ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3263/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3263/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 379 din 7 mai 2012

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr.

10151/3/2012, în baza art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr.

78/2000 cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost

condamnat inculpatul S.F., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 71 C.

pen., i s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive,

de la 12 martie 2012 la zi.

În baza art. 350 C.

proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 6

1

alin. (4) din Legea nr. 78/2000, a fost obligat inculpatul la restituirea către

martorii denunțători a următoarelor sume:

- 14.000 euro

echivalent în lei la cursul de schimb al BNR la data rămânerii definitivă a

prezentei hotărâri către martorul B.D.;

- 6.000 euro

echivalent în lei la cursul de schimb al BNR la data rămânerii definitivă a

prezentei hotărâri către martorul I.C., din care se deduce suma de 6.500 RON

restituită martorului.

În baza art. 109 C.

proc. pen., s-a dispus restituirea către A.F.I. București a celor 21 de chei

predate de martorii denunțători, atașate la dosarul cauzei.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.300 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În cursul lunii

noiembrie - decembrie 2010, martorii denunțători B.D. și I.C., administratori

ai unor societăți comerciale cu sediul în județul Constanța, au intrat în

legătură, prin intermediul martorului D.M., cu inculpatul S.F., acesta

promițându-le că, în schimbul unor sume de bani, le poate facilita obținerea unor

imobile aflate în administrarea A.F.I. București. În acțiunea de pretindere a

sumelor de bani, inculpatul s-a prevalat față de martorii denunțători de

influența pe care ar fi avut-o asupra unor funcționari din cadrul A.F.I.

București și a Primăriei Municipiului București.

Pentru a câștiga

încrederea denunțătorilor și pentru dovedirea influenței pe care o avea asupra

funcționarilor publici, inculpatul le-a prezentat-o celor doi pe martora C.P.,

angajată a A.F.I., în chiar sediul acestei instituții, și i-a condus pe aceștia

la spațiile comerciale din Str. O.G., sector 3; Str. I.C., sector 1; Str. F.,

sector 3; Str. L., sector 3; Str. S., sector 3; Str. L.C., sector 1, și S.I.,

sector 3, pentru spațiile din Str. O.G., Str. I.C., Str. F., Str. L. și S.I. Totodată,

inculpatul le-a pus la dispoziție martorilor denunțători și cheile de acces la

7 din aceste spații comerciale.

În acest context,

martorii denunțători au plătit inculpatului în schimbul influenței pe care

acesta urma să o exercite asupra funcționarilor publici suma totală de 20.000

euro, din care 6.000 euro au provenit de la martorul denunțător I.C., iar

14.000 euro au provenit de la martorul denunțător B.D.

Pentru a reține

situația de fapt prezentată mai sus, tribunalul a avut în vedere probele administrate

în faza de urmărire penală, însușite de inculpat în condițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Astfel, martorii

denunțători B.D. și I.C. au precizat în mod constant că în cursul lunilor

noiembrie - decembrie 2010, fiind interesați de obținerea unor spații comerciale

în municipiul București, l-au cunoscut prin intermediul martorului D.M. pe

inculpatul S.F., care a afirmat față de aceștia că are influență asupra

funcționarilor decizionali din cadrul Primăriei Municipiului București și

A.F.I. București și că, în schimbul unor sume de bani, le va facilita obținerea

de imobile în zone foarte bune pentru derularea de afaceri. Spațiile vizate de

înțelegerea intervenită între inculpat și martorii denunțători au fost cele

situate în Str. O.G., sector 3; Str. I.C., sector 1; Str. F., sector 3; Str. L.

două spații, sector 3; Str. S., sector 3; Str. L.C., sector 1, și S.I., sector

3.

În același sens au

fost și declarațiile martorului D.M., persoană care l-a prezentat pe inculpatul

S.F. denunțătorilor în noiembrie - decembrie 2010, după ce intrase în contact

cu acesta tot în contextul încercărilor de obținere a unor spații comerciale.

Potrivit celor arătate de martor, acesta a fost prezent în momentul în care

inculpatul le-a solicitat numiților B.D. și I.C. sume de bani pentru a

interveni pe lângă funcționarii cu putere decizională în repartizarea de spații

comerciale aflate în administrarea Primăriei Municipiului București, cu aceeași

ocazie inculpatul precizând că în schimbul acestor sume de bani putea să

intervină pe lângă două persoane cu funcții de conducere din cadrul Primăriei

Municipiului București și a A.F.I. în scopul repartizării unor spații

comerciale.

De asemenea, și

martorul C.L., cunoștință a martorilor denunțători, a susținut că inculpatul a

afirmat atât în prezența sa, cât și a lui B.D. și I.C., că prin intermediul

relațiilor sale din cadrul Primăriei Municipiului București poate obține

repartizarea unor spații comerciale.

Martorul E.M.,

directorul A.F.I., a confirmat și el afirmațiile martorilor denunțători, acesta

asistând în primăvara anului 2011 la o convorbire telefonică între B.D. și

S.F., în care ultimul arăta că "nu a avut timp să intervină pentru

repartizarea spațiilor, că nu a putut să se întâlnească cu doamna de la

primărie".

De altfel, în ultima

declarație dată în faza de urmărire penală, inculpatul a admis faptul că a

pretins de la martorii denunțători suma de 8.000 euro pentru obținerea

influenței numitei C.P., angajată a A.F.I., pentru ca aceasta să facă demersuri

în vederea repartizării spațiilor comerciale.

În aceste condiții,

tribunalul a apreciat dovedită pretinderea unor sume de bani de către

inculpatul S.F. de la martorii denunțători B.D. și I.C. pentru a interveni pe

lângă funcționari din cadrul Primăriei Municipiului București și a A.F.I. în

scopul obținerii unor spații comerciale aflate în administrarea acestor

instituții.

Pretinderea sumelor

de bani a fost urmată și de primirea unei sume totale de 20.000 euro de către

inculpat de la martorii denunțători, fracționat, în perioada noiembrie -

decembrie 2010 - martie 2011. În acest sens, tribunalul a reținut declarațiile

martorilor denunțători, coroborate cu declarațiile martorilor D.M. și C.L.,

prezenți fiecare la remiterea unei sume de bani de către denunțători. Martorul

C.L. a precizat astfel că a fost prezent când I.C. i-a remis inculpatului suma

de aproximativ 6.000 euro, iar martorul D.M. a arătat că a asistat la momentul

la care B.D. i-a înmânat inculpatului o parte dintr-o sumă de 38.000 RON pe

care el i-o dăduse primului în baza unei obligații contractuale.

Totodată, în

intervalul menționat, pentru a spori încrederea denunțătorilor în

posibilitățile sale de a interveni pe lângă funcționari publici în vederea

repartizării spațiilor comerciale vizate, inculpatul i-a condus pe cei doi la sediul

A.F.I., unde le-a prezentat-o pe numita C.P., angajată a acestei instituții,

aspect recunoscut atât de aceasta, cât și de inculpat. Totodată, astfel cum

rezultă din declarațiile concordante ale inculpatului și ale martorilor

denunțători, cei trei s-au deplasat și la mai multe dintre spațiile comerciale

vizate, inculpatul punându-le la dispoziție acestora cheile pentru spațiile din

Str. I.C., sector 1; Str. L., sector 2, intrarea dinspre stradă; Str. L.,

Sector 2, spațiul cu acces din curtea interioară, Str. F., sector 3 (unde

cheile aflate în posesia denunțătorilor au putut deschide ușile de acces și în

luna martie 2012, cu ocazia conducerii în teren), S.I. (unde sistemul de

asigurare a fost schimbat în urma încunoștințării martorului E.M.) și Str. O.G.

și Str. F. (unde a avut loc, de asemenea, o înlocuire a sistemului de

asigurare).

În ceea ce privește

cuantumul sumei efectiv remise inculpatului, față de poziția avută de acesta în

cursul urmăririi penale, tribunalul a apreciat necesar să arate că martorii

denunțători au precizat în mod constant cuantumul acestei sume ca fiind 20.000

euro, martorul I.C. arătând și faptul că din suma menționată 6.000 euro

proveneau de la el, restul sumei fiind plătit de martorul B.D.

Suma indicată a fost

susținută și de modul de calcul prezentat de martorul B.D., în cuprinsul

plângerii formulate, ca fiindu-i adus la cunoștință de către inculpat - 2.000

RON pentru fiecare spațiu comercial în vederea întocmirii dosarului (au fost

vizate 10 imobile, dând o sumă totală de 20.000 RON), 4.000 RON pentru fiecare

spațiu comercial în vederea obținerii cheii de acces (martorii au intrat în

posesia cheilor pentru 7 imobile - 28.000 RON), 1.000 euro pentru obținerea

fișei de calcul (martorul a arătat că a plătit suma pentru obținerea fișei de

calcul în cazul a 7 imobile - 7.000 euro), 1.000 euro repartiția și 1.500 euro

comisionul inculpatului.

Judecătorul cauzei a

reținut că martorii denunțători au susținut remiterea către inculpat a sumei de

20.000 euro încă dinainte de formularea plângerii ce a stat la baza prezentului

dosar, într-un moment în care aceștia încercau rezolvarea pe alte căi a

neînțelegerilor ivite în raporturile cu inculpatul, dovadă în acest sens fiind

și declarația martorului E.M., directorul A.F.I., la care denunțătorii au

apelat după momentul în care au început să aibă bănuieli cu privire la

capacitatea inculpatului de a obține repartițiile vizate prin intermediul

cunoștințelor sale. Acest aspect face ca declarațiile acestora să fie reținute

de instanță, în ciuda interesului pe care denunțătorii îl au în prezenta cauză.

S-a apreciat că

poziția inculpatului cu privire la sumele primite a fost una oscilantă, în

prima declarație din faza de urmărire penală acesta arătând că ar fi primit de

la denunțători doar suma de 25.000 RON, pentru ca în declarația dată în fața

instanței cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă să

recunoască, implicit, primirea unei sume de 35.000 RON, devenită în declarația

din data de 20 martie 2012 - 8.000 euro.

Aceste afirmații ale inculpatului,

asupra cărora acesta a revenit de altfel prin declarația dată în condițiile

art. 320

1

C. proc. pen., au fost înlăturate la stabilirea situației

de fapt, acestea necoroborându-se cu nicio altă probă administrată în cauză.

Totodată, tribunalul a

înlăturat și declarațiile inițiale ale inculpatului (în declarația din data de

20 martie 2012 acesta arătând că toate sumele primite de la denunțători au fost

remise numitei C.P.) referitoare la faptul că o parte din sumele pretinse au

fost folosite sau urmau a fi folosite pentru realizarea demersurilor legale în

vederea obținerii spațiilor comerciale. Potrivit declarației directorului

A.F.I., coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală,

imobilele anterior menționate, dintre care cel din S.I. este folosit și în

prezent ca arhivă a A.F.I., nu au făcut în perioada vizată obiectul unei

proceduri legale de închiriere ori concesionare și nici nu au făcut obiectul

vreunei licitații, astfel încât să existe posibilitatea reală a plății unor taxe.

Într-adevăr, la dosarul cauzei se află mai multe răspunsuri la unele cereri

formulate probabil de inculpat cu privire la situația juridică a imobilelor

menționate, la istoricul de adresă poștală, dar în afară de o chitanță pentru

plata sumei de 4 RON nu există niciun alt document care să ateste efectuarea

unor cheltuieli licite.

În orice caz, având

în vedere că imobilele puteau fi atribuite denunțătorilor doar prin încălcarea

atribuțiilor de serviciu de către funcționarii din cadrul P.M.B. și A.F.I. sau prin

declanșarea ulterioară de către aceștia a unei proceduri de atribuire,

posibilitatea ca sumele pretinse să fi fost folosite în scopuri legale este

exclusă.

În ceea ce privește

apărările inculpatului referitoare la faptul că sumele primite de la denunțători

au fost remise numitei C.P. pentru influența proprie, tribunalul a considerat

că acestea nu sunt relevante pentru soluționarea cauzei de față în ceea ce

privește reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de trafic de

influență. Potrivit art. 257 C. pen., această infracțiune constă în primirea

sau pretinderea de bani sau alte foloase pentru sine sau pentru altul, astfel

încât chiar dacă inculpatul ar fi pretins banii la solicitarea expresă a

numitei C.P. și i-ar fi predat acesteia toate sumele de bani, acesta nu este

apărat de răspunderea penală.

În drept, s-a

apreciat că fapta inculpatului S.F. care, în perioada noiembrie - decembrie

2010 - martie 2011, a pretins și primit de la martorii denunțători B.D. și

I.C., în mai multe tranșe, suma totală de 20.000 euro, în baza promisiunii că

va interveni la funcționarii decizionali din cadrul Primăriei Municipiului

București (instituția care are în administrare imobilele și poate dispune cu

privire la atribuirea lor) și A.F.I. București (instituția care aduce la

îndeplinire dispozițiile de închiriere a imobilelor), pentru determinarea

acestora să dispună atribuirea către cei doi a unor spații comerciale formate

din una sau mai multe încăperi, în imobilele situate în București, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art.

257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Elementul material al

infracțiunii s-a realizat prin pretinderea sumelor de bani de la martorii

denunțători, urmată de primirea sumelor menționate. Faptul că primirea sumelor

s-a realizat fracționat nu schimbă caracterul unic al infracțiunii care s-a

consumat în momentul pretinderii acestora, printr-o acțiune unică, de la

martorii denunțători.

Cerința esențială a

elementului material este, de asemenea, întrunită prin aceea că inculpatul a

pretins față de martorii denunțători că are influență asupra unor funcționari

cu atribuții în procesul de atribuire a spațiilor comerciale din cadrul A.F.I.

și din cadrul Primăriei Municipiului București pentru a-i determina pe aceștia

să atribuie spațiile vizate denunțătorilor. Chiar dacă imobilele vizate nu

făceau la momentul respectiv obiectul unor proceduri de concesionare sau

închiriere, atribuirea acestora către denunțători s-ar fi putut realiza prin

îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către funcționarii

vizați sau prin declanșarea de către aceștia a unor astfel de proceduri. S-a

precizat că inculpatul a susținut expres față de martorii denunțători influența

sa față de funcționari din cadrul ambelor instituții, iar deplasările împreună

cu aceștia la sediul A.F.I., prezentarea numitei C.P. - angajată a acestei

instituții, vizionarea împreună cu denunțătorii a spațiilor comerciale și

punerea la dispoziția acestora a cheilor de la ușile de acces pentru unele

spații au fost de natură să întărească convingerea acestora că influența

pretinsă este reală.

De asemenea, probele

administrate în cursul urmăririi penale au confirmat faptul că inculpatul a

acționat cu intenție directă, urmărind obținerea folosului material constând în

sumele de bani pretinse de la denunțători în schimbul influenței sale.

La individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere, în condițiile art.

72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse în conformitate cu

dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. (închisoarea de la 1

an și 4 luni la 6 ani și 8 luni), gradul de pericol social al faptei, apreciat

ca fiind unul destul de ridicat prin perspectiva sumelor pretinse și primite de

inculpat și a modului organizat în care acesta a acționat pentru crearea

convingerii denunțătorilor cu privire la influența pe care o avea asupra

funcționarilor publici, atitudinea oscilantă a inculpatului în cursul urmăririi

penale și situația antecedentelor penale.

Sub acest ultim

aspect, tribunalul a constatat că inculpatul a mai fost condamnat de două ori

pentru săvârșirea de infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice,

condamnări ce nu atrag însă reținerea stării de recidivă prin raportare la

dispozițiile art. 38 alin. (2) C. pen. - împlinirea termenului de reabilitare,

și a fost sancționat administrativ de trei ori pentru săvârșirea de infracțiuni

variate (furt, înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale, uz de fals).

În prezent, pe rolul

Judecătoriei Sectorului 2 București se află un alt dosar în care inculpatul

este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 86 alin. (1)

din O.U.G. nr. 195/2002, iar acesta a fost condamnat în primă instanță la

pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni

de către Judecătoria Sectorului 3 București în Dosarul nr. 37133/301/2011.

Chiar dacă aceste

infracțiuni nu sunt de aceeași natură cu cea ce face obiectul prezentului

dosar, ele conturează totuși o atitudine prelungită în timp de nerespectare a

normelor penale și duc la concluzia că pentru atingerea scopurilor prevăzute de

art. 52 C. pen. se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de

detenție, sancțiunile aplicate anterior (închisoarea grațiată condiționat în

baza Legii nr. 543/2002 sau amenzile administrative) nefiind de natură să

schimbe comportamentul inculpatului.

Față de cele arătate,

instanța a apreciat că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a unor

circumstanțe atenuante, cum a solicitat apărătorul acestuia. Evident, conduita

inculpatului anterioară prezentei fapte nu este una exemplară pentru a se

reține dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., atitudinea acestuia nu a

fost de la început una de recunoaștere a săvârșirii faptei, nefiind astfel

îndeplinite condițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., iar restituirea de

către acesta a unor sume denunțătorilor a intervenit, probabil, în contextul

temerii față de posibilitatea tragerii la răspundere penală. În orice caz, în

condițiile în care infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul nu este o

infracțiune de prejudiciu, ci o infracțiune ce vizează prestigiul

funcționarilor publici, nu se poate reține nici circumstanța atenuantă prev. de

art.74 alin. (1) lit. b) C. pen.

La stabilirea în

concret a pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere și

circumstanțele personale ale acestuia, astfel cum rezultă din actele medicale

depuse la dosar, inculpatul suferind de tulburare de personalitate organică de

tip instabil emoțional (fără ca acest aspect să ridice dubii cu privire la

discernământul său față de modul de acțiune și de conținutul declarațiilor

date), dar și faptul că probele administrate (declarațiile martorilor

denunțători, punerea de către inculpat la dispoziția acestora a cheilor de la

ușile de acces în spațiile comerciale) duc la concluzia că acesta nu a fost

singurul beneficiar al sumelor primite și nici singura persoană care a stat la

baza planului infracțional. Raportat la aceste elemente, tribunalul a apreciat

că o pedeapsă orientată înspre minimul special este suficientă pentru

sancționarea inculpatului, dar și pentru atingerea scopului preventiv al

pedepsei și a scopului educativ.

Față de dispozițiile

art. 6

1

alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000, potrivit cărora

cumpărătorul de influență care denunță autorității fapta mai înainte ca organul

de urmărire să fi fost sesizat beneficiază de restituirea bunurilor care au

făcut obiectul infracțiunii de cumpărare de influență (aplicabile

denunțătorilor B.D. și I.C. prin prisma calității acestora de administratori ai

unor societăți comerciale - art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000), tribunalul a

dispus obligarea inculpatului la restituirea către martorii denunțători a

următoarelor sume: - 14.000 euro echivalent în lei la cursul de schimb al BNR

la data rămânerii definitivă a prezentei hotărâri către martorul B.D.; - 6.000

euro echivalent în lei la cursul de schimb al BNR la data rămânerii definitivă

a prezentei hotărâri către martorul I.C., din care se deduce suma de 6.500 RON

restituită martorului, potrivit mandatelor poștale din datele de 13 aprilie

2011, 19 aprilie 2011 și 5 aprilie 2011.

S-a mai arătat în

considerente că în ipoteza în care cercetările desfășurate în dosarul disjuns

cu privire la numita C.P. vor stabili implicarea acesteia în infracțiunea de

trafic de influență și primirea unei sume de bani din cele anterior menționate,

inculpatul va avea evident posibilitatea să se îndrepte împotriva acesteia

pentru recuperarea sumelor plătite în plus. Totodată, s-a făcut precizarea că

deși inculpatul a susținut în declarațiile date în faza de urmărire penală că a

restituit denunțătorilor suma de 10.000 RON prin mandate poștale, acesta a

depus la dosar doar documente care atestă restituirea sumei de 6.500 RON, după

cum s-a arătat deja.

În baza art. 109 C.

proc. pen., s-a dispus restituirea către A.F.I. a celor 21 de chei predate de

martorii denunțători, atașate la dosarul cauzei. Probele administrate au

stabilit faptul că aceste chei aparțin A.F.I., nefiind proprietatea

inculpatului pentru a se putea dispune confiscarea în baza art. 118 alin. (1)

lit. b) C. pen., astfel cum s-a solicitat prin rechizitoriu.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel inculpatul S.F., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie. Acesta a solicitat în esență aplicarea unei pedepse într-un

cuantum mai redus, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de

art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu suspendarea executării pedepsei.

Prin Decizia penală

nr. 207/A din 26 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a

respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul S.F. împotriva Sentinței

penale nr. 379 din 7 mai 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I

penală, în Dosarul nr. 10151/3/2012.

A menținut durata arestării

preventive a inculpatului S.F. A dedus din pedeapsa aplicată durata prevenției

pentru inculpatul S.F., de la 12 martie 2012 la zi.

Pentru a hotărî

astfel a reținut că prima instanță a reținut corect situația de fapt, situație

pe care și-o însușește în totalitate, respectiv că în perioada noiembrie -

decembrie 2010 - martie 2011, a pretins și primit de la martorii denunțători

B.D. și I.C., în mai multe tranșe, suma totală de 20.000 euro, în baza

promisiunii că va interveni la funcționarii decizionali din cadrul Primăriei

Municipiului București (instituția care are în administrare imobilele și poate

dispune cu privire la atribuirea lor) și A.F.I. București (instituția care

aduce la îndeplinire dispozițiile de închiriere a imobilelor), pentru determinarea

acestora să dispună atribuirea către cei doi a unor spații comerciale formate

din una sau mai multe încăperi, în imobilele situate în București.

Situația de fapt a

reieșit din probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care

inculpatul și le-a însușit, solicitând prin declarația dată în fața primei

instanțe totodată, aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

De asemenea, s-a

reținut că în mod corect a reținut instanța de fond că fapta săvârșită de către

inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr.

78/2000.

În ceea ce privește

pedeapsa aplicată și modalitatea de executare stabilită de către prima

instanță, aspecte criticate de către apelantul-inculpat, Curtea a considerat că

aceasta a apreciat în mod judicios asupra criteriilor de individualizare.

Astfel, tribunalul a

avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse în conformitate

cu dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol

social al faptei, apreciat în mod just ca fiind unul destul de ridicat prin

perspectiva sumelor pretinse și primite de inculpat și a modului organizat în

care acesta a acționat pentru crearea convingerii denunțătorilor cu privire la

influența pe care o avea asupra funcționarilor publici, atitudinea oscilantă a

inculpatului în cursul urmăririi penale și situația antecedentelor sale penale.

Referitor la

antecedentele penale ale inculpatului, s-a constatat că acesta a fost condamnat

anterior de două ori pentru săvârșirea de infracțiuni la regimul circulației pe

drumurile publice, condamnări care într-adevăr nu atrag reținerea stării de

recidivă având în vedere că s-a împlinit termenul de reabilitare.

Totodată, din fișa de

cazier depusă la dosar mai rezultă că inculpatul a fost sancționat

administrativ de trei ori pentru săvârșirea de infracțiuni variate (furt,

înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale, uz de fals).

În fine, tot în

legătură cu activitatea infracțională a inculpatului, s-a constatat că pe rolul

Judecătoriei Sectorului 2 București se află un alt dosar în care inculpatul

este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 86 alin. (1)

din O.U.G. nr. 195/2002, iar acesta a fost condamnat în primă instanță la pedeapsa

de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni de către

Judecătoria Sectorului 3 București în Dosarul nr. 37133/301/2011.

Evident că toate

aceste date privitoare la săvârșirea de către inculpat a unor infracțiuni

caracterizează persoana sa, în special atitudinea acestuia față de normele de

conviețuire socială, arătând lipsa de respect față de valorile ocrotite prin

lege. Mai mult, aceste împrejurări, care sunt anterioare comiterii infracțiunii

din prezentul dosar, fac imposibilă aprecierea că inculpatul a avut o conduită

bună înainte de săvârșirea acesteia, în sensul prevăzut de art. 74 lit. a) C.

pen., așa încât nu pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de textul

menționat. Totodată, Curtea a considerat că nu pot fi reținute nici

circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. având în vedere

atitudinea oscilantă avută de acesta pe parcursul urmăririi penale, atitudine

ce reiese din declarațiile sale.

Faptul că în faza de

judecată a recunoscut în întregime faptele pentru care a fost trimis în

judecată, solicitând să fie judecat după procedura reglementată de art. 320

1

C. proc. pen., nu poate fi reținut și ca temei pentru aplicarea dispozițiilor

art. 74 lit. c) C. pen., neputându-se reține aceeași împrejurare ca temei

pentru reducerea succesivă a pedepsei.

Tribunalul a avut în

vedere toate circumstanțele personale ale inculpatului, astfel cum rezultă din

actele medicale depuse la dosar.

Față de toate, prima

instanță a apreciat corect că o pedeapsă orientată înspre minimul special este

suficientă pentru sancționarea inculpatului, dar și pentru atingerea scopului

preventiv și educativ al pedepsei.

Referitor la

modalitatea de executare a pedepsei, Curtea a constatat că în mod corect a

apreciat instanța de fond că, față de antecedentele penale ale inculpatului,

așa cum au fost reținute mai sus, dar și de personalitatea sa, scopul pedepsei

nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a pedepsei.

Împotriva Deciziei

penale nr. 207/A din 26 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, a declarat recurs inculpatul S.F. invocând motivul de casare prev. de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat reducerea pedepsei și

aplicarea disp. art. 74 alin. (1) lit. a) și lit. c) C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Înaltei Curți sub nr. 10151/3/2012. Examinând motivul de recurs

invocat, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

instanța de apel și instanța de fond au reținut în mod corect situația de fapt

și au stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a

ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea

juridică corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a pedepsei.

La individualizarea

pedepsei stabilite în sarcina inculpatului instanța de fond a luat în

considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile

art. 72 C. pen., dar și că, astfel cum rezultă din actele medicale depuse la

dosar, inculpatul suferind de tulburare de personalitate organică de tip

instabil emoțional (fără ca acest aspect să ridice dubii cu privire la

discernământul său față de modul de acțiune și de conținutul declarațiilor

date), tribunalul a apreciat că o pedeapsă orientată înspre minimul special

prevăzut de textul incriminator, este suficientă pentru sancționarea

inculpatului, dar și pentru atingerea scopului preventiv al pedepsei și a

scopului educativ, pedeapsă care a fost menținută și de instanța de apel,

astfel că nu se impune coborârea pedepsei într-un cuantum mai redus față de

textul incriminator.

În mod corect s-a

ținut cont de ambele instanțe și de pericolul social la faptei săvârșite de

persoana inculpatului și de împrejurările comiterii faptei, respectiv că în

cursul lunii noiembrie - decembrie 2010, martorii denunțători B.D. și I.C.,

administratori ai unor societăți comerciale cu sediul în județul Constanța, au

intrat în legătură, prin intermediul martorului D.M., cu inculpatul S.F.,

acesta promițându-le că, în schimbul unor sume de bani, le poate facilita

obținerea unor imobile aflate în administrarea A.F.I. București. În acțiunea de

pretindere a sumelor de bani, inculpatul s-a prevalat față de martorii

denunțători de influența pe care ar fi avut-o asupra unor funcționari din

cadrul A.F.I. București și a Primăriei Municipiului București.

Pentru a câștiga

încrederea denunțătorilor și pentru dovedirea influenței pe care o avea asupra

funcționarilor publici, inculpatul le-a prezentat-o celor doi pe martora C.P.,

angajată a A.F.I., în chiar sediul acestei instituții, și i-a condus pe aceștia

la spațiile comerciale din Str. O.G., sector 3; Str. I.C., sector 1; Str. F.,

sector 3; Str. L. (două spații), sector 3; Str. S., sector 3; Str. L.C., sector

1 și S.I., sector 3, pentru spațiile din Str. O.G., Str. I.C., Str. F., Str. L.

și S.I. Totodată, inculpatul le-a pus la dispoziție martorilor denunțători și

cheile de acces la 7 din aceste spații comerciale.

Înalta Curte constată

că nu se impune a se acorda o eficiență mai mare dispozițiilor generale de

reindividualizare, aceste criterii fiind reținute de instanța de apel și

instanța de fond la individualizarea pedepsei stabilite în sarcina

inculpatului.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte constată că ambele instanțe au examinat, în mod

judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de

individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 2

ani închisoare, reținută în sarcina inculpatului, evidențiind faptul că dincolo

de pericolul social generic al infracțiunii săvârșite, în mod concret acesta

s-a accentuat ca urmare a împrejurărilor în care a fost săvârșită, respectiv

faptele inculpatului conducând la pretinderea și primirea de la martorii

denunțători B.D. și I.C., în mai multe tranșe, sumei totale de 20.000 euro, în

baza promisiunii că va interveni la funcționarii decizionali din cadrul

Primăriei Municipiului București (instituția care are în administrare imobilele

și poate dispune cu privire la atribuirea lor) și A.F.I. București (instituția

care aduce la îndeplinire dispozițiile de închiriere a imobilelor), pentru

determinarea acestora să dispună atribuirea către cei doi a unor spații

comerciale formate din una sau mai multe încăperi, în imobilele situate în

București, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei nu

se mai impune.

În raport cu cele

menționate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs

de către inculpat, invocând afecțiunile de sănătate de care suferă inculpatul,

chiar dacă starea inculpatului este una precară, stare pe care inculpatul a

avut-o și înainte de săvârșirea faptei, nu poate contribui la reducerea

pedepsei într-un cuantum mai redus.

De asemenea, nu se

poate dispune nici aplicarea disp. art. 74 lit. a) sau lit. c) C. pen. având în

vedere că inculpatul a fost condamnat anterior de două ori pentru săvârșirea de

infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, condamnări care

într-adevăr nu atrag reținerea stării de recidivă având în vedere că s-a

împlinit termenul de reabilitare, dar apreciind și cu privire la fișa de cazier

depusă la dosar mai rezultă că inculpatul a fost sancționat administrativ de

trei ori pentru săvârșirea de infracțiuni variate (furt, înșelăciune, fals în

înscrisuri oficiale, uz de fals).

Totodată, s-a

constatat că pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București se află un alt dosar

în care inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de

art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, iar acesta a fost condamnat în primă

instanță la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea aceleiași

infracțiuni de către Judecătoria Sectorului 3 București în Dosarul nr.

37133/301/2011.

Cu privire la

atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei instanța de recurs constată că

aceasta a fost una oscilantă avută de acesta pe parcursul urmăririi penale,

atitudine ce reiese din declarațiile sale.

Astfel, Înalta Curte

constată că, întrucât în cauză pedeapsa aplicată reflectă respectarea

principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul

socio-moral și de personalitate al inculpatului, nu se justifică reducerea

pedepsei reținute deja în sarcina inculpatului, pedeapsă orientată spre minimul

special al pedepsei stabilit de textul incriminator.

În baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de

inculpatul S.F. împotriva Deciziei penale nr. 207/A din 26 iunie 2012 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală.

Va deduce din

pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 12 martie 2012 la 11

octombrie 2012.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., inculpatul S.F. va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul S.F. împotriva Deciziei penale nr. 207/A din 26 iunie 2012 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 12 martie 2012 la 11

octombrie 2012.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 11 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ