ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1138/2013

Constată că prin sentința nr. 394/D din 07 noiembrie 2011 Tribunalul Brașov a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R.G.H., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București și, în consecință, a anulat procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 5 din 29 noiembrie 2010, precum și hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 5 din 29 noiembrie 2010, ce au fost emise de către pârât, a obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 1.823 Euro, respectiv echivalentul în lei al acestei sume la data efectuării plății, cu titlu de despăgubiri aferente exproprierii imobilului ce constituie obiectul dreptului de proprietate al reclamantului, a respins restul pretențiilor formulate de către reclamant.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele. Prin Hotărârea nr. 5 din 29 noiembrie 2010, emisă de către pârât, s-a stabilit că, în vederea realizării lucrării de utilitate public, Reabilitarea DN1 (E 68), Sibiu - Brașov", km 173 800 și km 296 293, din cadrul proiectului de reabilitare a drumurilor, etapa a V a, au fost expropriate imobilele cu destinația de teren ce constituie obiectul dreptului de proprietate al reclamantului, imobile situate în localitatea Șercaia, județul Brașov, înscrise sub numerele cadastrale 281/1 și 285/1, în suprafață de 363 mp și de 485 mp.

De asemenea, prin această hotărâre, s-a reținut că prin procesul - verbal din 29 noiembrie 2010 s-a stabilit că, pentru exproprierea suprafețelor de teren anterior identificate, ce constituie obiectul dreptului de proprietate al reclamantului, despăgubirile ce i se cuvin acestuia sunt în cuantum de 6.789, 94 lei, sumă de bani cu privire la care persoana expropriată nu și-a exprimat acordul, aceasta neformulând o cerere de acordare a despăgubirilor. Așa fiind, pârâtul a dispus ca, pentru suprafața de teren în suprafață de 848 mp, pentru care a operat măsura exproprierii, în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 198/2004, reclamantului să îi fie acordate despăgubiri în cuantum de 6.789, 94 lei, sumă de bani ce a fost consemnată pe numele părții menționate, într-un cont ce a fost deschis la o unitate bancară.

Potrivit raportului de evaluare, ce a stat la baza întocmirii procesului - verbal de stabilire a despăgubirilor, în zona în care este amplasat bunul imobil din litigiu, terenurile ce prezintă caracteristicile acestuia au fost înstrăinate foarte rar, majoritatea vânzărilor realizându-se din considerente de necesitate, prețul de vânzare variind între 0,5 și 2 euro/ mp. În acest context, prin raportul de evaluare s-a propus ca despăgubirile aferente bunului imobil din litigiu să fie stabilite prin raportare la suma de 1,864/mp. Așa cum s-a arătat, prin cererea de chemare în judecată pe care a promovat-o, reclamantul nu a contestat dispoziția de expropriere a bunului imobil din litigiu, ci doar cuantumul despăgubirilor ce i-au fost acordate, susținând că, în raport de valoarea reală a imobilului, suma de bani ce i-a fost acordată cu titlul menționat este foarte mică.

Instanța a reținut că, potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului. În cazul în care hotărârea nu a fost comunicată, orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente, în termen de 3 ani de la data afișării hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii.

Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, text de lege aplicabil și în prezenta cauză, conform celor mai sus arătate, instanța a dispus administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară, sens în care i-a numit în calitate de experți pe T.O., ca expert desemnat din partea reclamantului, M.F.T., expert desemnat de către pârâtul Statul Român, și D.C., expert desemnat de către instanța de judecată. Prin raportul de expertiză, experții au concluzionat că imobilul ce formează obiectul exproprierii, în suprafață de 848 mp, are la data efectuării lucrării de specialitate o valoare de 1.823 Euro, valoare stabilită prin raportare la o valoare de 2,15 euro/mp.

De asemenea, prin lucrarea de expertiză s-a stabilit că nu există niciun prejudiciu adus reclamantului ca urmare a exproprierii suprafeței de teren mai sus indicate și nici nu s-a înregistrat de către restul suprafeței de teren ce a rămas în proprietatea părții menționate după parcurgerea procedurii de expropriere vreun spor de valoare. În raportul de expertiză ce a fost întocmit în cauză, au fost folosite drept metode de evaluare: metoda capitalizării rentei funciare și metoda comparației directe. Tribunalul a reținut drept criteriu de evaluare cea de a doua metodă folosită de către comisia de experți, respectiv, metoda comparației directe, aceasta deoarece, această metodă se întemeiază pe prețul cu care sunt vândute imobile de natura celui pentru care operațiunea de evaluare a fost realizată, ea fiind cea care se circumscrie criteriului de evaluare instituit de art. 24 din Legea nr. 33/1994.

Cealaltă metodă de evaluare indicată în lucrarea de expertiză are la bază estimarea venitului brut potențial al terenului atât în cazul exploatării de către proprietarul lui, cât și în cazul în care terenul este arendat, astfel că ea nu se circumscrie criteriului de evaluare instituit de textul de lege menționat anterior, "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia." Așa fiind, Tribunalul a constatat că valoarea pe care trebuie să o ia în considerare pentru determinarea despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru suprafața de teren expropriată este una reală, reprezentând prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile similare, la data efectuării raportului de expertiză.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul R.G.H., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul majorării despăgubirilor la suma de 7 euro/mp teren, cu cheltuieli de judecată. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că valoarea de 1823 Euro, stabilită de prima instanță pentru terenul expropriat, nu corespunde valorii reale a acestuia, cu atât mai mult cu cât evaluarea a fost făcută după ce se efectuaseră lucrările la DN1. Astfel, se invocă adresa numărul 853 din 01 martie 2012 emisă de Comuna Șercaia, care confirmă susținerile reclamantului, în sensul că valoarea unui mp de teren în vecinătatea celui expropriat se situează între 4,5 Euro/mp și 10 Euro/mp.

Totodată se critică metodele de evaluare folosite de expertul judiciar în primă instanță, respectiv metoda capitalizării rentei funciare și metoda comparației directe, cu motivarea că nici una dintre acestea nu ar duce la stabilirea valorii de circulație reale a valorii terenului expropriat. în drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin recursul formulat reclamatul nu a propus probe noi, solicitând analizarea pretențiilor sale pe baza probelor administrate în primă instanță. În cauză a formulat recurs și pârâtul Statul român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București prin Direcția Regională de Drumuri Poduri Brașov, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă în esență faptul că în mod greșit prima instanță a acordat despăgubiri peste maximul valorii de 2,15 Euro/mp stabilită prin raportul de expertiză dispus în cauză, arătând totodată că suma de 6789,94 lei, consemnată în contul reclamantului reprezintă valoarea reală a imobilului în litigiu. În drept au fost invocate dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, Legea nr. 198/2004, art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În ședința publică din 21 mai 2012 instanța a stabilit natura juridică a căii de atac ce se poate exercita împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Brașov în primă instanță ca fiind apelul, în raport de dispozițiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 raportat la art. 23 din Legea nr. 33/1994 și art. 282 C. proc.

civ. Prin decizia nr. 70/Ap din 07 iunie 2012 a Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale s-au respins apelurile declarate de apelanții R.G.H. și Statul român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București prin Direcția Regională de Drumuri Poduri Brașov. În motivarea deciziei s-au reținut următoarele. Potrivit raportului de evaluare care a stat la baza procesului verbal de stabilire a despăgubirilor 5 din 29 noiembrie 2010 întocmit de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului local despăgubirile pentru imobilul în litigiu au fost stabilite prin raportare la suma de 1,864 Euro/mp, rezultând suma de 6789,94 lei, care a fost consemnată în contul reclamantului.

Raportul de expertiză întocmit în primă instanță de experții T.O., M.T. și D.C. a concluzionat în sensul că imobilul în suprafață de 848 mp în litigiu avea la data efectuării lucrării, o valoare de 1823 Euro, stabilită prin raportare la valoarea de 2,15 Euro/mp. Prima instanță a apreciat că acesta este valoarea reală, reprezentată de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile similare. Prin apelul formulat reclamantul invocă adresa numărul 852 din 1 martie 2012 emisă de Primăria Comunei Șercaia, care menționează faptul că în perioada 2006-2009 au fost vândute terenuri în intravilanul localității la prețuri raportate la valori de 4,5 Euro/mp și maxim 10 Euro/mp. Această adresă nu este de natură a face dovada valorii terenului în litigiu, în condițiile în care nu se coroborează cu probele administrate în cauză și privește terenuri aflate în intravilanul localității.

Pe de altă parte reclamatul critica metoda de evaluare folosită de experți și însușită de prima instanță, aceea a comparației directe, care potrivit reclamantului nu duce la stabilirea valorii reale a terenului, întrucât are în vedere situația terenului în litigiu după începerea lucrărilor la DN1. Curtea reține că această metodă de evaluare respectă exigențele art. 26 din Legea nr. 33/1994 și ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză. Prin apelul declarat pârâtul Statul român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București prin Direcția Regională de Drumuri Poduri Brașov a criticat cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanță, ca fiind nejustificat de mari în raport cu valoarea terenului expropriat, apreciind valoarea acestuia pe mp între 0,5-2 Euro.

Instanța reține că prin raportul de expertiză întocmit în primă instanță experții T.O., M.T. și D.C. au estimat o valoare unitară de piață a terenurilor extravilane arabile între 1,8-2,25 Euro/mp, luând în considerare o marjă de negociere și un comision imobiliar între 5-10%. în aceste condiții comisia de experți a apreciat o valoare unitară de piață pentru terenul în litigiu de 2,15 Euro/mp, în total valoarea terenului fiind de 1823 Euro. Ca urmare, dispoziția primei instanțe de stabilire a cuantumului despăgubirilor la suma de 1823 Euro, respectiv echivalentul în lei la data efectuării plății, este corectă în raport cu probele administrate în cauză. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul R.G.H.

și pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor prin C.N.A.D.N.R. În motivarea recursului reclamantul a arătat că la cererea depusa la Comuna Sercaia, care viza obținerea de informații cu privire la vânzarea terenurilor amplasate identic cu terenul în litigiu - a obținut adresa nr. 853 din 1 martie 2012 - care confirma ceea ce a susținut de la început ca prețul de vânzare al unui mp teren este de peste 5 euro /mp. Comuna Sercaia confirma ca în perioada 2006-2009 Primăria Sercaia a vândut terenuri intravilane sau trecute în intravilan (ca terenul expropriat) cu preturi cuprinse intre 4,5 euro /mp și maxim 10 euro/mp. Sumele de mai sus au fost confirmate de expertize ale unor experți autorizați.

Instanța de apel nu a ținut cont de aceasta expertiza care este baza de pornire a unor licitații pentru vânzare de terenuri în zona afectata de aceste lucrări, sau cel puțin limitrofe, excluzând aceasta proba care este cea mai aproape de realitate, Comuna Sercaia fiind îndreptățită sa stabilească prețul de vânzare al terenurilor care urmează sa aibă aceasta destinație, cu privire la terenurile deținute și supuse unei proceduri de vânzare.

Recurentul reclamant a arătat în continuare că reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate acordarea posibilității statului ca în cadrul procedurii de expropriere să impună prețul dorit cu atât mai mult cu cat s-au efectuat mai întâi lucrările de reabilitare pe DN 1 - fără să fie încunoștințat ca se va intra pe terenul său, nu a fost niciodată anunțat ca s-au stabilit anumite despăgubiri, propuse unilateral de către parata-intimata, este incorectă reținerea experților în sensul că nu există "un spor de valoare a părții din imobil rămasa neexpropriata .. ca urmare a lucrărilor care se vor realiză ", în realitate fiind vorba despre o scădere a valorii acestui teren, despre întreruperea oricărei cai de acces la acest teren, prin distrugerea podurilor de acces la terenul rămas.

Susținerea paratei ca a efectuat lucrări de construire a unor căi de acces ca urmare a distrugerii celor existente, nu este reală, în condițiile în care s-a plantat un tub mare, prin care eventual sa se scurgă apa, tub acoperit parțial cu pământ, care însă nu are rezistenta necesara susținerii unor utilaje agricole cu care ar dori sa ajungă la terenul rămas neafectat. În aceste condiții accesul, daca mai înainte de efectuarea acestor lucrări era facil și direct din DNl, acum se face pe cai ocolitoare, dezavantajoase pentru cine lucrează acest teren. Expertiza dispusa și efectuata la dispoziția instanței în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 - a concluzionat valoarea terenului evaluat prin doua metode de evaluare: metoda capitalizării rentei funciare și metoda comparației directe.

Niciuna din cele doua metode nu duce la stabilirea valorii de circulație reala a terenului ocupat și expropriat doar după ce deja se efectuaseră lucrările la DNl, recurentul fiind în imposibilitate de a mai face opoziție la ocuparea terenului, astfel ca nu se poate impune un anume preț pentru acest teren - care este proprietatea de drept a acestuia. În orice vânzare, proprietarul impune prețul, iar nu cumpărătorul, astfel că nici în cazul exproprierii, nu se poate impune un alt preț decât „o justa și reala despăgubire" Valoarea acestui teren, care mai înainte de efectuarea lucrărilor de amenajare pe DNl era situat de-a lungul și paralel cu aceasta sosea, este eventual prețul cu care s-au vândut anterior terenuri în zona, intre 4,5 și 10 euro/mp, iar nu 2,16 euro/mp.

Recurentul a mai arătat că întrucât despăgubirea nu a fost prealabilă nu a putut beneficia de sprijinul acordat de Statul Roman și Comunitatea Europeana pentru suprafețele agricole lucrate. În motivarea recursului pârâtul a arătat că hotărârea atacată este netemeinica și nelegala, prin aplicarea greșita a art. 26 din Legea nr. 33/1994. Prin hotărârea pronunțata, instanța a menținut despăgubirile stabilite spre maximul valorii (2.15 pro/mp) propuse prin raportul de expertiza încuviințat în cauza, deși experții n-au argumentat suficient modul cum au stabilit aceasta suma, după ce au apreciat ca valoarea unitara de piața este intre 1.8 și 2.25 euro/mp. În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 198/2004 cu modificările și completările ulterioare, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Înalta Curte a constatat nefondate recursurile pentru considerentele expuse mai jos. În ceea ce privește recursul declarat de către reclamant, înalta Curte a reținut că acesta reia în cadrul recursului motivele formulate și în apel, exprimându-și nemulțumirea față de valoarea terenurilor expropriate, considerând că este prea mică. Această valoare a fost stabilită de către prima instanță de fond pe baza raportului de expertiză întocmit în fața acesteia, față de care reclamantul nu a formulat obiecțiuni în condițiile art. 212 alin. (2) C. proc. civ., dispoziție prevăzută sub sancțiunea decăderii, conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ. De asemenea, la termenul la care s-a dispus efectuarea acestei expertize (25 martie 2011) reclamantul a solicitat ca obiectiv doar stabilirea valorii de piață a terenului, nesolicitând evaluarea vreunui prejudiciu cauzat de faptul că terenul i-ar fi fost preluat în mod abuziv anterior emiterii hotărârii de expropriere.

De altfel, din acțiune rezultă că există un alt litigiu care are acest obiect, al ocupării abuzive a terenului, anterior emiterii hotărârii de expropriere. Ca atare, susținerile din recurs prin care se invocă neluarea în calcul la determinarea cuantumului despăgubirii aceste aspecte (prejudiciu cauzat de pretinsa ocupare abuzivă a terenului anterior emiterii hotărârii de expropriere) sunt nefondate, prin raportare la prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. Afirmația recurentului în sensul că "întrucât despăgubirea nu a fost prealabilă nu a putut beneficia de sprijinul acordat de Statul Roman și Comunitatea Europeana pentru suprafețele agricole lucrate", pe lângă faptul că este extrem de vagă, este făcută pentru prima dată în recurs stabilirea unor despăgubiri pentru acest eventual prejudiciu nefăcând obiectul acțiunii.

Reclamantul nu a formulat obiecțiuni nici sub aspectul concluziei experților, în sensul că nu există vreun alt prejudiciu care decurge din expropriere, în condițiile art. 26 alin. (2) teza finală din Legea nr. 33/1994, raportat la restul de teren rămas în proprietatea reclamantului și nu a criticat în apel neacordarea vreunei despăgubiri pentru acest pretins prejudiciu rezultat din expropriere (susținere pe care nu a făcut-o de altfel, nici în acțiune), astfel că aceste critici sunt formulate omisso medio.

Instanța de apel a reținut corect că, raportat la prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 potrivit cărora la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia, nu putea fi avută în vedere adresa nr. 853 din 1 martie 2012 a Comuna Sercaia, care privea terenuri situate în intravilan sau trecute în intravilan, vândute de primărie în perioada 2006-2009, în timp ce terenurile expropriate în cauză sunt terenuri agricole situate în extravilan, nereferindu-se astfel la terenuri de același fel cu cel în cauză, adică extravilane.

Sunt nefondate motivele de recurs prin care se susține că niciuna din cele doua metode de evaluare utilizate de către nu duce la stabilirea valorii de circulație reala a terenului expropriat și astfel la stabilirea unei despăgubiri juste. Expertiza s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 potrivit cărora la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, experții raportându-se la valoarea unitară de piață a terenurilor extravilane arabile.

În determinarea acestei valori experții nu s-au raportat la terenuri de același fel supuse exproprierii ci la terenuri aflate pe piața imobiliară. Nici în cazul vânzării unui teren prețul obținut nu este cel dorit de către cumpărător, ci cel care rezultă din negocierea cu vânzătorul, astfel că nu este corectă afirmație recurentului în sensul că justa despăgubire ar fi cea solicitată de proprietarul terenului expropriat. Aprecierea ca fiind justă a despăgubirii se face prin raportare la valoarea de circulație a acelui teren, astfel că dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 care se raportează la prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială respectă această condiție.

Or, așa cum s-a reținut anterior adresa nr. 853 din 1 martie 2012 a Comuna Sercaia, privea terenuri situate în intravilan sau trecute în intravilan, vândute de primărie în perioada 2006-2009, cu prețuri între intre 4,5 și 10 euro/mp, iar nu terenuri agricole extravilane cum este cel în cauză. Astfel, raportarea reclamantului la aceste terenuri nu este corectă, și cu atât mai puțin nu poate fi reținută ca fiind dovedită solicitarea reclamantului din acțiune în sensul că i s-ar cuveni o despăgubire calculată prin raportare la prețul de 20 de euro/mp.

În ceea ce,privește, recursul declarat de către pârât, înalta Curte a reținut că singura critică privește interpretarea aplicarea greșita a art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât instanța a menținut despăgubirile stabilite spre maximul valorii (2.15 euro/mp) propuse prin raportul de expertiza încuviințat în cauza, deși experții n-au argumentat suficient modul cum au stabilit aceasta sumă, după ce au apreciat ca valoarea unitara de piața este intre 1.8 și 2.25 euro/mp. Așa cum a reținut instanța de apel din conținutul raportului de expertiză întocmit în fața primei instanțe, prin raportul de expertiză întocmit în primă instanță experții T.O., M.T. și D.C. au estimat o valoare unitară de piață a terenurilor extravilane arabile între 1,8-2,25 Euro/mp, luând în considerare o marjă de negociere și un comision imobiliar între 5-10%.

în aceste condiții comisia de experți a apreciat o valoare unitară de piață pentru terenul în litigiu de 2,15 Euro/mp, în total valoarea terenului fiind de 1823 Euro, raportându-se în analiza și reconcilierea rezultatelor la cele patru principii menționate în raport. Recurentul pârât nu a solicitat în apel administrarea altei probe cu expertiză pentru a dovedi faptul că nu ar fi corectă modalitatea de determinare a prețului pe metru pătrat determinat de către experții care au efectuat expertiza în fața primei instanțe, și nici nu au invocat vreo dispoziție legală încălcată de aceștia în modul de estimare a valorii unitare de piață a terenului în cauză. Astfel, nu se poate reține vreun motiv de nelegalitate sub acest aspect al deciziei atacate.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 alin. (1) pct. 9 și art. 316 raportat la art. 295 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul R.G.H. și de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor prin C.N.A.D.N.R. împotriva deciziei nr. 70/Ap din 07 iunie 2012 a Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2013.