ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3794/2018

Ședința publică din data de 27 septembrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal la data de 31 iulie 2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. SPRL, în contradictoriu pârâta S.C. C. S.R.L., a solicitat obligarea acesteia la plata contravalorii profitului în sumă de 2.691.074,44 RON plus dobânda legală aferentă, calculată conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data scadenței fiecărei facturi.

Prin sentința civilă nr. 373 din 1 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal s-a disjuns cererea reconvențională formulată de către S.C. C. S.R.L. a cărei judecată a fost suspendată și s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. Bacău în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., fiind obligată reclamanta să achite pârâtei suma de 800 RON onorariu provizoriu expert contabil și expertului contabil D. diferența de onorariu de expert de 4.484 RON pentru raportul de expertiză contabilă.

A mai fost obligată reclamanta să achite pârâtei suma de 750 RON, reprezentând contravaloare onorariu expert tehnic și să achite expertului tehnic E. diferența de onorariu de 10.000 RON pentru raportul de expertiză tehnică.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. SPRL a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 833 din 23 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. SPRL împotriva sentinței civile nr. 373 din 1 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal.

Împotriva deciziei civile nr. 833 din 23 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. SPRL.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 18 decembrie 2017.

Prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. SPRL a invocat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată unei alte instanțe de apel pentru o bună administrare a justiției, având în vedere că a fost solicitată strămutarea cauzei în cadrul judecării apelului.

În argumentarea motivului de recurs evocat, recurenta susține că judecata în fond și în apel a cauzei este rezultatul unei expertize tehnice de construcții care conține grave erori metodologice și de interpretare a unor date și al unei expertize contabile care ia în calcul numai documente contabile aprobate de S.C. C. S.R.L., nu și pe cele emise de S.C. A. S.R.L., care în opinia sa au fost refuzate nejustificat.

În acest context, recurenta arată că instanța de fond a respins nefundamentat obiecțiunile formulate la expertize, deși erorile semnalate trebuiau să conducă la înlăturarea acestora ca mijloace de probă și la dispunerea unor contraexpertize.

Mai susține recurenta că instanța de apel nu a ținut cont de caracterul devolutiv al apelului și a refuzat să analizeze criticile aduse hotărârii primei instanțe prin prisma erorilor din expertize, respingând cererea de efectuare a unor contraexpertize.

Tot în acest sens, recurenta arată că a fost amplu criticată sentința, însă instanța de apel nu s-a aplecat cu rigoare asupra criticilor formulate, iar considerentele deciziei civile atacate, în condițiile refuzului de efectuare a oricărei probațiuni în faza apelului - probațiune cerută cu scopul de a corecta greșelile majore din expertizele efectuate la prima instanță, nu sunt altceva decât o formă fără fond, o teoretizare a chestiunilor analizate total necorespunzător de către prima instanță.

În continuare, recurenta dezvoltă critici referitoare la rapoartele de expertiză efectuate în cauză și expune aprecierile sale cu privire la greșita abordarea a instanței de apel în raport cu concluziile expertizelor.

Totodată, recurenta susține că motivarea hotărârii judecătorești trebuie să fie clară, precisă și inteligibilă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate, pe care instanța trebuie să le înțeleagă și apoi să le preia în argumentarea soluției pronunțate.

Astfel, hotărârea trebuie să fie în acord cu probe valabile, nu cu falsuri sau cu afirmații ilogice, cum sunt cele relevate din raportul de expertiză tehnică construcții, raport care practic a stat la baza soluției din cauza pendinte, iar instanța trebuie să răspundă argumentat la toate apărările formulate de părți, argumentele acesteia trebuie să conducă în mod logic și convingător la soluția cuprinsă în dispozitiv.

Din această perspectivă, doar prin trimiterea la expertize, fără observarea faptului că criticile aduse acestora duc la desființarea lor ca probe în dosar, instanța de apel nu și-a îndeplinit rolul de instanță devolutivă, motivarea fiind sumară și confuză bazându-se pe expertize greșite, iar din aceste considerente rezultă că instanța de apel nu a cercetat fondul pricinii, mulțumindu-se să preia datele false din expertize și nimic mai mult.

Prin întâmpinarea depusă la data de 12 februarie 2018, intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea deciziei atacate ca fiind legală.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 5 martie 2018, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat înlăturarea susținerilor din întâmpinare și admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 3 mai 2018 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., opinia raportorului fiind în sensul că recursul este admisibil în principiu, însă, potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. s-a apreciat că este nul.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 10 mai 2018, părțile depunând puncte de vedere la raportul întocmit.

Analizând recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. SPRL sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 833 din 23 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Așadar, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

În speță, recurenta deși a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte consideră că argumentele prezentate de recurentă în memoriul de recurs nu pot fi circumscrise cazului de nelegalitate evocat, pentru a se putea efectua controlul de legalitate de către instanța de recurs, întrucât se critică modul în care instanța de apel a apreciat probele, respectiv expertizele de specialitate efectuate în cauză, aspect ce ține de controlul de netemeinicie și nu de controlul de legalitate al deciziei recurate, sens în care se constată că recursul este nul, potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Simpla nemulțumire a părții față de soluția pronunțată, fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancționată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. a aplica sancțiunea nulității cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. SPRL împotriva deciziei civile nr. 833 din 23 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 833 din 23 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2018.