ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3522/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3522/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele :
Prin Sentința penală nr. 138 din 19 aprilie
2010, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 5525/118/2009 s-au
hotărât următoarele:
În baza art. 25 din
Legea nr. 365/2002, pentru infracțiunea de deținere de echipamente hardware și
software cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată
electronică, a fost condamnat inculpatul G.M. cetățenie română, studii 12
clase, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, la pedeapsa de 1 (unu) an și 4
(patru) luni închisoare.
În baza art. 71 C.
pen., i s-a interzis inculpatului G.M. exercițiul drepturilor prevăzute de art.
64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
În baza art. 86
5
C. pen. raportat la art. 85 alin. (1) C. pen. s-a dispus anularea suspendării
sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare, aplicată
inculpatului G.M. prin Sentința penală nr. 598 din 19 decembrie 2006 a
Tribunalului Constanța și descontopirea acestei pedepse în componentele sale,
de 3 ani închisoare - aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.
24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 - și de 2 ani și 6 luni închisoare,
aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 27 alin. (1) din
Legea nr. 365/2002.
În baza art. 36 alin.
(1) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 1 an
și 4 luni închisoare, aplicată inculpatului G.M. prin prezenta hotărâre cu
pedepsele de 3 ani închisoare și de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicate prin
Sentința penală nr. 598 din 19 decembrie 2006 a Tribunalului Constanța, în
pedeapsa cea mai grea, în final, inculpatul G.M. urmând să execute pedeapsa de
3 ani închisoare.
În baza art. 86
5
alin. (2) C. pen. raportat la art. 86
1
C. pen. s-a dispus
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare.
În baza art. 86
2
C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 6 ani, termen compus din cuantumul
pedepsei închisorii aplicate inculpatului la care s-a adăugat un interval de
timp de 3 ani.
În baza art. 86
3
alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul G.M. trebuie să
se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la
datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța,
desemnat cu supravegherea acestuia;
b) să anunțe, în
prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 359 C.
proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen., privind consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul
termenului de încercare.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei
închisorii aplicate inculpatului G.M. s-a suspendat și executarea pedepsei
accesorii.
S-a dedus din
pedeapsa aplicată inculpatului G.M. perioada executată, cu începere de la data
de 10 mai 2006 și până la data de 9 iunie 2006.
În baza art. 118
alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a
unui adaptor și aparat MSR 206, precum și a sistemelor informatice și
suporturilor de stocare a datelor informatice, depuse la Camera de corpuri
delicte din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța în baza
dovezilor seria din 29 octombrie 2007 și din 15 mai 2009.
În baza art. 191 C.
proc. pen., a fost obligat inculpatul G.M. la plata sumei de 3.000 RON, cu
titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Pentru a pronunța
această sentință, tribunalul a reținut că prin Rechizitoriul Direcției de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul
Teritorial Constanța - nr. 158 D/P/2005, din data de 29 mai 2009, s-a dispus
trimiterea în judecată a inculpatului G.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev.
de art. 25 din Legea nr. 365/2002.
În esență, în actul
de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 7 iunie
2004, Biroul din București al U.S. Secret Service a trimis la Centrul Zonal de
Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Constanța mai multe plângeri
formulate de T.A. din cadrul B.A., care reclama faptul că de la mai multe
I.P.-uri din Constanța au fost postate pe internet pagini false pretinzând a fi
ale B.A., cu scopul sustragerii informațiilor privitoare la cărțile de credit
aparținând clienților acestei bănci.
Lucrătorii de poliție
au verificat I.P.-urile menționate în plângeri și au constatat că acestea
fuseseră alocate învinuitului F.G. care le folosea în cadrul unei rețele de
bloc împreună cu alte opt persoane. Din procesul-verbal încheiat de lucrătorii
de poliție cu acea ocazie rezultă că din cele opt persoane făcea parte și
inculpatul G.M., căruia furnizorul de internet R. îi reziliase contractul din
anul 2003 datorită faptului că desfășurase activități ilicite prin intermediul
sistemelor informatice.
Pentru aceste motive,
în baza autorizațiilor de percheziție emise de Tribunalul Constanța,
domiciliile învinuitului F.G. și inculpatului G.M. au fost percheziționate.
Din Procesul-verbal
întocmit la data de 9 iunie 2004 de lucrătorii de poliție rezultă că la
domiciliul inculpatului G.M. a fost găsit un dispozitiv pentru citirea/scrierea
benzilor magnetice a cărților de credit marca MSR 206 cu seria X care se afla
conectat la un sistem informatic. La domiciliul inculpatului au mai fost găsite
patru carduri, trei mini dischete și zece floppy-diskuri.
Inculpatul G.M. a
menționat cu ocazia percheziției domiciliare că aparatul MSR 206 i-ar aparține
unei persoane pe nume "C." și a indicat imobilul în care acesta
locuia.
În baza Autorizației
din data de 9 iunie 2004 emisă de Tribunalul Constanța, imobilul respectiv a
fost percheziționat de lucrătorii de poliție, ocazie cu care s-a constatat că
era închiriat de către inculpații M.C.I. și B.A.D. În imobil au fost găsite mai
multe cărți de credit și trei sisteme informatice. La rândul lor, inculpații
B.A.D. și M.C.I. au declarat că, de fapt, închiriaseră locuința la solicitarea
inculpatului G.M., care folosea această locație pentru a falsifica cărți de
credit cu ajutorul sistemelor informatice aflate acolo. Sistemele informatice
și suporturile de stocare a datelor informatice ridicate de la domiciliul
inculpatului G.M. și de la imobilul închiriat de inculpații B.A.D. și M.C.I. au
fost supuse percheziției informatice în baza autorizațiilor emise de Tribunalul
Constanța.
Din Procesul-verbal
din data de 22 iunie 2004, încheiat de lucrătorii de poliție din cadrul
Direcției Generale de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog rezultă că în
sistemul informatic ridicat de la domiciliul inculpatului G.M. a fost
identificat un hard disk marca M.A., capacitate 30 Gb care a fost copiat și
apoi sigilat în prezența inculpatului care a semnat peste marginile de lipire a
plicului. Din Procesul-verbal încheiat de lucrătorii de poliție din cadrul
aceleași instituții la data de 24 iunie 2004 rezultă că în aceeași manieră s-a
procedat și cu două floppy-diskuri de 1,44 Mb ridicate de la locuința
inculpatului G.M. Acestea au fost supuse perchezițiilor informatice, la datele de
15 iulie 2004 și 21 iulie 2004. Din procesele-verbale încheiate cu acea ocazie
rezultă că de pe unul dintre cele două floppy-diskuri au fost recuperate 13
serii de cărți de credit însoțite de data expirării cărții de credit, tipul
acesteia și parolele pentru accesarea contului corespunzător cărții de credit
(PIN și CVV2), iar în hard diskul marca M.A. a fost găsit programul informatic
de calculator „MSR 206 Utility", un fișier în format HTML ce conține un
text în limba engleză, liste cu adrese de e-mail și mai multe fișiere
reprezentând pagini de internet de acces la diferite conturi. Rezultatul
percheziției informatice a fost materializat pe un CD cu semnătură digitală MD5
care a fost trimis la Institutul pentru Tehnologii Avansate din cadrul
Serviciului Român de Informații, în vederea efectuării unei constatări
tehnico-științifice. Din Raportul de constatare tehnico-științifică din 9 iulie
2008 al acestei instituții rezultă că datele înscrise pe acest CD se încadrează
în contextul activităților de tip „phishing".
Phishing-ul
reprezintă o activitate de colectare prin utilizarea spam-ului a datelor
necesare falsificării instrumentelor de plată electronică. Falsificarea
cărților de credit prin metoda „phishing" se realizează în maniera
următoare:
- se colectează (din
diverse surse publice) adrese de poștă electronică;
- se realizează o
copie a site-ului unei instituții financiare și se modifică astfel încât să
permită prelucrări suplimentare ale datelor (introducere de date considerate
confidențiale, comunicarea prin poșta electronică a acelor date, stocarea
datelor confidențiale în fișiere, redirecționări ale utilizatorilor etc),
rezultând un site web care poate fi confundat cu originalul;
- se închiriază
(opțional) un nume de domeniu confundabil cu numele de domeniu al instituției
financiare de la pasul anterior;
- se face public
site-ul modificat la pasul anterior;
- se compune un mesaj
(cu format de pagină web, pentru a permite redirecționări ale utilizatorilor),
care pare a fi trimis de către instituția financiară de la pasul anterior și
care conține un link către site-ul modificat; prin intermediul acestui mesaj se
solicită introducerea de date confidențiale pe acest site;
- cu ajutorul unui
program dedicat distribuirii în masă a poștei electronice se trimite mesajul;
adresa expeditorului poate fi aleasă, astfel încât să fie confundată cu
adresele de poștă electronică ale angajaților instituției financiare alese sau
se folosește un program de distribuire a poștei electronice care este capabil
să falsifice adresa de la care provine mesajul.
După obținerea
datelor cărților de credit, acestea pot fi înscrise pe banda magnetică a unui
plastic prevăzut cu bandă magnetică, prin folosirea aparatului MSR 206 și a
programelor MSR 206 Utility, 206 Dax 21 și Track 2 Encoder.
Deoarece cu ocazia
efectuării constatării tehnico-științifice sus-menționate s-a constatat că
lucrătorii de poliție care au efectuat percheziția informatică nu au exportat
pe CD-ul analizat programele identificate, ci doar imagini ale acestora, aceste
programe au fost analizate de pe hard diskul M.A. aparținând inculpatului G.M.,
care a fost trimis în plicul sigilat de lucrătorii de poliție și semnat de
către acesta cu ocazia efectuării percheziției informatice.
Din Raportul de
constatare tehnico-științifică nr. 2166573 din 9 iulie 2008 al Institutului
pentru Tehnologii Avansate din cadrul Serviciului Român de Informații rezultă
că pe hard diskul M.A., model Y, aparținând inculpatului G.M., au fost găsite
următoarele date:
- fișiere de tip
text, conținând adrese de e-mail (ex.: - Program
Files\MassSender\Data\BadAdr.IDX, - Program
Files\MassSender\SessionLogs\BadAddresses.csv);
- fișiere de tip
„scrisoare", care pot fi folosite pentru atragerea clienților instituției
financiare F.B. către o copie a site-ului acesteia, unde să li se ceară
introducerea datelor confidențiale (ex.: Program
Files\MassSender\Messages\333732\PostMessage.txt, 880283\PostMessages.Txt,
931693\PostMessage.txt, Documents and Settings\ICE\Local Settings\Temporary
Internet Files\Content.IE5\K9EN8DYN\fleet-new [l].html);
- fișiere de tip text
(Ex.:TheJerm\bins.txt), cu informații referitoare la modalitatea de codificare
a numerelor de cont, ce pot fi folosite de către aplicația Track 2 Encoder
pentru generarea datelor de pe pista a doua a cardurilor bancare;
- fișiere de tip
jurnal, provenite de la aplicația Advanced MassSender, folosită pentru
transmiterea mesajelor e-mail către un număr mare de utilizatori
(folderul\MassSender);
- jurnalul imaginilor
web vizitate, printre care se află și pagini ale unor instituții financiare
(F.B.);
- în spațiul liber de
pe hard disk s-au găsit date despre carduri (numere de cont, numere de
validare, coduri PIN, date de valabilitate etc).
Programe:
- dedicate
transmiterii de mesaje e-mail (Advanced MassSender, Dark Mailer, Mail SMTP
Bomber, Local SMTP Relay Server) către un număr mare de destinatari;
- dedicate
interfațării cu dispozitive cititoare/inscriptoare de carduri magnetice (MSR
206 Utility, 206DAX21);
- dedicate generării
de date cu o structură similară celei aflate pe pista a doua a cardurilor
magnetice de tip bancar (Track 2 Encoder); dedicate ștergerii sigure a
informațiilor de pe calculatoarele cu sisteme de operare Windows (Evidence
Eliminator);
- dedicate realizării
de conexiuni la distanță (Putty, Remote Admin).
Din același raport de
constatare tehnico-științifică rezultă că programele deținute de inculpatul
G.M. sunt destinate transmiterii în masă de mesaje e-mail, dedicate scrierii
(clonării) cardurilor bancare, ștergerii sigure a fișierelor de pe calculator
(în vederea imposibilității recuperării acesteia), precum și conectării la
distanță la un alt calculator (conectare sigură prin ssh).
În același raport se
specifică că aceste programe pot fi folosite pentru:
- citire, scriere și
clonare de carduri bancare folosind un echipament hardware dedicat de tip MSR
206;
- trimitere în masă
de e-mail-uri prin care destinatarii sunt îndrumați să-și introducă datele
bancare confidențiale pe site-uri contrafăcute;
- generarea de șiruri
de date cu structură similară celor aflate pe pista a doua a cardurilor
bancare;
- ștergerea sigură a
datelor de pe hard diskuri;
- conectarea la
calculatoare aflate la distanță.
S-a stabilit de
asemenea că în hard diskul inculpatului G.M. se aflau date despre cărți de
credit (numele posesorului, prenumele, adresa, numărul cardului, tipul
cardului, data expirării, codul PIN, codul de control, etc), că aceste date ale
cărților de credit puteau fi prelucrate cu programul Track 2 Encoder (destinat
generării de date cu o structură similară celor aflate pe pista a doua a
cardurilor bancare) și înscrise pe cardurile magnetice folosindu-se
dispozitivul MSR 206 și aplicațiile de interfațare (MSR 206 Utility, 206DAX21).
Au fost, de asemenea
citite de către lucrătorii de poliție cele patru cărți de credit găsite la
locuința inculpatului G.M., ocazie cu care s-a constatat, așa cum rezultă din
Procesul-verbal al Direcției Generale de Combatere a Crimei Organizate și
Antidrog cu nr. 280260 din 10 iunie 2004, că plasticul reprezentând cartela de
intrare pentru G.P. Hotel - H.J. din București fusese falsificat prin
rescrierea benzii magnetice pe pista II cu datele unei cărți de credit care
expira în luna iunie 2005.
Aparatul MSR 206
ridicat de la locuința inculpatului G.M. a fost, de asemenea, supus unei
constatări tehnico-științifice de către specialiștii din cadrul Institutului
pentru Tehnologii Avansate, iar din Raportul de constatare tehnico-științifică
din 15 februarie 2005 al acestei instituții rezultă faptul că acesta este
funcțional, fiind destinat citirii și inscripționării datelor de pe benzile
magnetice ale cardurilor prin conectarea la un calculator pe care se aflau
programele informatice "206DAX21.exe" și "MSR206Utility".
Aceste programe au fost identificate în sistemul informatic aparținând
inculpatului G.M.
S-a probat așadar, cu
certitudine, săvârșirea de către inculpatul G.M. a infracțiunii de deținere de
echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, faptă
prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, infracțiune pe care acesta, de
altfel, a și recunoscut că a săvârșit-o, așa cum rezultă și din declarația dată
în prezența apărătorului ales în ziua de 1 octombrie 2007.
Acest fapt se
probează și cu convorbirile telefonice purtate de inculpatul G.M., ulterior
prinderii sale, de la postul telefonic mobil cu nr. 07XX/XXX.XXX, post
telefonic interceptat în baza Autorizației din 14 septembrie 2004 emisă de
Tribunalul Constanța. Astfel, în ziua de 6 octombrie 2004, orele 23:06
inculpatul G.M. l-a contactat la postul telefonic cu nr. 07YY/YYY.YYY, pe
numitul „D.", căruia i-a solicitat să-i scrie cărți de credit, iar acesta
din urmă i-a reproșat inculpatului că lui îi dă doar 25%, pe când altora le dă
50 % din banii extrași. A doua zi, la data de 7 octombrie 2004, inculpatul
G.M., de la același post telefonic, i-a transmis la ora 01:39 lui „D."
următorul mesaj: "AA=BB", ce reprezintă datele unei cărți de credit.
Rezultă că după ce inculpatului G.M. i-a fost ridicat de la domiciliu aparatul
MSR 206, acesta și-a continuat activitatea infracțională, însă a fost nevoit să
apeleze la alte persoane care dețineau astfel de aparate pentru a clona cărți
de credit. Numitul „D.” a fost identificat în persoana lui M.F., care a fost
trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 17 D/P/2004 pentru faptul că deținea
la domiciliu un aparat MSR 206 și programe destinate falsificării cărților de
credit.
Sunt combătute astfel
declarațiile inculpatului G.M., care a declarat că, de fapt, doar inculpații
M.C. și B.A.D. desfășurau activități infracționale de falsificare a cărților de
credit și că el doar a primit la domiciliul său aparatul MSR 206 adus de
inculpatul M.C.
În faza cercetării
judecătorești, instanța a procedat la audierea inculpatului și a martorilor din
acte.
Analizând declarațiile
date de inculpatul G.M. în cursul procesului penal, instanța de fond a
constatat că acesta nu a avut o atitudine constantă.
Deși în primele
declarații date în cursul urmăririi penale inculpatul a susținut că
dispozitivul marca MSR 206 găsit la locuința sa cu ocazia percheziției
domiciliare nu era al lui, ci aparținea numitului M.C., care-l rugase să-l țină
o perioadă de timp la el și că nici nu avea cunoștință de modul în care
funcționa, ulterior, în declarația dată în ziua de 1 octombrie 2007, a recunoscut
că a fost prins de organele de poliție deținând la domiciliul său un aparat MSR
206 și cărți de credit contrafăcute.
Astfel, în prezența
apărătorului ales, inculpatul a arătat că, aflând de la alte persoane că pot fi
obținuți bani cu ajutorul unor programe speciale destinate falsificării
cărților de credit, l-a contactat pe numitul M.C. care i-a dat un aparat MSR
206, iar programele le-a descărcat de pe internet. În aceste condiții a
recunoscut că a transmis o pagină falsă unor bănci din America, solicitându-le
clienților să-i dea date despre cărțile lor de credit, pe care le-a scris pe
benzile magnetice ale unor cărți de credit, nereușind însă să scoată bani cu
ajutorul acestora.
În finalul
declarației, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de deținere de
echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică,
infracțiune pe care a regretat-o, însă nu a recunoscut că a și falsificat
instrumentele de plată.
În faza cercetării
judecătorești, inculpatul a revenit asupra ultimei declarații date în cursul
urmăririi penale, susținând că numiții M.C. și B.A.D. îl rugaseră cu o zi
înainte să țină la el aparatul MSR 206, găsit la domiciliul său, pentru a nu fi
găsit de proprietarul apartamentului pe care cei doi îl închiriaseră. Totodată,
inculpatul a negat că ar fi descărcat de pe internet programe speciale
destinate falsificării cărților de credit, susținând că aceste programe erau
deja înregistrate în sistemul informatic pe care îl cumpărase de la
second-hand, aflând despre existența acestora cu ocazia percheziției efectuate
la locuința sa.
Susținerile
inculpatului au fost înlăturate în raport de declarațiile martorilor B.A.D. și
M.C.I., care locuiau în acea perioadă împreună într-un apartament închiriat.
Astfel, martorul
M.C.I. a declarat că la solicitarea inculpatului a fost de acord ca pentru o
perioadă scurtă de timp, acesta din urmă să-și aducă în apartament un
calculator personal la care să lucreze. Martorul a mai relatat că a văzut cum
inculpatul conecta la laptop un aparat dreptunghiular, prin care trecea niște
bucăți din plastic care aveau forma unor carduri bancare.
Și martorul B.A.D. a
declarat că inculpatul a adus în apartamentul pe care îl închiriase un laptop
și un aparat despre care i-a spus că este pentru citirea cărților de credit. A
mai relatat martorul că inculpatul venea la apartament numai pentru a lucra la
calculator și la acel aparat, lucru care s-a întâmplat de 3 - 4 ori. Martorul a
mai susținut că inculpatul l-a rugat să-i procure serii de cărți de credit,
spunându-i că o să facă rost de bani.
Martorii F.G. și
F.D.I. au arătat că nu cunosc nimic în legătură cu deținerea de către inculpat
a unui aparat MSR 206.
Critica formulată de
inculpat prin apărător cu privire la respingerea de către procuror a probei
privind efectuarea unei expertize care să stabilească data la care programele
au fost instalate în sistemul informatic ridicat de la el s-a reținut că este
neîntemeiată.
Apărarea inculpatului
potrivit căreia nu cunoștea de existența acelor programe întrucât achiziționase
sistemul informatic la mâna a doua, cu aproximativ o săptămână înainte de a fi
ridicat de către organele de poliție, a fost înlăturată deoarece în cursul
urmăririi penale, în prezența apărătorului ales, a declarat că a descărcat
acele programe de pe internet.
Pe de altă parte,
s-au avut în vedere și consemnările din cuprinsul Procesului-verbal încheiat la
data de 9 iunie 2004, când s-a efectuat percheziție la locuința inculpatului,
ocazie cu care s-au găsit un calculator la care era conectat un dispozitiv
marca MSR 206 pentru citirea cărților de credit și mai multe carduri.
Totodată, instanța de
fond a reținut că, chiar dacă s-ar considera reală susținerea inculpatului în
sensul că aparatul MSR 206 nu-i aparținea, acest lucru nu-l exonerează de răspundere
penală, fiind evidentă intenția acestuia de a-l folosi, în condițiile în care
aparatul era conectat la calculator și se afla în posesia inculpatului.
Declarația dată de
inculpat în cursul cercetării judecătorești a fost înlăturată ca nesinceră, în
condițiile în care acesta nu a motivat în niciun fel revenirea asupra
susținerilor făcute în cursul urmăririi penale, în prezența apărătorului ales.
Din analiza
coroborată a tuturor probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât
și în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut că inculpatul a
săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, cu forma de vinovăție
cerută de lege.
Astfel, la data de 9
aprilie 2004, cu ocazia efectuării unei percheziții la domiciliul inculpatului,
a fost găsit un dispozitiv marca MSR 206, pentru citirea, respectiv scrierea
cărților de credit, care se afla conectat la un sistem informatic, precum și
patru carduri, 3 mini dischete și 10 floppy-diskuri.
În urma efectuării
percheziției informatice, pe unul dintre floppy-diskuri au fost recuperate 13
serii de cărți de credit însoțite de data expirării, tipul acestora și parolele
pentru accesarea contului corespunzător cărții de credit, iar în hard diskul
marca M.A. au fost găsite programul informatic de calculator MSR 206 Utility,
un fișier în format HTML ce conținea un text în limba engleză, liste cu adrese
de e-mail și mai multe fișiere reprezentând pagini de internet de acces la
diferite conturi. Din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de
Institutul pentru Tehnologii Avansate din cadrul Serviciului Român de
Informații a rezultat că datele identificate cu ocazia percheziției informatice
se încadrează în contextul activităților tip „phishing”, respectiv de colectare
prin utilizarea spam-ului a datelor necesare falsificării instrumentelor de
plată electronică.
Situația de fapt
expusă mai sus și reținută de instanță rezultă din declarațiile inculpatului
coroborate cu procesul-verbal de percheziție domiciliară, procesele-verbale de
percheziție informatică, Raportul de constatare tehnico-științifică din 10
iulie 2008 al Institutului pentru Tehnologii Avansate din cadrul Serviciului
Român de Informații, Raportul de constatare tehnico-științifică din 15
februarie 2005 al Institutului pentru Tehnologii Avansate din cadrul
Serviciului Român de Informații, declarațiile martorilor B.A.D., M.C.I., F.G.
și F.D.I.
În drept, s-a reținut
că fapta inculpatului G.M. care la data de 9 iunie 2004 a fost depistat
deținând la domiciliu echipamente hardware și software în vederea falsificării
instrumentelor de plată electronică, respectiv un aparat MSR 206 și programe
speciale destinate falsificării cărților de credit, întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării
instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr.
365/2002.
La stabilirea și
aplicarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de
individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv, gradul concret de pericol
social al infracțiunii săvârșite, apreciat prin prisma împrejurărilor și a
modalității concrete de comitere a acesteia, urmările produse, scopul urmărit
de inculpat și datele ce caracterizează persoana acestuia.
Astfel, reținând că
prin natura ei, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului prezintă un grad
sporit de pericol social, că inculpatul este tânăr, nu avea antecedente penale
la data comiterii infracțiunii, deși ulterior a perseverat în comportamentul
infracțional, suferind și condamnări, s-a considerat că se impune condamnarea
acestuia la pedeapsa închisorii, într-un cuantum care să răspundă cerințelor
prev. de art. 52 C. pen., privind scopul preventiv educativ.
Totodată, având în
vedere circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii și circumstanțele
personale ale inculpatului, s-a apreciat că cerințele art. 52 C. pen. pot fi
satisfăcute prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 86
1
C. pen.
Împotriva sentinței a
declarat apel inculpatul G.M. criticând-o, în principal, pentru greșita sa
condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr.
365/2002, în condițiile în care nu s-a probat că a falsificat carduri pe care
să le fi utilizat ulterior.
A mai susținut
apelantul-inculpat că la aprecierea vinovăției sale în privința deținerii de
echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică trebuia
să se aibă în vedere faptul că toate constatările tehnice ale Institutului de
Tehnologii Avansate din cadrul Serviciului Român de Informații sunt lovite de
nulitate întrucât s-au efectuat în absența lui și a apărătorului său, iar
aparatul MSR 206 găsit în locuința sa nu-i aparținea, fiindu-i încredințat spre
păstrare de numitul „C.”, care fiind ulterior identificat a recunoscut că-i
aparține respectivul aparat.
În concluzie, în
principal, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și
achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în
conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În subsidiar, apelantul-inculpat
a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului
acesteia.
Prin Decizia penală
nr. 148/P din 24 noiembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 875/36/2010, Curtea
de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de
familie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat și l-a obligat pe
acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 2.000 RON
din care suma de 50 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Examinând legalitatea
și temeinicia hotărârii atacate atât prin prisma criticilor invocate de
inculpat, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 C. proc. pen.,
instanța de prim control judiciar a reținut că din probele administrate în
cauză rezultă, dincolo de orice dubiu, că acesta a deținut echipamente apte să
falsifice instrumente de plată electronică, faptă ce întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.
Împotriva deciziei a
declarat recurs inculpatul G.M. care, invocând cazurile de casare prevăzute de
art. 385
9
alin. (1) pct. 9, 10, 12, 17
2
și 18 C. proc.
pen. a susținut că:
- în mod greșit a
fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002,
infracțiune care există numai dacă sunt îndeplinite două condiții simultane și
obligatorii, și anume: deținerea de echipamente în vederea falsificării
instrumentelor de plată electronică și, respectiv, falsificarea cardurilor. Or,
referitor la cea de-a doua condiție, nu există nicio probă din care să rezulte
că el a falsificat carduri pe care să le fi utilizat ulterior. A mai susținut
inculpatul că nu s-a demonstrat cu certitudine că echipamentul găsit în
locuința sa a fost folosit exclusiv de către el; constatarea
tehnico-științifică dispusă în cursul urmăririi penale s-a realizat fără ca el
sau apărătorul său să fie prezenți și contrar procedurii legale ce trebuia
urmată, respectiv de a se copia (exporta) pe unul sau pe mai multe CD-uri
conținutul programelor identificate în sistemul informatic ridicat de la
locuința sa, și nu cum a procedat organul de urmărire penală, care a dispus ca
respectiva constatare tehnico-științifică să se realizeze direct de pe hard
diskul ridicat de la el; din conținutul raportului de constatare
tehnico-științifică întocmit în cauză nu rezultă că pe parcursul efectuării
acesteia, datele conținute de hard diskul în cauză ar fi fost protejate
informatic în vreun mod pentru a se preîntâmpina o eventuală alterare a lor; cu
ocazia prezentării materialului de urmărire penală, organul de urmărire penală
i-a respins cererea de efectuare a unei expertize tehnico-științifice care să
stabilească modalitatea de analiză a datelor conținute de hard diskul ridicat
de la locuința sa; constatarea tehnico-științifică nu a stabilit data la care
respectivele programe au fost instalate în sistemul informatic, aspect ce se
impunea a fi lămurit pentru a se verifica apărarea sa în sensul că a cumpărat
respectivul sistem informatic la mâna a doua, cu aproximativ o săptămână
înainte ca acesta să fi fost ridicat de la domiciliul său, situație ce nu
exclude posibilitatea ca persoana de la care l-a cumpărat să fi montat
programele respective;
- cu privire la
echipamentul hardware descoperit în locuința sa, inculpatul a solicitat să se
aibă în vedere susținerile sale constante în sensul că aparatul respectiv nu îi
aparținea;
- în condițiile în
care, totuși, se va reține că a comis fapta dedusă judecății, a cerut să se
rețină în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și
să i se aplice o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de art. 76 C.
pen.
În susținerea orală a
recursului, inculpatul, prin apărător, a arătat că decizia este lapidar
motivată, în considerentele acesteia fiind reluate pasaje din rechizitoriul
întocmit de procuror.
Examinând decizia
atacată atât prin prisma criticilor invocate de inculpat, cât și din oficiu, în
conformitate cu dispozițiile art. 385
9
alin. ultim C. proc. pen.,
Înalta Curte constată că recursul declarat de acesta este nefondat.
Cazul de casare
prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. este incident
când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege.
Contrar celor
susținute de recurent prin apărător, Înalta Curte constată că decizia atacată
răspunde sub aspectul motivării exigențelor art. 383 C. proc. pen., instanța de
apel răspunzând judicios și temeinic argumentat fiecărei critici adusă sentinței
de către inculpat.
Cazul de casare
prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., invocat oral
de către apărătorul inculpatului, există atunci când instanța nu s-a pronunțat
asupra unei fapte penale reținute în sarcina inculpatului prin actul de
sesizare sau cu privire la unele probe administrate, ori asupra unor cereri
esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze
soluția procesului.
Niciuna din ipotezele
prevăzute în textul de lege sus-menționat nu se regăsește în speța dedusă
judecății.
De altfel, apărarea
nu a arătat în concret care sunt probele administrate sau cererile esențiale
pentru inculpat, de natură să garanteze drepturile sale și să influențeze
soluția procesului și cu privire la care instanța de apel nu s-a pronunțat.
Cazul de casare
prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. este incident
atunci când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau
când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât
cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor
prevăzute în art. 334 - 337.
Art. 25 din Legea nr.
365/2002 incriminează fabricarea ori deținerea de echipamente, inclusiv
hardware sau software, cu scopul de a servi la fabricarea instrumentelor de
plată electronică.
Elementul material al
laturii obiective a infracțiunii sus-menționate constă fie într-o acțiune de
fabricare, fie într-o acțiune de deținere a unor echipamente (hardware sau
software) în scopul arătat de lege.
Deținerea presupune
păstrarea, luarea în primire, ascunderea ori transportul de echipamente
necesare în cadrul activității de falsificare.
O cerință esențială a
laturii obiective a infracțiunii este aceea ca echipamentele ori aplicațiile
informatice create, fabricate, ori deținute, în vederea falsificării
instrumentelor de plată electronică să fie, din punct de vedere tehnic, apte de
a fi utilizate în activitatea de falsificare.
Sub aspectul laturii
subiective, infracțiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronică
se comite cu intenție directă, calificată prin scopul urmărit de făptuitor.
Urmarea imediată a
infracțiunii o constituie starea de pericol pentru încrederea publică ce derivă
din fabricarea ori deținerea echipamentelor (aplicațiilor) în vederea
falsificării instrumentelor de plată electronică.
Din interpretarea
dispozițiilor legale sus-menționate rezultă că art. 25 din Legea nr. 365/2002
pedepsește simpla deținere de echipamente apte să falsifice instrumentele de
plată electronică, respectiva faptă fiind una de pericol. Dacă echipamentele
(aplicațiile) create, fabricate ori deținute sunt folosite la falsificarea de
instrumente de plată electronică, cu alte cuvinte dacă se realizează scopul
urmărit de făptuitor, va exista concurs de infracțiuni, răspunderea penală
urmând a fi stabilită atât pentru infracțiunea de fabricare ori deținere de
echipamente în vederea falsificării, cât și pentru activitatea propriu-zisă de
falsificare.
Prin urmare,
susținerea recurentului-inculpat în sensul că pentru reținerea infracțiunii
prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 trebuie dovedită, pe lângă
deținerea echipamentelor, și falsificarea efectivă a instrumentelor de plată
electronică, este nefondată.
Raportând
considerațiile teoretice sus-menționate la speța dedusă judecății, Înalta Curte
constată, în acord cu concluzia la care au ajuns instanțele de fond și apel că
sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite
de art. 25 din Legea nr. 365/2002 pentru care recurentul-inculpat a fost trimis
în judecată atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii
subiective.
La percheziția
domiciliară efectuată la locuința recurentului-inculpat la data de 9 iunie 2004
au fost depistate echipamente hardware și software apte să falsifice
instrumente de plată electronică, respectiv un aparat MSR 206 pentru citirea și
scrierea cărților de credit, aparat conectat la un sistem informatic pentru
carduri, 3 mini dischete și 10 floppy-diskuri.
Percheziția
informatică efectuată în cauză a identificat pe un floppy-disk 13 serii de
cărți de credit însoțite de data expirării, tipul acestora și parolele pentru
accesarea contului corespunzător fiecărei cărți de credit, iar în hard diskul
marca „M.A.” au fost găsite programul informatic de calculator MSR 206 Utility,
un fișier în format HTML conținând liste cu adrese de e-mail și mai multe
fișiere reprezentând pagini de internet de acces la diferite conturi.
Din raportul de
constatare tehnico-științifică întocmit de Institutul pentru Tehnologii
Avansate din cadrul Serviciului Român de Informații rezultă că datele
identificate la percheziția informatică se încadrează în contextul
activităților tip „phishing”, respectiv de colectare prin utilizarea spam-ului
a datelor necesare falsificării instrumentelor de plată electronică.
Solicitarea
recurentului-inculpat de a se proceda la înlăturarea din ansamblul materialului
probator administrat în cauză a constatării tehnico-științifică dispusă în
cursul urmăririi penale pe motiv că pe de o parte, la efectuarea ei nu a fost
prezent nici el, nici apărătorul său, iar pe de altă parte, pentru că nu s-a
respectat procedura legală de efectuare a constatării tehnico-științifice, în
sensul că organul de urmărire penală trebuia să dispună să se copieze pe unul
sau mai multe CD-uri conținutul programelor identificate în sistemul informatic
ridicat de la locuința sa, nu poate fi primită.
În acord cu concluzia
la care a ajuns instanța de prim control judiciar, Înalta Curte constată că
lipsa de la întocmirea raportului de constatare tehnico-științifică a
inculpatului și apărătorului său nu este sancționată cu nulitatea absolută. Cel
mult, inculpatul ar fi putut invoca, în termenul prevăzut de lege, respectiv în
cursul efectuării actului sau la primul termen de judecată cu procedura
completă, o nulitate relativă, ceea ce nu a făcut însă. Pe de altă parte,
expertiza efectuată în apel a concluzionat că nu s-au identificat niciun fel de
modificări asupra datelor de pe hard disk, ulterioare percheziției, astfel că
susținerea recurentului, în sensul că sistemul informatic ar fi fost alterat
prin introducerea de date incriminatorii de către organele de anchetă, este
nefondată.
Rezultă că
recurentul-inculpat a deținut la locuința sa echipamente apte să falsifice
instrumente de plată electronică, faptă ce întrunește elementele constitutive
ale infracțiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și pe care a
comis-o cu intenție directă.
Vinovăția
recurentului-inculpat rezultă din faptul că a folosit dispozitivul MSR 206 în
vederea clonării cărților de credit, iar în calculatorul său a fost descoperită
pagina contrafăcută a Băncii „F.B.” creată și administrată de la I.P.-ul nr.
ZZZZ.ZZZ.ZZ, folosit exclusiv de inculpat pentru conectare la internet și
crearea de foldere care permiteau transmiterea de mesaje în masă, aspecte ce
rezultă din concluziile expertizei efectuate în apel.
Apărarea
recurentului-inculpat în sensul că nu cunoștea de existența acelor programe,
deoarece achiziționase sistemul informatic la mâna a doua, cu aproximativ o
săptămână înainte de a fi ridicat de organele de poliție este combătută de
susținerile sale din cursul urmăririi penale, făcute în prezența apărătorului
ales, în sensul că el a descărcat programele respective de pe internet.
Nici împrejurarea invocată
de recurent în sensul că aparatul MSR 206 nu-i aparținea nu este de natură a-l
exonera de răspundere penală, în condițiile în care aparatul se afla în posesia
sa și a fost găsit conectat la un calculator, ceea ce duce la concluzia că
inculpatul cunoștea destinația acestuia și intenționa să-l folosească în
vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.
Cazul de casare
prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. este incident
când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei
hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Eroarea gravă de fapt
pentru a constitui motiv de casare trebuie să rezulte din situația dosarului,
privită ca o stare de fapt, întrucât acest motiv se sprijină, în esență, pe
contrarietatea evidentă și necontroversată între ceea ce spune dosarul prin
scriptele lui și ceea ce spune instanța prin hotărârea ei.
Cerința textului de
lege sus-menționat nu este îndeplinită în speța dedusă judecății. Probele
administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de percheziție domiciliară,
procesele-verbale de percheziție informatică, rapoartele de constatare
tehnico-științifică, raportul de expertiză tehnică, declarațiile martorilor
B.A.D., M.C.I., F.G. și F.D.I. confirmă situația de fapt reținută de instanța
de fond și de instanța de apel și care constă în aceea că la data de 9 iunie
2004, recurentul-inculpat G.M. a fost depistat deținând la domiciliul său
echipamente hardware și software în vederea falsificării instrumentelor de
plată electronică, respectiv un aparat MSR 206 și programe speciale destinate
falsificării cărților de credit.
Cazul de casare
prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. este incident
când s-au aplicat pedepse greșit individualizate, în raport de dispozițiile art.
72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Examinând decizia
atacată prin prisma acestui caz de casare, Înalta Curte constată că la
stabilirea și aplicarea pedepsei - menținută de instanța de apel - instanța de
fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.
72 C. pen., respectiv gradul concret de pericol social al infracțiunii
săvârșite, modul și împrejurările în care aceasta a fost comisă, scopul urmărit
de inculpat și datele ce caracterizează persoana acestuia, apreciind în mod
corect că o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare este suficientă pentru a
contribui la reeducarea inculpatului și a-și atinge scopul preventiv și
educativ cerut de art. 52 C. pen.
Conduita anterioară a
recurentului-inculpat, care are antecedente penale (prin Sentința penală nr.
598 din 12 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța a fost condamnat
la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a
executării pedepsei, tot pentru infracțiuni la regimul comerțului electronic)
demonstrează perseverența acestuia în săvârșirea infracțiunilor de același gen
și, în consecință, nu poate fi reținută ca o circumstanță atenuantă judiciară
în favoarea recurentului, astfel cum a solicitat apărarea.
În concluzie, reținând
că decizia atacată este temeinică și legală, că motivele invocate de inculpat
nu sunt întemeiate, recursul formulat de acesta se va respinge ca nefondat în
conformitate cu dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de
300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,
reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu până la
prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva Deciziei penale nr.
148/P din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru
cauze penale cu minori și de familie.
Obligă
recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit
apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 31 octombrie 2012.
Procesat
de GGC - AZ