită de către comisia de experți, respectiv,

metoda comparației directe, aceasta deoarece, această metodă se întemeiază pe

prețul cu care sunt vândute imobile de natura celui pentru care operațiunea de

evaluare a fost realizată, ea fiind cea care se circumscrie criteriului de

evaluare instituit de art. 24 din Legea nr. 33/1994. Cealaltă metodă de

evaluare indicată în lucrarea de expertiză are la bază estimarea venitului brut

potențial al terenului atât în cazul exploatării de către proprietarul lui, cât

și în cazul în care terenul este arendat, astfel că ea nu se circumscrie

criteriului de evaluare instituit de textul de lege menționat anterior,

"prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia."

Așa fiind, Tribunalul a constatat că

valoarea pe care trebuie să o ia în considerare pentru determinarea

despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru suprafața de teren expropriată

este una reală, reprezentând prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile

similare, la data efectuării raportului de expertiză.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul

R.G.H., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea

în parte a acesteia, în sensul majorării despăgubirilor la suma de 7 euro/mp

teren, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs se

arată că valoarea de 1823 Euro, stabilită de prima instanță pentru terenul

expropriat, nu corespunde valorii reale a acestuia, cu atât mai mult cu cât

evaluarea a fost făcută după ce se efectuaseră lucrările la DN1. Astfel, se

invocă adresa numărul 853 din 01 martie 2012 emisă de Comuna Șercaia, care

confirmă susținerile reclamantului, în sensul că valoarea unui mp de teren în

vecinătatea celui expropriat se situează între 4,5 Euro/mp și 10 Euro/mp.

Totodată se critică metodele de

evaluare folosite de expertul judiciar în primă instanță, respectiv metoda

capitalizării rentei funciare și metoda comparației directe, cu motivarea că

nici una dintre acestea nu ar duce la stabilirea valorii de circulație reale a

valorii terenului expropriat. în drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Prin recursul formulat reclamatul nu a

propus probe noi, solicitând analizarea pretențiilor sale pe baza probelor

administrate în primă instanță.

În cauză a formulat recurs și pârâtul

Statul român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România SA București prin Direcția Regională de Drumuri Poduri Brașov,

solicitând respingerea cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea

motivelor de recurs se invocă în esență faptul că în mod greșit prima instanță

a acordat despăgubiri peste maximul valorii de 2,15 Euro/mp stabilită prin

raportul de expertiză dispus în cauză, arătând totodată că suma de 6789,94 lei,

consemnată în contul reclamantului reprezintă valoarea reală a imobilului în

litigiu.

În drept au fost invocate dispozițiile

art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, Legea nr. 198/2004, art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În ședința publică din 21 mai 2012

instanța a stabilit natura juridică a căii de atac ce se poate exercita

împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Brașov în primă instanță ca fiind apelul,

în raport de dispozițiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 raportat la art.

23 din Legea nr. 33/1994 și art. 282 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 70/Ap din 07 iunie

2012 a Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale s-au respins apelurile

declarate de apelanții R.G.H. și Statul român prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București prin Direcția

Regională de Drumuri Poduri Brașov.

În motivarea deciziei s-au reținut

următoarele.

Potrivit raportului de evaluare care a

stat la baza procesului verbal de stabilire a despăgubirilor 5 din 29 noiembrie

2010 întocmit de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul

Consiliului local despăgubirile pentru imobilul în litigiu au fost stabilite

prin raportare la suma de 1,864 Euro/mp, rezultând suma de 6789,94 lei, care a

fost consemnată în contul reclamantului.

Raportul de expertiză întocmit în

primă instanță de experții T.O., M.T. și D.C. a concluzionat în sensul că

imobilul în suprafață de 848 mp în litigiu avea la data efectuării lucrării, o

valoare de 1823 Euro, stabilită prin raportare la valoarea de 2,15 Euro/mp.

Prima instanță a apreciat că acesta este valoarea reală, reprezentată de prețul

cu care se vând în mod obișnuit imobile similare.

Prin apelul formulat reclamantul

invocă adresa numărul 852 din 1 martie 2012 emisă de Primăria Comunei Șercaia,

care menționează faptul că în perioada 2006-2009 au fost vândute terenuri în

intravilanul localității la prețuri raportate la valori de 4,5 Euro/mp și maxim

10 Euro/mp.

Această adresă nu este de natură a

face dovada valorii terenului în litigiu, în condițiile în care nu se

coroborează cu probele administrate în cauză și privește terenuri aflate în

intravilanul localității.

Pe de altă parte reclamatul critica

metoda de evaluare folosită de experți și însușită de prima instanță, aceea a

comparației directe, care potrivit reclamantului nu duce la stabilirea valorii

reale a terenului, întrucât are în vedere situația terenului în litigiu după

începerea lucrărilor la DN1.

Curtea reține că această metodă de

evaluare respectă exigențele art. 26 din Legea nr. 33/1994 și ține seama de

prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

Prin apelul declarat pârâtul Statul

român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA

București prin Direcția Regională de Drumuri Poduri Brașov a criticat cuantumul

despăgubirilor acordate de prima instanță, ca fiind nejustificat de mari în

raport cu valoarea terenului expropriat, apreciind valoarea acestuia pe mp

între 0,5-2 Euro.

Instanța reține că prin raportul de

expertiză întocmit în primă instanță experții T.O., M.T. și D.C. au estimat o

valoare unitară de piață a terenurilor extravilane arabile între 1,8-2,25

Euro/mp, luând în considerare o marjă de negociere și un comision imobiliar

între 5-10%. în aceste condiții comisia de experți a apreciat o valoare unitară

de piață pentru terenul în litigiu de 2,15 Euro/mp, în total valoarea terenului

fiind de 1823 Euro.

Ca urmare, dispoziția primei instanțe

de stabilire a cuantumului despăgubirilor la suma de 1823 Euro, respectiv

echivalentul în lei la data efectuării plății, este corectă în raport cu

probele administrate în cauză.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

reclamantul R.G.H. și pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor prin

C.N.A.D.N.R.

În motivarea recursului reclamantul a

arătat că la cererea depusa la Comuna Sercaia, care viza obținerea de

informații cu privire la vânzarea terenurilor amplasate identic cu terenul în

litigiu - a obținut adresa nr. 853 din 1 martie 2012 - care confirma ceea ce a

susținut de la început ca prețul de vânzare al unui mp teren este de peste 5

euro /mp. Comuna Sercaia confirma ca în perioada 2006-2009 Primăria Sercaia a

vândut terenuri intravilane sau trecute în intravilan (ca terenul expropriat)

cu preturi cuprinse intre 4,5 euro /mp și maxim 10 euro/mp. Sumele de mai sus

au fost confirmate de expertize ale unor experți autorizați. Instanța de apel

nu a ținut cont de aceasta expertiza care este baza de pornire a unor licitații

pentru vânzare de terenuri în zona afectata de aceste lucrări, sau cel puțin

limitrofe, excluzând aceasta proba care este cea mai aproape de realitate,

Comuna Sercaia fiind îndreptățită sa stabilească prețul de vânzare al

terenurilor care urmează sa aibă aceasta destinație, cu privire la terenurile

deținute și supuse unei proceduri de vânzare.

Recurentul reclamant a arătat în

continuare că reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate acordarea

posibilității statului ca în cadrul procedurii de expropriere să impună prețul

dorit cu atât mai mult cu cat s-au efectuat mai întâi lucrările de reabilitare

pe DN 1 - fără să fie încunoștințat ca se va intra pe terenul său, nu a fost

niciodată anunțat ca s-au stabilit anumite despăgubiri, propuse unilateral de

către parata-intimata, este incorectă reținerea experților în sensul că nu

există "un spor de valoare a părții din imobil rămasa neexpropriata .. ca

urmare a lucrărilor care se vor realiză ", în realitate fiind vorba despre

o scădere a valorii acestui teren, despre întreruperea oricărei cai de acces la

acest teren, prin distrugerea podurilor de acces la terenul rămas.

Susținerea paratei ca a efectuat

lucrări de construire a unor căi de acces ca urmare a distrugerii celor

existente, nu este reală, în condițiile în care s-a plantat un tub mare, prin

care eventual sa se scurgă apa, tub acoperit parțial cu pământ, care însă nu

are rezistenta necesara susținerii unor utilaje agricole cu care ar dori sa

ajungă la terenul rămas neafectat. În aceste condiții accesul, daca mai înainte

de efectuarea acestor lucrări era facil și direct din DNl, acum se face pe cai

ocolitoare, dezavantajoase pentru cine lucrează acest teren.

Expertiza dispusa și efectuata la

dispoziția instanței în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 - a

concluzionat valoarea terenului evaluat prin doua metode de evaluare: metoda

capitalizării rentei funciare și metoda comparației directe.

Niciuna din cele doua metode nu duce

la stabilirea valorii de circulație reala a terenului ocupat și expropriat doar

după ce deja se efectuaseră lucrările la DNl, recurentul fiind în

imposibilitate de a mai face opoziție la ocuparea terenului, astfel ca nu se

poate impune un anume preț pentru acest teren - care este proprietatea de drept

a acestuia. În orice vânzare, proprietarul impune prețul, iar nu cumpărătorul,

astfel că nici în cazul exproprierii, nu se poate impune un alt preț decât „o

justa și reala despăgubire"

Valoarea acestui teren, care mai

înainte de efectuarea lucrărilor de amenajare pe DNl era situat de-a lungul și

paralel cu aceasta sosea, este eventual prețul cu care s-au vândut anterior

terenuri în zona, intre 4,5 și 10 euro/mp, iar nu 2,16 euro/mp.

Recurentul a mai arătat că întrucât

despăgubirea nu a fost prealabilă nu a putut beneficia de sprijinul acordat de

Statul Roman și Comunitatea Europeana pentru suprafețele agricole lucrate.

În motivarea recursului pârâtul a

arătat că hotărârea atacată este netemeinica și nelegala, prin aplicarea

greșita a art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Prin hotărârea pronunțata, instanța a

menținut despăgubirile stabilite spre maximul valorii (2.15 pro/mp) propuse

prin raportul de expertiza încuviințat în cauza, deși experții n-au argumentat

suficient modul cum au stabilit aceasta suma, după ce au apreciat ca valoarea

unitara de piața este intre 1.8 și 2.25 euro/mp.

În drept, au fost invocate prevederile

Legii nr. 198/2004 cu modificările și

completările

ulterioare, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte a constatat nefondate

recursurile pentru considerentele expuse mai jos.

În ceea ce privește recursul declarat

de către reclamant,

înalta

Curte a reținut că acesta reia în cadrul recursului motivele formulate și în

apel, exprimându-și nemulțumirea față de valoarea terenurilor expropriate,

considerând că este prea mică.

Această valoare a fost stabilită de

către prima instanță de fond pe baza raportului de expertiză întocmit în fața

acesteia, față de care reclamantul nu a formulat obiecțiuni în condițiile art. 212

alin. (2) C. proc. civ., dispoziție prevăzută sub sancțiunea decăderii, conform

art. 103 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, la termenul la care s-a

dispus efectuarea acestei expertize (25 martie 2011) reclamantul a solicitat ca

obiectiv doar stabilirea valorii de piață a terenului, nesolicitând evaluarea

vreunui prejudiciu cauzat de faptul că terenul i-ar fi fost preluat în mod

abuziv anterior emiterii hotărârii de expropriere.

De altfel, din acțiune rezultă că

există un alt litigiu care are acest obiect, al ocupării abuzive a terenului,

anterior emiterii hotărârii de expropriere.

Ca atare, susținerile din recurs prin

care se invocă neluarea în calcul la determinarea cuantumului despăgubirii

aceste aspecte (prejudiciu cauzat de pretinsa ocupare abuzivă a terenului

anterior emiterii hotărârii de expropriere)

sunt

nefondate, prin raportare la prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

Afirmația recurentului în sensul că

"întrucât despăgubirea nu a fost prealabilă nu a putut beneficia de

sprijinul acordat de Statul Roman și Comunitatea Europeana pentru suprafețele

agricole lucrate", pe lângă faptul că este extrem de vagă, este făcută

pentru prima dată în recurs stabilirea unor despăgubiri pentru acest eventual

prejudiciu nefăcând obiectul acțiunii.

Reclamantul nu a formulat obiecțiuni

nici sub aspectul concluziei experților, în sensul că nu există vreun alt

prejudiciu care decurge din expropriere, în condițiile art. 26 alin. (2) teza

finală din Legea nr. 33/1994, raportat la restul de teren rămas în proprietatea

reclamantului și nu a criticat în apel neacordarea vreunei despăgubiri pentru

acest pretins prejudiciu rezultat din expropriere (susținere pe care nu a

făcut-o de altfel, nici în acțiune), astfel că aceste critici sunt formulate omisso

medio.

Instanța de apel a reținut corect că,

raportat la prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 potrivit cărora

la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia, nu putea

fi avută în vedere adresa nr. 853 din 1 martie 2012 a Comuna Sercaia, care

privea terenuri situate în intravilan sau trecute în intravilan, vândute de

primărie în perioada 2006-2009, în timp ce terenurile expropriate în cauză sunt

terenuri agricole situate în extravilan, nereferindu-se astfel la terenuri de

același fel cu cel în cauză, adică extravilane.

Sunt nefondate

motivele de recurs prin care se susține că niciuna din cele doua metode de

evaluare utilizate de către nu duce la stabilirea valorii de circulație reala a

terenului expropriat și astfel la stabilirea unei despăgubiri juste. Expertiza

s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

potrivit cărora la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și

instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după

caz, altor persoane îndreptățite, experții raportându-se la valoarea unitară de

piață a terenurilor extravilane arabile. În determinarea acestei valori

experții nu s-au raportat la terenuri de același fel supuse exproprierii ci la

terenuri aflate pe piața imobiliară.

Nici în cazul

vânzării unui teren prețul obținut nu este cel dorit de către cumpărător, ci

cel care rezultă din negocierea cu vânzătorul, astfel că nu este corectă

afirmație recurentului în sensul că justa despăgubire ar fi cea solicitată de

proprietarul terenului expropriat.

Aprecierea ca

fiind justă a despăgubirii se face prin raportare la valoarea de circulație a

acelui teren, astfel că dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

care se raportează la prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același

fel în unitatea administrativ teritorială respectă această condiție.

Or, așa cum s-a reținut anterior

adresa nr. 853 din 1 martie 2012 a Comuna Sercaia, privea terenuri situate în

intravilan sau trecute în intravilan, vândute de primărie în perioada 2006-2009,

cu prețuri între intre 4,5 și 10 euro/mp, iar nu terenuri agricole extravilane

cum este cel în cauză. Astfel, raportarea reclamantului la aceste terenuri nu

este corectă, și cu atât mai puțin nu poate fi reținută ca fiind dovedită

solicitarea reclamantului din acțiune în sensul că i s-ar cuveni o despăgubire

calculată prin raportare la prețul de 20 de euro/mp.

În ceea ce,privește, recursul declarat

de către pârât,

înalta

Curte a reținut că singura critică privește interpretarea aplicarea greșita a art.

26 din Legea nr. 33/1994, întrucât instanța a menținut despăgubirile stabilite

spre maximul valorii (2.15 euro/mp) propuse prin raportul de expertiza

încuviințat în cauza, deși experții n-au argumentat suficient modul cum au

stabilit aceasta sumă, după ce au apreciat ca valoarea unitara de piața este

intre 1.8 și 2.25 euro/mp.

Așa cum a reținut instanța de apel din

conținutul raportului de expertiză întocmit în fața primei instanțe, prin

raportul de expertiză întocmit în primă instanță experții T.O., M.T. și D.C. au

estimat o valoare unitară de piață a terenurilor extravilane arabile între

1,8-2,25 Euro/mp, luând în considerare o marjă de negociere și un comision

imobiliar între 5-10%. în aceste condiții comisia de experți a apreciat o

valoare unitară de piață pentru terenul în litigiu de 2,15 Euro/mp, în total

valoarea terenului fiind de 1823 Euro, raportându-se în analiza și

reconcilierea rezultatelor la cele patru principii menționate în raport.

Recurentul pârât nu a solicitat în

apel administrarea altei probe cu expertiză pentru a dovedi faptul că nu ar fi

corectă modalitatea de determinare a prețului pe metru pătrat determinat de

către experții care au efectuat expertiza în fața primei instanțe, și nici nu

au invocat vreo dispoziție legală încălcată de aceștia în modul de estimare a

valorii unitare de piață a terenului în cauză.

Astfel, nu se poate reține vreun motiv

de nelegalitate sub acest aspect al deciziei atacate.

În consecință, în temeiul art. 312 alin.

(1) raportat la art. 304 alin. (1) pct. 9 și art. 316 raportat la art. 295 alin.

(1) C. proc. civ., înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de reclamantul R.G.H. și de pârâtul Statul Român prin Ministerul

Transporturilor prin C.N.A.D.N.R. împotriva deciziei nr. 70/Ap din 07 iunie

2012 a Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

5 martie 2013.