ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 668/2019

Ședința publică din data de 26 martie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 13 iulie 2015 pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2014/a2, lichidatorul judiciar A. S.P.R.L. al debitoarei B. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L., prin administrator special C. și cu pârâții D. S.R.L. și E., anularea transferului de drepturi patrimoniale având ca obiect 4 module de presă din aluminiu (chioșcuri de ziare), înstrăinate cu facturile fiscale nr. x din 7 septembrie 2013, nr. 501 din 9 septembrie 2013, nr. 502 din 10 septembrie 2013 și nr. 503 din 11 septembrie 2013, la prețul de vânzare de 19.900 RON, neachitat, anularea tuturor actelor subsecvente acestei vânzări, repunerea părților în situația anterioară vânzării, cu consecința revenirii bunurilor evocate în patrimoniul debitoarei B. S.R.L. sau a plății contravalorii acestor bunuri de la data vânzării, conform prevederilor art. 120 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenței, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de la 15 iulie 2015, judecătorul-sindic a conexat cererea ce face obiectul dosarului nr. x/2014 la dosarul nr. x/103.2014.

Prin sentința civilă nr. 121/F din 22 februarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin judecătorul-sindic a respins cererea formulată în baza art. 75 din Legea nr. 85/2014 de pârâta D. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.P.I. F. - G., privind constatarea intervenirii suspendării acțiunii.

A admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar A. S.P.R.L. al debitoarei B. S.R.L, în contradictoriu cu pârâții D. și E. și, în consecință:

A anulat transferul de drepturi patrimoniale a patru module din aluminiu presă (chioșcuri de ziare), înstrăinate cu facturile fiscale nr. x din 7 septembrie 2013, nr. 501 din 9 septembrie 2013, nr. 502 din 10 septembrie 2013 și nr. 503 din 11 septembrie 2013, precum și actele subsecvente vânzării.

A dispus repunerea părților în situația anterioară vânzării și readucerea bunurilor menționate în patrimoniul debitoarei B. S.R.L.

În subsidiar, i-a obligat în solidar pe pârâții D. S.R.L. și E. să achite debitoarei B. S.R.L suma de 19.900 RON, reprezentând prețul chioșcurior de ziare vândute.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul E. a declarant apel.

Prin decizia nr. 61/2018 din 13 februarie 2018, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului E., excepție invocată de apelantul însuși. A respins ca neîntemeiate excepțiile netimbrării și tardivității apelului, invocate de intimatul-lichidator și a respins ca nefondat apelul promovat de apelantul-pârât E. împotriva sentinței civile nr. 121/F din 22 februarie 2017 a Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei decizii, pârâtul E. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În memoriul depus la dosar, autorul căii de atac a susținut cu titlu prealabil că recursul promovat este admisibil, întrucât este formulat împotriva unei hotărâri pronunțate într-un litigiu având ca obiect o cerere evaluabilă în bani, a cărei valoare stabilită de prima instanță la suma de 19.900 RON nu se încadrează în prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În dezvoltarea criticilor formulate, a arătat, în esență, că instanța de apel în mod greșit a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în baza art. 122 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, conform cărora calitate procesuală pasivă în acțiunile în anulare prevăzute la art. 117 din același act normativ au doar debitorul și, după caz terțul dobânditor sau subdobânditorul, întrucât administratorul de fapt nu este menționat în această enumerare limitativă.

Pentru considerentele arătate, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și al respingerii acțiunii față de sine ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Recursul a fost comunicat intimatului-reclamant și intimatei-pârâte, dar aceștia nu au depus întâmpinări.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2018 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

La 29 noiembrie 2018, intimatul lichidator judiciar A. S.P.R.L. al debitoarei B. S.R.L. a transmis la dosar punctul său de vedere la raport, arătând că achiesează la concluziile acestuia.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta:

Preliminar, se reține că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. (...)".

Calea extraordinară de atac dedusă judecății are ca obiect decizia nr. 61/2018 din 13 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Verificarea admisibilității căii de atac a recursului vizează obiectul acțiunii deduse judecății, care în speță rezidă în cererea formulată în baza art. 117 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2014 de lichidatorul judiciar A. S.P.R.L. al debitoarei B. S.R.L., prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L., prin administratorul special C. și cu pârâții D. S.R.L. și E., anularea transferului de drepturi patrimoniale având ca obiect 4 module de presă din aluminiu (chioșcuri de ziare), înstrăinate cu facturile fiscale nr. x din 7 septembrie 2013, nr. 501 din 9 septembrie 2013, nr. 502 din 10 septembrie 2013 și nr. 503 din 11 septembrie 2013, la prețul de vânzare de 19.900 RON, neachitat, anularea tuturor actelor subsecvente acestei vânzări, repunerea părților în situația anterioară vânzării cu revenirea bunurilor evocate în patrimoniul debitoarei B. S.R.L. sau cu plata contravalorii acestor bunuri de la data vânzării, conform prevederilor art. 120, alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenței, cu cheltuieli de judecată.

Potrivit art. 117 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, ce constituie temeiul de drept al acțiunii introductive:

"(1) Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor sau operațiunilor frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor, în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii.

(2) Următoarele acte sau operațiuni ale debitorului vor putea fi anulate, pentru restituirea bunurilor transferate sau a valorii altor prestații executate:

a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizările în scop umanitar;

b) operațiuni în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii (...)"

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Potrivit art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind, "hotărârile (…) judecătorului-sindic pot fi atacate de părți numai cu apel, în termen de 7 zile, care se calculează de la comunicare, pentru absenți și de la pronunțare, pentru cei prezenți."

Conform dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive."

Așa fiind, față de prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, aplicabile în speță, raportat la data promovării acțiunii introductive - 13 iulie 2015, se constată că decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea ordinară a recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, coroborat cu art. 169 alin. (1) din aceeași lege.

Totodată, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel."

Reținând prevalența în speță a criteriul materiei - procedura insolvenței, față de cel al valorii litigiului, care ar fi impus raportarea la cele statuate de Curtea Constituțională prin decizia nr. 369/2017 (paragraful 32), potrivit principiului specialia generalibus derogant, decizia nr. 61/2018 din 13 februarie 2018, ce formează obiectul prezentului recurs, are caracter definitiv de la pronunțare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

De asemenea, este de reținut că legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Trebuie reamintit că, potrivit art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., soluționarea inadmisibilității prezentei căi extraordinare de atac primează, astfel încât nu se impune examinarea altor cereri sau excepții.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât E. împotriva deciziei nr. 61/2018 din 13 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2019.