ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2800/2013

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin adresa nr. 258/BIRP din data de 04

martie 2013, Judecătoria Sectorului 5 București, pe cale administrativă, a

înaintat Curții de Apel București, spre competentă soluționare, cererea de

contopire a pedepselor formulată de petentul condamnat V.I. (deținut în

Penitenciarul Rahova).

Conform cererii

scrise și precizărilor orale de la termenul de judecată, petentul condamnat a

solicitat contopirea pedepselor aplicate prin Sentința penală nr. 44/2000 a

Tribunalului București, Sentința penală nr. 181/2001 a Judecătoriei Curtea de

Argeș și Sentința penală nr. 27/2012 a Curții de Apel Alba Iulia și deducerea

tuturor perioadelor executate conform acestor hotărâri, de la data de 25

noiembrie 1998 până la data de 11 februarie 2004 și respectiv de la data de 19

noiembrie 2012 până la zi.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea a constatat următoarele:

Potrivit fișei de

cazier judiciar, împotriva petentului au fost pronunțate, în timp, trei

condamnări definitive, prin hotărârile anterior menționate, astfel:

penală nr. 44/2000 a Tribunalului București (rămasă definitivă la data de 24

ianuarie 2002, prin Decizia penală nr. 392/2002 a Curții Supreme de Justiție),

în baza căreia instanța de executare a emis MEPÎ nr. 571/2000, petentul a fost

condamnat la următoarele pedepse:

- 5 ani închisoare și

3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii incriminate de art. 20 rap. la art. 215 alin. (3), (4)

C. pen.;

- 5 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (3) C. pen.;

- 8 ani închisoare și

4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii incriminate de art. 215 alin. (3), (4) C. pen.,

Conform art. 33 lit.

a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa

rezultantă de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) C. pen.

Executarea pedepsei

închisorii a început la data de 25 noiembrie 1998, când petentul condamnat a

fost arestat preventiv, acesta fiind liberat condiționat la data de 11

februarie 2004, cu un rest rămas neexecutat de 1.017 zile închisoare.

penală nr. 181/2001 a Judecătoriei Curtea de Argeș (rămasă definitivă la data

de 30 mai 2002, prin Decizia penală nr. 314/2002 a Curții de Apel Pitești),

petentul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub

supraveghere a executării acesteia, potrivit art. 86

1

C. pen., pe un

termen de încercare de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii incriminate de

art. 215 alin. (2), (3) cu aplic. art. 13 C. pen.

penală nr. 27/2012 a Curții de Apel Alba Iulia (rămasă definitivă la data de 14

noiembrie 2012, prin modificarea ei conform Deciziei nr. 3702/2012 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală), în baza căreia instanța de

executare a emis MEPÎ nr. 31/2012, petentul a fost condamnat la următoarele

pedepse:

- 6 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii incriminate de art. 215 alin. (4) cu aplic. art.

37 lit. a) C. pen. (datând din 22 octombrie 2004);

- 6 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii incriminate de art. 215 alin. (4) cu aplic. art.

37 lit. a) C. pen. (datând din luna decembrie 2004).

Cu privire la 2

infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) C. pen., petentul a fost

achitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., iar, cu privire la 2 infracțiuni prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen.,

s-a dispus încetarea procesului penal, ca efect al prescripției speciale a răspunderii

penale, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

S-a constatat că

infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin Sentința penală nr.

44/2000 a Tribunalului București și respectiv prin Sentința penală nr. 181/2001

a Judecătoriei Curtea de Argeș sunt concurente.

A fost descontopită

pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., aplicată prin Sentința penală nr.

44/2000 a Tribunalului București, în pedepsele componente (anterior

menționate).

În temeiul art. 85 C.

pen., a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3

ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 181/2001 a Judecătoriei

Curtea de Argeș.

În temeiul art. 36 în

ref. la art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite

pedepsele stabilite prin cele două sentințe penale anterior menționate în

pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea și drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a constatat că

petentul condamnat a executat o parte din pedeapsa închisorii în perioada 25

noiembrie 1998 - 11 februarie 2004, din pedeapsa respectivă rămânând neexecutat

un rest de 1.017 zile închisoare.

În temeiul art. 61

teza a II-a și a III-a C. pen., a fost revocat beneficiul liberării

condiționate cu privire la acest rest și s-a dispus contopirea lui cu fiecare

dintre cele 2 pedepse aplicate în cauza respectivă, rezultând astfel 2 pedepse

de câte 6 ani închisoare.

În temeiul art. 33

lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele 2 pedepse

astfel stabilite și s-a dispus ca petentul condamnat să execute pedeapsa

rezultantă de 6 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, până la 7 ani

închisoare.

Potrivit informațiilor

comunicate de către instanța de executare, petentul condamnat a început

executarea acestei pedepse la data de 19 noiembrie 2012.

Raportat la

împrejurările anterior menționate, Curtea a constatat că această instanță este

competentă, material și teritorial, să judece cererea formulată de petentul

condamnat, conform art. 449 alin. (2) C. proc. pen.

Curtea de Apel

București, secția I penală, a constatat că această cerere este nefondată, în

raport de disp. art. 449 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., sens în care,

prin Sentința penală nr. 151/F din 3 aprilie 2013, a respins, ca nefondată,

cererea de contopire a pedepselor aplicate prin Sentința penală nr. 44/2000 a

Tribunalului București, Sentința penală nr. 181/2001 a Judecătoriei Curtea de

Argeș și Sentința penală nr. 27/2012 a Curții de Apel Alba Iulia, formulată de

petentul condamnat V.I. (deținut în Penitenciarul Rahova).

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a apreciat că pedepsele aplicate petentului prin cele

trei hotărâri definitive de condamnare au fost deja contopite.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul condamnat V.I.

La data soluționării

recursului, la dosar a fost înaintată, o cerere prin care recurentul condamnat

declară că retrage "apelul" și solicită "încetarea acțiunii

judecătorești din Dosarul nr. 1742/2/2013".

Examinând hotărârea

atacată, Înalta Curte constată următoarele:

Având în vedere că

cererea de retragere este echivocă, petentul făcând referire la

"apel" și la "încetarea acțiunii judecătorești (...)",

Înalta Curte nu va lua act de cererea de retragere a recursului, ci va examina

cauza pe fond, reținând următoarele:

Pedepsele aplicate

petentului condamnat, pentru infracțiuni concurente, prin Sentința penală nr.

44/2000 a Tribunalului București și respectiv prin Sentința penală nr. 181/2001

a Judecătoriei Curtea de Argeș au fost deja contopite, în condițiile art. 85

alin. (1) în ref. la art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen.

Pedeapsa rezultantă

stabilită în urma acestei contopiri (8 ani închisoare) constituie primul termen

al recidivei postcondamnatorii reținute în sarcina petentului condamnat prin

Sentința penală nr. 27/2012 a Curții de Apel Alba Iulia (astfel cum a fost

modificată în recurs), iar restul rămas neexecutat din pedeapsa respectivă

(1.017 zile închisoare) a fost legal contopit, conform art. 61 alin. (1) teza a

III-a C. pen., ca efect al revocării liberării condiționate, cu fiecare dintre

pedepsele aplicate pentru acele infracțiuni (câte 6 ani închisoare),

stabilindu-se astfel 2 pedepse de 6 ani închisoare fiecare.

Constatându-se

caracterul concurent al celor două infracțiuni la care se referă soluția de

condamnare pronunțată prin Sentința penală nr. 27/2012 a Curții de Apel Alba

Iulia (astfel cum a fost modificată în recurs), cele 2 pedepse anterior

menționate au fost și ele contopite, în condițiile art. 33 lit. a) rap. la art.

34 lit. b) C. pen., stabilindu-se spre executare pedeapsa cea mai grea, de 6

ani închisoare, căreia i-a fost adăugat un spor legal de 1 an închisoare, petentul

condamnat având de executat astfel pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

Prin urmare, toate

pedepsele aplicate petentului prin cele trei hotărâri definitive de condamnare

au fost deja contopite, conform regulilor specifice sancționării concursului de

infracțiuni sau, după caz, recidivei postcondamnatorii și, legat de aceasta din

urmă, potrivit dispozițiilor incidente în materia liberării condiționate.

Solicitarea

petentului condamnat, de deducere din pedeapsa rezultantă anterior menționată a

perioadei executate din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 44/2000 a

Tribunalului București (de la data de 25 noiembrie 1998 până la data de 11

februarie 2004) este lipsită de temei legal, întrucât perioada respectivă, deja

avută în vedere la determinarea restului neexecutat de 1.017 zile închisoare,

pentru care s-a dispus revocarea liberării condiționate, nu poate fi scăzută

din pedeapsa stabilită, inclusiv în urma contopirii acelui rest, conform art.

61 alin. (1) teza a III-a C. pen., care nu cuprinde nicio dispoziție în acest

sens.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

condamnatul V.I. împotriva Sentinței penale nr. 151/F din 03 aprilie 2013 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Va fi obligat

recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca ca

nefondat recursul declarat de condamnatul V.I. împotriva Sentinței penale nr.

151/F din 03 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 septembrie 2013.

Procesat de GGC - GV