ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3522/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin Sentința penală nr. 138 din 19 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 5525/118/2009 s-au hotărât următoarele: În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, pentru infracțiunea de deținere de echipamente hardware și software cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, a fost condamnat inculpatul G.M. cetățenie română, studii 12 clase, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, la pedeapsa de 1 (unu) an și 4 (patru) luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului G.M. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86 5 C. pen. raportat la art. 85 alin. (1) C. pen. s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare, aplicată inculpatului G.M. prin Sentința penală nr. 598 din 19 decembrie 2006 a Tribunalului Constanța și descontopirea acestei pedepse în componentele sale, de 3 ani închisoare - aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 - și de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002. În baza art. 36 alin. (1) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, aplicată inculpatului G.M.

prin prezenta hotărâre cu pedepsele de 3 ani închisoare și de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicate prin Sentința penală nr. 598 din 19 decembrie 2006 a Tribunalului Constanța, în pedeapsa cea mai grea, în final, inculpatul G.M. urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 86 5 alin. (2) C. pen. raportat la art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare. În baza art. 86 2 C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 6 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpatului la care s-a adăugat un interval de timp de 3 ani. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul G.M.

trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, desemnat cu supravegherea acestuia; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., privind consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului G.M.

s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.M. perioada executată, cu începere de la data de 10 mai 2006 și până la data de 9 iunie 2006. În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a unui adaptor și aparat MSR 206, precum și a sistemelor informatice și suporturilor de stocare a datelor informatice, depuse la Camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța în baza dovezilor seria din 29 octombrie 2007 și din 15 mai 2009. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul G.M. la plata sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin Rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Constanța - nr. 158 D/P/2005, din data de 29 mai 2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002. În esență, în actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt: La data de 7 iunie 2004, Biroul din București al U.S. Secret Service a trimis la Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Constanța mai multe plângeri formulate de T.A. din cadrul B.A., care reclama faptul că de la mai multe I.P.-uri din Constanța au fost postate pe internet pagini false pretinzând a fi ale B.A., cu scopul sustragerii informațiilor privitoare la cărțile de credit aparținând clienților acestei bănci.

Lucrătorii de poliție au verificat I.P.-urile menționate în plângeri și au constatat că acestea fuseseră alocate învinuitului F.G. care le folosea în cadrul unei rețele de bloc împreună cu alte opt persoane. Din procesul-verbal încheiat de lucrătorii de poliție cu acea ocazie rezultă că din cele opt persoane făcea parte și inculpatul G.M., căruia furnizorul de internet R. îi reziliase contractul din anul 2003 datorită faptului că desfășurase activități ilicite prin intermediul sistemelor informatice. Pentru aceste motive, în baza autorizațiilor de percheziție emise de Tribunalul Constanța, domiciliile învinuitului F.G. și inculpatului G.M. au fost percheziționate. Din Procesul-verbal întocmit la data de 9 iunie 2004 de lucrătorii de poliție rezultă că la domiciliul inculpatului G.M.

a fost găsit un dispozitiv pentru citirea/scrierea benzilor magnetice a cărților de credit marca MSR 206 cu seria X care se afla conectat la un sistem informatic. La domiciliul inculpatului au mai fost găsite patru carduri, trei mini dischete și zece floppy-diskuri. Inculpatul G.M. a menționat cu ocazia percheziției domiciliare că aparatul MSR 206 i-ar aparține unei persoane pe nume "C." și a indicat imobilul în care acesta locuia. În baza Autorizației din data de 9 iunie 2004 emisă de Tribunalul Constanța, imobilul respectiv a fost percheziționat de lucrătorii de poliție, ocazie cu care s-a constatat că era închiriat de către inculpații M.C.I. și B.A.D. În imobil au fost găsite mai multe cărți de credit și trei sisteme informatice.

La rândul lor, inculpații B.A.D. și M.C.I. au declarat că, de fapt, închiriaseră locuința la solicitarea inculpatului G.M., care folosea această locație pentru a falsifica cărți de credit cu ajutorul sistemelor informatice aflate acolo. Sistemele informatice și suporturile de stocare a datelor informatice ridicate de la domiciliul inculpatului G.M. și de la imobilul închiriat de inculpații B.A.D. și M.C.I. au fost supuse percheziției informatice în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Constanța. Din Procesul-verbal din data de 22 iunie 2004, încheiat de lucrătorii de poliție din cadrul Direcției Generale de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog rezultă că în sistemul informatic ridicat de la domiciliul inculpatului G.M.

a fost identificat un hard disk marca M.A., capacitate 30 Gb care a fost copiat și apoi sigilat în prezența inculpatului care a semnat peste marginile de lipire a plicului. Din Procesul-verbal încheiat de lucrătorii de poliție din cadrul aceleași instituții la data de 24 iunie 2004 rezultă că în aceeași manieră s-a procedat și cu două floppy-diskuri de 1,44 Mb ridicate de la locuința inculpatului G.M. Acestea au fost supuse perchezițiilor informatice, la datele de 15 iulie 2004 și 21 iulie 2004. Din procesele-verbale încheiate cu acea ocazie rezultă că de pe unul dintre cele două floppy-diskuri au fost recuperate 13 serii de cărți de credit însoțite de data expirării cărții de credit, tipul acesteia și parolele pentru accesarea contului corespunzător cărții de credit (PIN și CVV2), iar în hard diskul marca M.A.

a fost găsit programul informatic de calculator „MSR 206 Utility", un fișier în format HTML ce conține un text în limba engleză, liste cu adrese de e-mail și mai multe fișiere reprezentând pagini de internet de acces la diferite conturi. Rezultatul percheziției informatice a fost materializat pe un CD cu semnătură digitală MD5 care a fost trimis la Institutul pentru Tehnologii Avansate din cadrul Serviciului Român de Informații, în vederea efectuării unei constatări tehnico-științifice. Din Raportul de constatare tehnico-științifică din 9 iulie 2008 al acestei instituții rezultă că datele înscrise pe acest CD se încadrează în contextul activităților de tip „phishing". Phishing-ul reprezintă o activitate de colectare prin utilizarea spam-ului a datelor necesare falsificării instrumentelor de plată electronică.

Falsificarea cărților de credit prin metoda „phishing" se realizează în maniera următoare: - se colectează (din diverse surse publice) adrese de poștă electronică; - se realizează o copie a site-ului unei instituții financiare și se modifică astfel încât să permită prelucrări suplimentare ale datelor (introducere de date considerate confidențiale, comunicarea prin poșta electronică a acelor date, stocarea datelor confidențiale în fișiere, redirecționări ale utilizatorilor etc), rezultând un site web care poate fi confundat cu originalul; - se închiriază (opțional) un nume de domeniu confundabil cu numele de domeniu al instituției financiare de la pasul anterior; - se face public site-ul modificat la pasul anterior; - se compune un mesaj (cu format de pagină web, pentru a permite redirecționări ale utilizatorilor), care pare a fi trimis de către instituția financiară de la pasul anterior și care conține un link către site-ul modificat; prin intermediul acestui mesaj se solicită introducerea de date confidențiale pe acest site; - cu ajutorul unui program dedicat distribuirii în masă a poștei electronice se trimite mesajul; adresa expeditorului poate fi aleasă,

astfel încât să fie confundată cu adresele de poștă electronică ale angajaților instituției financiare alese sau se folosește un program de distribuire a poștei electronice care este capabil să falsifice adresa de la care provine mesajul. După obținerea datelor cărților de credit, acestea pot fi înscrise pe banda magnetică a unui plastic prevăzut cu bandă magnetică, prin folosirea aparatului MSR 206 și a programelor MSR 206 Utility, 206 Dax 21 și Track 2 Encoder. Deoarece cu ocazia efectuării constatării tehnico-științifice sus-menționate s-a constatat că lucrătorii de poliție care au efectuat percheziția informatică nu au exportat pe CD-ul analizat programele identificate, ci doar imagini ale acestora, aceste programe au fost analizate de pe hard diskul M.A.

aparținând inculpatului G.M., care a fost trimis în plicul sigilat de lucrătorii de poliție și semnat de către acesta cu ocazia efectuării percheziției informatice. Din Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 2166573 din 9 iulie 2008 al Institutului pentru Tehnologii Avansate din cadrul Serviciului Român de Informații rezultă că pe hard diskul M.A., model Y, aparținând inculpatului G.M., au fost găsite următoarele date: - fișiere de tip text, conținând adrese de e-mail (ex.: - Program Files\MassSender\Data\BadAdr.IDX, - Program Files\MassSender\SessionLogs\BadAddresses.csv); - fișiere de tip „scrisoare", care pot fi folosite pentru atragerea clienților instituției financiare F.B.

către o copie a site-ului acesteia, unde să li se ceară introducerea datelor confidențiale (ex.: Program Files\MassSender\Messages\333732\PostMessage.txt, 880283\PostMessages.Txt, 931693\PostMessage.txt, Documents and Settings\ICE\Local Settings\Temporary Internet Files\Content.IE5\K9EN8DYN\fleet-new [l].html); - fișiere de tip text (Ex.:TheJerm\bins.txt), cu informații referitoare la modalitatea de codificare a numerelor de cont, ce pot fi folosite de către aplicația Track 2 Encoder pentru generarea datelor de pe pista a doua a cardurilor bancare; - fișiere de tip jurnal, provenite de la aplicația Advanced MassSender, folosită pentru transmiterea mesajelor e-mail către un număr mare de utilizatori (folderul\MassSender); - jurnalul imaginilor web vizitate, printre care se află și pagini ale unor instituții financiare (F.B.); - în spațiul liber de pe hard disk s-au găsit date despre carduri (numere de cont, numere de validare, coduri PIN, date de valabilitate etc). Programe: - dedicate transmiterii de mesaje e-mail (Advanced MassSender, Dark Mailer, Mail SMTP Bomber, Local SMTP Relay Server) către un număr mare de destinatari; - dedicate interfațării cu dispozitive cititoare/inscriptoare de carduri magnetice (MSR 206 Utility, 206DAX21); - dedicate generării de date cu o structură similară celei aflate pe pista a doua a cardurilor magnetice de tip bancar (Track 2 Encoder);

dedicate ștergerii sigure a informațiilor de pe calculatoarele cu sisteme de operare Windows (Evidence Eliminator); - dedicate realizării de conexiuni la distanță (Putty, Remote Admin). Din același raport de constatare tehnico-științifică rezultă că programele deținute de inculpatul G.M. sunt destinate transmiterii în masă de mesaje e-mail, dedicate scrierii (clonării) cardurilor bancare, ștergerii sigure a fișierelor de pe calculator (în vederea imposibilității recuperării acesteia), precum și conectării la distanță la un alt calculator (conectare sigură prin ssh).

În același raport se specifică că aceste programe pot fi folosite pentru: - citire, scriere și clonare de carduri bancare folosind un echipament hardware dedicat de tip MSR 206; - trimitere în masă de e-mail-uri prin care destinatarii sunt îndrumați să-și introducă datele bancare confidențiale pe site-uri contrafăcute; - generarea de șiruri de date cu structură similară celor aflate pe pista a doua a cardurilor bancare; - ștergerea sigură a datelor de pe hard diskuri; - conectarea la calculatoare aflate la distanță. S-a stabilit de asemenea că în hard diskul inculpatului G.M.

se aflau date despre cărți de credit (numele posesorului, prenumele, adresa, numărul cardului, tipul cardului, data expirării, codul PIN, codul de control, etc), că aceste date ale cărților de credit puteau fi prelucrate cu programul Track 2 Encoder (destinat generării de date cu o structură similară celor aflate pe pista a doua a cardurilor bancare) și înscrise pe cardurile magnetice folosindu-se dispozitivul MSR 206 și aplicațiile de interfațare (MSR 206 Utility, 206DAX21). Au fost, de asemenea citite de către lucrătorii de poliție cele patru cărți de credit găsite la locuința inculpatului G.M., ocazie cu care s-a constatat, așa cum rezultă din Procesul-verbal al Direcției Generale de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog cu nr. 280260 din 10 iunie 2004, că plasticul reprezentând cartela de intrare pentru G.P.

Hotel - H.J. din București fusese falsificat prin rescrierea benzii magnetice pe pista II cu datele unei cărți de credit care expira în luna iunie 2005. Aparatul MSR 206 ridicat de la locuința inculpatului G.M. a fost, de asemenea, supus unei constatări tehnico-științifice de către specialiștii din cadrul Institutului pentru Tehnologii Avansate, iar din Raportul de constatare tehnico-științifică din 15 februarie 2005 al acestei instituții rezultă faptul că acesta este funcțional, fiind destinat citirii și inscripționării datelor de pe benzile magnetice ale cardurilor prin conectarea la un calculator pe care se aflau programele informatice "206DAX21.exe" și "MSR206Utility". Aceste programe au fost identificate în sistemul informatic aparținând inculpatului G.M.

S-a probat așadar, cu certitudine, săvârșirea de către inculpatul G.M. a infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, faptă prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, infracțiune pe care acesta, de altfel, a și recunoscut că a săvârșit-o, așa cum rezultă și din declarația dată în prezența apărătorului ales în ziua de 1 octombrie 2007. Acest fapt se probează și cu convorbirile telefonice purtate de inculpatul G.M., ulterior prinderii sale, de la postul telefonic mobil cu nr. 07XX/XXX.XXX, post telefonic interceptat în baza Autorizației din 14 septembrie 2004 emisă de Tribunalul Constanța. Astfel, în ziua de 6 octombrie 2004, orele 23:06 inculpatul G.M.

l-a contactat la postul telefonic cu nr. 07YY/YYY.YYY, pe numitul „D.", căruia i-a solicitat să-i scrie cărți de credit, iar acesta din urmă i-a reproșat inculpatului că lui îi dă doar 25%, pe când altora le dă 50 % din banii extrași. A doua zi, la data de 7 octombrie 2004, inculpatul G.M., de la același post telefonic, i-a transmis la ora 01:39 lui „D." următorul mesaj: "AA=BB", ce reprezintă datele unei cărți de credit. Rezultă că după ce inculpatului G.M. i-a fost ridicat de la domiciliu aparatul MSR 206, acesta și-a continuat activitatea infracțională, însă a fost nevoit să apeleze la alte persoane care dețineau astfel de aparate pentru a clona cărți de credit. Numitul „D.” a fost identificat în persoana lui M.F., care a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 17 D/P/2004 pentru faptul că deținea la domiciliu un aparat MSR 206 și programe destinate falsificării cărților de credit.

Sunt combătute astfel declarațiile inculpatului G.M., care a declarat că, de fapt, doar inculpații M.C. și B.A.D. desfășurau activități infracționale de falsificare a cărților de credit și că el doar a primit la domiciliul său aparatul MSR 206 adus de inculpatul M.C. În faza cercetării judecătorești, instanța a procedat la audierea inculpatului și a martorilor din acte. Analizând declarațiile date de inculpatul G.M. în cursul procesului penal, instanța de fond a constatat că acesta nu a avut o atitudine constantă.

Deși în primele declarații date în cursul urmăririi penale inculpatul a susținut că dispozitivul marca MSR 206 găsit la locuința sa cu ocazia percheziției domiciliare nu era al lui, ci aparținea numitului M.C., care-l rugase să-l țină o perioadă de timp la el și că nici nu avea cunoștință de modul în care funcționa, ulterior, în declarația dată în ziua de 1 octombrie 2007, a recunoscut că a fost prins de organele de poliție deținând la domiciliul său un aparat MSR 206 și cărți de credit contrafăcute. Astfel, în prezența apărătorului ales, inculpatul a arătat că, aflând de la alte persoane că pot fi obținuți bani cu ajutorul unor programe speciale destinate falsificării cărților de credit, l-a contactat pe numitul M.C.

care i-a dat un aparat MSR 206, iar programele le-a descărcat de pe internet. În aceste condiții a recunoscut că a transmis o pagină falsă unor bănci din America, solicitându-le clienților să-i dea date despre cărțile lor de credit, pe care le-a scris pe benzile magnetice ale unor cărți de credit, nereușind însă să scoată bani cu ajutorul acestora. În finalul declarației, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, infracțiune pe care a regretat-o, însă nu a recunoscut că a și falsificat instrumentele de plată. În faza cercetării judecătorești, inculpatul a revenit asupra ultimei declarații date în cursul urmăririi penale, susținând că numiții M.C.

și B.A.D. îl rugaseră cu o zi înainte să țină la el aparatul MSR 206, găsit la domiciliul său, pentru a nu fi găsit de proprietarul apartamentului pe care cei doi îl închiriaseră. Totodată, inculpatul a negat că ar fi descărcat de pe internet programe speciale destinate falsificării cărților de credit, susținând că aceste programe erau deja înregistrate în sistemul informatic pe care îl cumpărase de la second-hand, aflând despre existența acestora cu ocazia percheziției efectuate la locuința sa. Susținerile inculpatului au fost înlăturate în raport de declarațiile martorilor B.A.D. și M.C.I., care locuiau în acea perioadă împreună într-un apartament închiriat. Astfel, martorul M.C.I. a declarat că la solicitarea inculpatului a fost de acord ca pentru o perioadă scurtă de timp, acesta din urmă să-și aducă în apartament un calculator personal la care să lucreze.

Martorul a mai relatat că a văzut cum inculpatul conecta la laptop un aparat dreptunghiular, prin care trecea niște bucăți din plastic care aveau forma unor carduri bancare. Și martorul B.A.D. a declarat că inculpatul a adus în apartamentul pe care îl închiriase un laptop și un aparat despre care i-a spus că este pentru citirea cărților de credit. A mai relatat martorul că inculpatul venea la apartament numai pentru a lucra la calculator și la acel aparat, lucru care s-a întâmplat de 3 - 4 ori. Martorul a mai susținut că inculpatul l-a rugat să-i procure serii de cărți de credit, spunându-i că o să facă rost de bani. Martorii F.G. și F.D.I.

au arătat că nu cunosc nimic în legătură cu deținerea de către inculpat a unui aparat MSR 206. Critica formulată de inculpat prin apărător cu privire la respingerea de către procuror a probei privind efectuarea unei expertize care să stabilească data la care programele au fost instalate în sistemul informatic ridicat de la el s-a reținut că este neîntemeiată. Apărarea inculpatului potrivit căreia nu cunoștea de existența acelor programe întrucât achiziționase sistemul informatic la mâna a doua, cu aproximativ o săptămână înainte de a fi ridicat de către organele de poliție, a fost înlăturată deoarece în cursul urmăririi penale, în prezența apărătorului ales, a declarat că a descărcat acele programe de pe internet.

Pe de altă parte, s-au avut în vedere și consemnările din cuprinsul Procesului-verbal încheiat la data de 9 iunie 2004, când s-a efectuat percheziție la locuința inculpatului, ocazie cu care s-au găsit un calculator la care era conectat un dispozitiv marca MSR 206 pentru citirea cărților de credit și mai multe carduri. Totodată, instanța de fond a reținut că, chiar dacă s-ar considera reală susținerea inculpatului în sensul că aparatul MSR 206 nu-i aparținea, acest lucru nu-l exonerează de răspundere penală, fiind evidentă intenția acestuia de a-l folosi, în condițiile în care aparatul era conectat la calculator și se afla în posesia inculpatului. Declarația dată de inculpat în cursul cercetării judecătorești a fost înlăturată ca nesinceră, în condițiile în care acesta nu a motivat în niciun fel revenirea asupra susținerilor făcute în cursul urmăririi penale, în prezența apărătorului ales.

Din analiza coroborată a tuturor probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, cu forma de vinovăție cerută de lege. Astfel, la data de 9 aprilie 2004, cu ocazia efectuării unei percheziții la domiciliul inculpatului, a fost găsit un dispozitiv marca MSR 206, pentru citirea, respectiv scrierea cărților de credit, care se afla conectat la un sistem informatic, precum și patru carduri, 3 mini dischete și 10 floppy-diskuri. În urma efectuării percheziției informatice, pe unul dintre floppy-diskuri au fost recuperate 13 serii de cărți de credit însoțite de data expirării, tipul acestora și parolele pentru accesarea contului corespunzător cărții de credit, iar în hard diskul marca M.A.

au fost găsite programul informatic de calculator MSR 206 Utility, un fișier în format HTML ce conținea un text în limba engleză, liste cu adrese de e-mail și mai multe fișiere reprezentând pagini de internet de acces la diferite conturi. Din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate din cadrul Serviciului Român de Informații a rezultat că datele identificate cu ocazia percheziției informatice se încadrează în contextul activităților tip „phishing”, respectiv de colectare prin utilizarea spam-ului a datelor necesare falsificării instrumentelor de plată electronică.

Situația de fapt expusă mai sus și reținută de instanță rezultă din declarațiile inculpatului coroborate cu procesul-verbal de percheziție domiciliară, procesele-verbale de percheziție informatică, Raportul de constatare tehnico-științifică din 10 iulie 2008 al Institutului pentru Tehnologii Avansate din cadrul Serviciului Român de Informații, Raportul de constatare tehnico-științifică din 15 februarie 2005 al Institutului pentru Tehnologii Avansate din cadrul Serviciului Român de Informații, declarațiile martorilor B.A.D., M.C.I., F.G. și F.D.I. În drept, s-a reținut că fapta inculpatului G.M.

care la data de 9 iunie 2004 a fost depistat deținând la domiciliu echipamente hardware și software în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, respectiv un aparat MSR 206 și programe speciale destinate falsificării cărților de credit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002. La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv, gradul concret de pericol social al infracțiunii săvârșite, apreciat prin prisma împrejurărilor și a modalității concrete de comitere a acesteia, urmările produse, scopul urmărit de inculpat și datele ce caracterizează persoana acestuia.

Astfel, reținând că prin natura ei, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului prezintă un grad sporit de pericol social, că inculpatul este tânăr, nu avea antecedente penale la data comiterii infracțiunii, deși ulterior a perseverat în comportamentul infracțional, suferind și condamnări, s-a considerat că se impune condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, într-un cuantum care să răspundă cerințelor prev. de art. 52 C. pen., privind scopul preventiv educativ. Totodată, având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii și circumstanțele personale ale inculpatului, s-a apreciat că cerințele art. 52 C. pen. pot fi satisfăcute prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 86 1 C. pen.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul G.M. criticând-o, în principal, pentru greșita sa condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în condițiile în care nu s-a probat că a falsificat carduri pe care să le fi utilizat ulterior. A mai susținut apelantul-inculpat că la aprecierea vinovăției sale în privința deținerii de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică trebuia să se aibă în vedere faptul că toate constatările tehnice ale Institutului de Tehnologii Avansate din cadrul Serviciului Român de Informații sunt lovite de nulitate întrucât s-au efectuat în absența lui și a apărătorului său, iar aparatul MSR 206 găsit în locuința sa nu-i aparținea, fiindu-i încredințat spre păstrare de numitul „C.”, care fiind ulterior identificat a recunoscut că-i aparține respectivul aparat.

În concluzie, în principal, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. În subsidiar, apelantul-inculpat a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia. Prin Decizia penală nr. 148/P din 24 noiembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 875/36/2010, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat și l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 2.000 RON din care suma de 50 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate atât prin prisma criticilor invocate de inculpat, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 C. proc. pen., instanța de prim control judiciar a reținut că din probele administrate în cauză rezultă, dincolo de orice dubiu, că acesta a deținut echipamente apte să falsifice instrumente de plată electronică, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul G.M. care, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 9, 10, 12, 17 2 și 18 C. proc. pen. a susținut că: - în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, infracțiune care există numai dacă sunt îndeplinite două condiții simultane și obligatorii, și anume: deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică și, respectiv, falsificarea cardurilor.

Or, referitor la cea de-a doua condiție, nu există nicio probă din care să rezulte că el a falsificat carduri pe care să le fi utilizat ulterior.

A mai susținut inculpatul că nu s-a demonstrat cu certitudine că echipamentul găsit în locuința sa a fost folosit exclusiv de către el; constatarea tehnico-științifică dispusă în cursul urmăririi penale s-a realizat fără ca el sau apărătorul său să fie prezenți și contrar procedurii legale ce trebuia urmată, respectiv de a se copia (exporta) pe unul sau pe mai multe CD-uri conținutul programelor identificate în sistemul informatic ridicat de la locuința sa, și nu cum a procedat organul de urmărire penală, care a dispus ca respectiva constatare tehnico-științifică să se realizeze direct de pe hard diskul ridicat de la el; din conținutul raportului de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză nu rezultă că pe parcursul efectuării acesteia, datele conținute de hard diskul în cauză ar fi fost protejate informatic în vreun mod pentru a se preîntâmpina o eventuală alterare a lor; cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, organul de urmărire penală i-a respins cererea de efectuare a unei expertize tehnico-științifice care să stabilească modalitatea de analiză a datelor conținute de hard diskul ridicat de la locuința sa; constatarea tehnico-științifică nu a stabilit data la care respectivele programe au fost instalate în sistemul informatic,

aspect ce se impunea a fi lămurit pentru a se verifica apărarea sa în sensul că a cumpărat respectivul sistem informatic la mâna a doua, cu aproximativ o săptămână înainte ca acesta să fi fost ridicat de la domiciliul său, situație ce nu exclude posibilitatea ca persoana de la care l-a cumpărat să fi montat programele respective; - cu privire la echipamentul hardware descoperit în locuința sa, inculpatul a solicitat să se aibă în vedere susținerile sale constante în sensul că aparatul respectiv nu îi aparținea; - în condițiile în care, totuși, se va reține că a comis fapta dedusă judecății, a cerut să se rețină în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și să i se aplice o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de art. 76 C. pen.

În susținerea orală a recursului, inculpatul, prin apărător, a arătat că decizia este lapidar motivată, în considerentele acesteia fiind reluate pasaje din rechizitoriul întocmit de procuror. Examinând decizia atacată atât prin prisma criticilor invocate de inculpat, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de acesta este nefondat. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. este incident când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege. Contrar celor susținute de recurent prin apărător, Înalta Curte constată că decizia atacată răspunde sub aspectul motivării exigențelor art. 383 C. proc.

pen., instanța de apel răspunzând judicios și temeinic argumentat fiecărei critici adusă sentinței de către inculpat. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., invocat oral de către apărătorul inculpatului, există atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte penale reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate, ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului. Niciuna din ipotezele prevăzute în textul de lege sus-menționat nu se regăsește în speța dedusă judecății. De altfel, apărarea nu a arătat în concret care sunt probele administrate sau cererile esențiale pentru inculpat, de natură să garanteze drepturile sale și să influențeze soluția procesului și cu privire la care instanța de apel nu s-a pronunțat.

Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. este incident atunci când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334 - 337. Art. 25 din Legea nr. 365/2002 incriminează fabricarea ori deținerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la fabricarea instrumentelor de plată electronică. Elementul material al laturii obiective a infracțiunii sus-menționate constă fie într-o acțiune de fabricare, fie într-o acțiune de deținere a unor echipamente (hardware sau software) în scopul arătat de lege.

Deținerea presupune păstrarea, luarea în primire, ascunderea ori transportul de echipamente necesare în cadrul activității de falsificare. O cerință esențială a laturii obiective a infracțiunii este aceea ca echipamentele ori aplicațiile informatice create, fabricate, ori deținute, în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică să fie, din punct de vedere tehnic, apte de a fi utilizate în activitatea de falsificare. Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronică se comite cu intenție directă, calificată prin scopul urmărit de făptuitor. Urmarea imediată a infracțiunii o constituie starea de pericol pentru încrederea publică ce derivă din fabricarea ori deținerea echipamentelor (aplicațiilor) în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.

Din interpretarea dispozițiilor legale sus-menționate rezultă că art. 25 din Legea nr. 365/2002 pedepsește simpla deținere de echipamente apte să falsifice instrumentele de plată electronică, respectiva faptă fiind una de pericol. Dacă echipamentele (aplicațiile) create, fabricate ori deținute sunt folosite la falsificarea de instrumente de plată electronică, cu alte cuvinte dacă se realizează scopul urmărit de făptuitor, va exista concurs de infracțiuni, răspunderea penală urmând a fi stabilită atât pentru infracțiunea de fabricare ori deținere de echipamente în vederea falsificării, cât și pentru activitatea propriu-zisă de falsificare. Prin urmare, susținerea recurentului-inculpat în sensul că pentru reținerea infracțiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 trebuie dovedită, pe lângă deținerea echipamentelor, și falsificarea efectivă a instrumentelor de plată electronică, este nefondată.

Raportând considerațiile teoretice sus-menționate la speța dedusă judecății, Înalta Curte constată, în acord cu concluzia la care au ajuns instanțele de fond și apel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 25 din Legea nr. 365/2002 pentru care recurentul-inculpat a fost trimis în judecată atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective. La percheziția domiciliară efectuată la locuința recurentului-inculpat la data de 9 iunie 2004 au fost depistate echipamente hardware și software apte să falsifice instrumente de plată electronică, respectiv un aparat MSR 206 pentru citirea și scrierea cărților de credit, aparat conectat la un sistem informatic pentru carduri, 3 mini dischete și 10 floppy-diskuri.

Percheziția informatică efectuată în cauză a identificat pe un floppy-disk 13 serii de cărți de credit însoțite de data expirării, tipul acestora și parolele pentru accesarea contului corespunzător fiecărei cărți de credit, iar în hard diskul marca „M.A.” au fost găsite programul informatic de calculator MSR 206 Utility, un fișier în format HTML conținând liste cu adrese de e-mail și mai multe fișiere reprezentând pagini de internet de acces la diferite conturi. Din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate din cadrul Serviciului Român de Informații rezultă că datele identificate la percheziția informatică se încadrează în contextul activităților tip „phishing”, respectiv de colectare prin utilizarea spam-ului a datelor necesare falsificării instrumentelor de plată electronică.

Solicitarea recurentului-inculpat de a se proceda la înlăturarea din ansamblul materialului probator administrat în cauză a constatării tehnico-științifică dispusă în cursul urmăririi penale pe motiv că pe de o parte, la efectuarea ei nu a fost prezent nici el, nici apărătorul său, iar pe de altă parte, pentru că nu s-a respectat procedura legală de efectuare a constatării tehnico-științifice, în sensul că organul de urmărire penală trebuia să dispună să se copieze pe unul sau mai multe CD-uri conținutul programelor identificate în sistemul informatic ridicat de la locuința sa, nu poate fi primită. În acord cu concluzia la care a ajuns instanța de prim control judiciar, Înalta Curte constată că lipsa de la întocmirea raportului de constatare tehnico-științifică a inculpatului și apărătorului său nu este sancționată cu nulitatea absolută.

Cel mult, inculpatul ar fi putut invoca, în termenul prevăzut de lege, respectiv în cursul efectuării actului sau la primul termen de judecată cu procedura completă, o nulitate relativă, ceea ce nu a făcut însă. Pe de altă parte, expertiza efectuată în apel a concluzionat că nu s-au identificat niciun fel de modificări asupra datelor de pe hard disk, ulterioare percheziției, astfel că susținerea recurentului, în sensul că sistemul informatic ar fi fost alterat prin introducerea de date incriminatorii de către organele de anchetă, este nefondată. Rezultă că recurentul-inculpat a deținut la locuința sa echipamente apte să falsifice instrumente de plată electronică, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și pe care a comis-o cu intenție directă.

Vinovăția recurentului-inculpat rezultă din faptul că a folosit dispozitivul MSR 206 în vederea clonării cărților de credit, iar în calculatorul său a fost descoperită pagina contrafăcută a Băncii „F.B.” creată și administrată de la I.P.-ul nr. ZZZZ.ZZZ.ZZ, folosit exclusiv de inculpat pentru conectare la internet și crearea de foldere care permiteau transmiterea de mesaje în masă, aspecte ce rezultă din concluziile expertizei efectuate în apel. Apărarea recurentului-inculpat în sensul că nu cunoștea de existența acelor programe, deoarece achiziționase sistemul informatic la mâna a doua, cu aproximativ o săptămână înainte de a fi ridicat de organele de poliție este combătută de susținerile sale din cursul urmăririi penale, făcute în prezența apărătorului ales, în sensul că el a descărcat programele respective de pe internet.

Nici împrejurarea invocată de recurent în sensul că aparatul MSR 206 nu-i aparținea nu este de natură a-l exonera de răspundere penală, în condițiile în care aparatul se afla în posesia sa și a fost găsit conectat la un calculator, ceea ce duce la concluzia că inculpatul cunoștea destinația acestuia și intenționa să-l folosească în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. este incident când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă de fapt pentru a constitui motiv de casare trebuie să rezulte din situația dosarului, privită ca o stare de fapt, întrucât acest motiv se sprijină, în esență, pe contrarietatea evidentă și necontroversată între ceea ce spune dosarul prin scriptele lui și ceea ce spune instanța prin hotărârea ei.

Cerința textului de lege sus-menționat nu este îndeplinită în speța dedusă judecății. Probele administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de percheziție domiciliară, procesele-verbale de percheziție informatică, rapoartele de constatare tehnico-științifică, raportul de expertiză tehnică, declarațiile martorilor B.A.D., M.C.I., F.G. și F.D.I. confirmă situația de fapt reținută de instanța de fond și de instanța de apel și care constă în aceea că la data de 9 iunie 2004, recurentul-inculpat G.M. a fost depistat deținând la domiciliul său echipamente hardware și software în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, respectiv un aparat MSR 206 și programe speciale destinate falsificării cărților de credit.

Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. este incident când s-au aplicat pedepse greșit individualizate, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Examinând decizia atacată prin prisma acestui caz de casare, Înalta Curte constată că la stabilirea și aplicarea pedepsei - menținută de instanța de apel - instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul concret de pericol social al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările în care aceasta a fost comisă, scopul urmărit de inculpat și datele ce caracterizează persoana acestuia, apreciind în mod corect că o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare este suficientă pentru a contribui la reeducarea inculpatului și a-și atinge scopul preventiv și educativ cerut de art. 52 C. pen.

Conduita anterioară a recurentului-inculpat, care are antecedente penale (prin Sentința penală nr. 598 din 12 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, tot pentru infracțiuni la regimul comerțului electronic) demonstrează perseverența acestuia în săvârșirea infracțiunilor de același gen și, în consecință, nu poate fi reținută ca o circumstanță atenuantă judiciară în favoarea recurentului, astfel cum a solicitat apărarea. În concluzie, reținând că decizia atacată este temeinică și legală, că motivele invocate de inculpat nu sunt întemeiate, recursul formulat de acesta se va respinge ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva Deciziei penale nr. 148/P din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 31 octombrie 2012. Procesat de GGC - AZ