ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2827/2012

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală din 6 septembrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 764/45/2012 în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate P.I., cetățean român,  pe o durată de 5 zile, începând cu data de 6 septembrie 2012 și până la 10 septembrie 20i2, inclusiv.

Totodată, s-a fixat termen la data de 10 septembrie 2012 pentru ca parchetul să depună mandatul european de arestare, tradus în limba română.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 4 septembrie 2012 a fost înregistrată semnalizarea în S.I.S., transmisă prin intermediul I.G.P.R. - C.C.P.I., cu traducerea acesteia în limba română, din care reiese faptul că autoritatea judiciară din Paris, Franța a emis un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate P.I., întrucât aceasta este urmărit pentru comiterea infracțiunilor de "jaf agravat de două circumstanțe, și jaf comis de cel puțin două persoane''.

Potrivit art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată, completată și republicată, dacă persoana a fost reținută potrivit art. 101 din aceeași lege, judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării transmise prin C.C.P.I., arestarea persoanei solicitate sau obligarea acesteia de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile.

Constatând că la dosar nu se găsește mandatul european de arestare pentru a se putea proceda la verificarea îndeplinirii condițiilor de fond și formă pentru arestarea și predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze, emitente a mandatului european de arestare, având însă în vedere semnalarea transmisă de autoritatea judiciară din Franța, s-a urmat procedura cerută de art. 99 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, necesitatea asigurării celerități în derularea procedurii de punere în executate a mandatului european de arestare și gravitatea acuzațiilor, instanța de fond a dispus arestarea persoanei solicitate pentru o durată de 5 zile, conform art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs persoana solicitată P.I., solicitând lăsarea sa în libertate pentru a-i da posibilitatea să-și dovedească nevinovăția.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de persoana solicitată nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte reține că mandatul european de arestare se execută, astfel cum prevăd dispozițiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene nr. L190/1 din 18 iulie 2002.

Rațiunea mandatului european constă în necesitatea de a se asigura garanția că persoanele urmărite nu se pot sustrage justiției pe întreg teritoriul Uniunii Europene, acesta reprezentând un instrument de aducere a persoanei solicitate în fața statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.

Astfel, în mod corect a dispus instanța de fond arestarea persoanei solicitate pe o durată de 5 zile, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată și republicată, persoana solicitată fiind reținută în baza dispozițiilor art. 101 alin. (1) și (2) din lege, pe baza semnalării transmise în S.I.S.

Cu privire la măsura preventivă dispusă, Înalta Curte apreciază că, în mod justificat, instanța de fond a ales măsura arestării preventive față de persoana solicitată, având în vedere gravitatea faptelor comise, privarea de libertate reprezentând în același timp o garanție pentru a se asigura prezența acestuia în fața organelor judiciare, existând pericolul de a se sustrage și de a tergiversa punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze.

Prin urmare, critica persoanei solicitate de a fi lăsată în libertate pentru a strânge probe în dovedirea nevinovăției sale nu poate fi primită de către Înalta Curte, în condițiile în care în cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european instanța nu poate face aprecieri cu privire la legalitatea sau temeinicia măsurilor dispuse de către autoritățile judiciare solicitante.

Reținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să respingă recursul declarat de persoana solicitată, ca nefondat.

În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 520 RON, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.I. împotriva încheierii din 6 septembrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 764/45/2012.

Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cu titlu cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AA