ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 528/2019

Ședința publică din data de 7 martie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Timiș sub nr. x/2016**, în urma declinării de competență dispusă de Judecătoria Timișoara prin sentința civilă nr. 6713/2016, reclamanta Comuna Giroc în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A. Timișoara, a solicitat instanței să se constate că pârâta prin înființare în baza HCL Timișoara nr. 313/2013 nu a dobândit în patrimoniul său dreptul de administrare operativă, sens în care această persoană nu deține un just titlu, să se constate că acest drept de administrare operativă înscris în CF nr. x, în favoarea pârâtei a încetat odată cu reorganizarea regiei autonome in favoarea căreia a fost constituit - să se dispună radierea dreptului de administrare din cuprinsul cărților funciare mai sus evocate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate, în caz de opoziție la admiterea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 2695/PI/2016 din 7 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, ca urmare a precizărilor făcute de reclamantă în ce privește calificarea acțiunii și temeiul juridic aplicabil, s-a respins ca inadmisibilă cererea în constatare întemeiată pe art. 35 C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri s-a declarat apel și prin decizia civilă nr. 34 din 14 martie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă s-a dispus trimiterea spre rejudecare motivat de faptul că obiectul acțiunii îl constituie rectificarea cărții funciare prin radierea dreptului de administrare înscris în favoarea pârâtei și nu constatarea inexistenței unui drept în temeiul art. 35 C. proc. civ.

Tribunalul Timiș, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 1202 din 25 septembrie 2017 a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Comuna Giroc, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A. Timișoara, având ca obiect rectificare carte funciară.

Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 59 din 11 aprilie 2018 a respins apelul formulat de apelanta reclamantă Comuna Giroc, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. A. S.A. Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 1202 din 25 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 59 din 11 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, reclamanta Comuna Giroc a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Recurenta-reclamantă susține că în mod greșit s-a reținut că reclamanta trebuie să facă dovada anulării actului de autoritate emis de titularul dreptului de proprietate publică printr-o hotărâre judecătorească, definitivă, prin care se stabilesc condițiile de existență a dreptului în patrimoniul pârâtei în funcție de sfera de activitate și scopul pentru care a fost înființată și prin care se statuează dacă - în funcție de scopul sau - satisfacerea unor interese publice - poate fi considerată o instituție publică ce poate fi titularul unui drept de administrare din moment ce instanța de judecată a fost investita cu o cerere în acest sens.

Astfel, arată că a solicitat să se constate că intimata S.C. A. S.A., prin înființare în baza HCL Timișoara nr. 313/2003, nu a dobândit în patrimoniul său dreptul de administrare operativă, sens în care această persoană nu deține un just titlu și că acest drept de administrare operativă înscris în cărțile funciare evocate, în favoarea intimatei, a încetat odată cu reorganizarea regiei autonome în favoarea căreia a fost constituit.

În continuare, recurenta - reclamantă a prezentat un scurt istoric cu privire la regimul juridic al imobilelor, entitățile ce au dobândit dreptul de administrare asupra acestor terenuri, precum și transformarea acestor entități în timp raportat la interesul urmărit, național sau local, precum și caracterul inalienabil al dreptului de administrare.

Terenurile ce în prezent sunt înscrise în CF. nr. x Giroc, CF nr. x Giroc, CF nr. x Giroc, CF nr. x Giroc, CF nr. x Giroc, CF nr. x Giroc au fost deținute în proprietate de persoane fizice anterior cooperativizării, iar ulterior au fost expropriate prin decretele Consiliului de Stat nr. 202/1981, 294/1983 și nr. 31/1986, fiind trecute în proprietatea Statului Român, fără înscriere în cărțile funciare.

Conform acelorași decrete, după trecerea terenurilor în proprietatea statului, au fost date în administrarea operativă directă a întreprinderii Electrocentrale Oradea, Ministerului Energiei Electrice București, apoi a întreprinderii Electrocentrale Timișoara în scopul realizării obiectivului de investiții "Centrala electrică de termoficare Timișoara cu funcționare pe lignit" și a unor lucrări aferente (pct. III alin. (4) din anexa nr. 33 la Decretul Consiliului de Stat nr. 202/1981, art. 2 din decizia nr. 681/1980 al consiliului Popular al județului Timiș, art. 11 din decretul de stat nr. 294/1983, art. 15 din decretul de stat nr. 31/1986). Aceste terenuri se aflau în patrimoniul acestei din urmă unități economice de stat la data de 01.01.1990, fiind deținute în administrare operativă directă, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate al Statului Român.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 15/1990, unitățile economice de stat, indiferent de organul în subordinea căruia își desfășoară activitatea, se organizează și funcționează în conformitate cu dispozițiile prezentei legi, sub forma de regii autonome si societăți comerciale. Acest act normativ a stabilit astfel cadrul legislativ pentru reorganizarea fostelor unități economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale.

În art. 2 din același act normativ s-a prevăzut că "regiile autonome se organizează și funcționează în ramuri strategice ale economiei naționale - industria de armament, energetică, exploatarea minelor și a gazelor naturale, poștă si transporturi feroviare, precum și în unele domenii aparținând altor ramuri stabilite de guvern, iar în art. 3 alin. (2) s-a menționat că regiile autonome se pot înființa prin hotărâre a guvernului, pentru cele de interes național, sau prin hotărâre a organelor județene și municipale ale administrației de stat, pentru cele de interes local din ramurile si domeniile stabilite potrivit art. 2".

În aplicarea dispozițiilor legale mai sus citate, a fost adoptata H.G. nr. 1199/1990, privind înființarea Regiei autonome de electricitate "RENEL" în care s-a statuat, la art. 3 că regia autonomă înființată în baza Legii nr. 15/1990 și-a constituit patrimoniul prin preluarea activului și pasivului unităților economice care se reorganizează, prevăzute în Anexa 1, între care și întreprinderea Electrocentrale Timișoara.

Așa cum rezulta din art. 18 și 24 al H.G. nr. 365/1998, regia astfel înființată a fost reorganizată, încetându-si existența odată cu înființarea Companiei Națională de Electricitate S.A. (CONEL), care a preluat toate drepturile și era ținută de obligațiile Regiei Autonome de Electricitate "RENEL", fiind succesoare cu titlu universal al acesteia.

Una din filialele Companiei Naționale de Electricitate S.A. (CONEL), a fost și B. S.A., care în conformitate cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 15/1990 era o regie autonomă de interes național care funcționa în ramura energetică a economiei naționale.

Prin decizia civilă nr. 1068/18.04.2002 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2002 s-a constatat că intervenienta din acel dosar - S.C. B. S.A., nicidecum intimata (nefiind parte în acel dosar), deține un drept de administrare operativă asupra terenurilor în cauză și se dispune intabularea acestui drept în cărțile funciare. Dreptul de administrare s-a constituit prin decretele Consiliului de Stat nr. 202/1981, 294/1983 și 31/1986, însă în favoarea întreprinderii Electrocentrale Timișoara din subordinea Ministerului Energiei Electrice (cu reorganizările ulterioare, așa cum s-a arătat mai sus prin hotărârile de guvern indicate), așadar în favoarea unei regii autonome de stat, decrete care sunt căzute în desuetitudine, deoarece scopul pentru care au fost emise numai este actual și nu mai privesc o organizație de interes public național.

De asemenea, hotărârile de Guvern H.G. nr. 1199/1990, de înființare a Regiei autonome de electricitate "RENEL", precum și H.G. nr. 365/1998 de desființare a regiei de mai sus și înființare a Companiei Naționale de Electricitate S.A. (CONEL), prin care s-a transmis dreptul de administrare operativă, nu stabilesc caracterul perpetuu al acestui drept în favoarea oricărui succesor al regiei autonome, ci numai pentru entitățile de interes public național.

Susține recurenta, că intimata S.C. A. S.A. nu este o astfel de entitate din moment ce constituirea acesteia s-a făcut printr-o hotărâre de consiliu local în temeiul Legii nr. 31/1990.

Urmare a H.G. nr. 104/2002, Sucursala Electrocentrale a S.C. B. S.A. București, cuprinzând Centrala Electrica de Termoficare Centru Timișoara, P-ța Romanilor, nr. 11-12, și Centrala Electrică de Termoficare Sud Timișoara, Calea x, a fost transmisă din domeniul privat al statului în domeniul public al Municipiului Timișoara.

Prin HCL Timișoara nr. 253/2002 se aprobă preluarea fără plată a celor două centrale de termoficare în domeniul public al Municipiului Timișoara.

Prin HCL Timișoara nr. 254/2002 se aproba transferul din domeniul public al Municipiului Timișoara în domeniul privat al Municipiului Timișoara a activului și pasivului preluat conform protocolului de predare primire a celor două centrale de termoficare și aportarea acestuia la capitalul social al S.C. C. S.A. în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 78/2002.

Conform HCL Timișoara nr. 313/16.12.2003 ca urmare a fuziunii dintre S.C. C. S.A. si S.C. D. S.A., a luat naștere S.C. A. S.A. o societate pe acțiuni constituită în temeiul Legii nr. 31/1990 a societăților comerciale, care fiind subiect de drept privat nu poate avea calitatea de titular al dreptului de administrare și, în consecință, în patrimoniul său nu poate fi inclus un astfel de drept.

Instanța de fond avea obligația să constate că acest drept de administrare a fost constituit în favoarea entităților mai sus evocate, regii autonome de stat și că, potrivit art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome, în capitalul social al societăților comerciale ce rezultă în urma operației de reorganizare a regiilor autonome, nu se pot include bunuri de natura celor prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituție. Astfel, pe temeiul caracterului inalienabil al dreptului de administrare instanța putea și trebuia să pronunțe o hotărâre judecătorească, prin care să se constate că intimata nu putea să dobândească prin înființare în patrimoniul acesteia dreptul de administrare ce se află în prezent înscris în cărțile funciare.

Recurenta - reclamantă a mai arătat că sentința este criticabilă deoarece instanța de fond în mod greșit a reținut că "pârâta a dobândit dreptul de administrare în baza raportului juridic legat cu statul - ca titular al dreptului de proprietate publică - raport juridic izvorât din emiterea unor acte administrative (decrete ale fostului Consiliu de Stat din anii 1981, 1983 și 1988 acte care nu doar că nu au fost anulate ci au fost, considerate prin decizia civilă nr. 1068/2002 a Curții de Apei Timișoara ca fiind actele care dau dreptul pârâtei - succesoare în drepturi a S.C. B. S.A. - Sucursala Electrocentrale Timișoara - la exercitarea acestui drept".

Consideră că această constatare a instanței de fond este nelegală și nu are nici un fundament juridic, nu intimata a dobândit acest drept de administrare în baza decretelor de stat mai sus amintite, ci întreprinderea Electrocentrale Oradea, Ministerul Energiei Electrice București, apoi întreprinderea Electrocentrale Timișoara.

De asemenea, intimata prin reorganizare nu putea să dobândească în patrimoniul acesteia dreptul de administrare, fapt nepermis de către dispozițiile imperative ale art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 30/1997 privind reorganizarea realilor autonome", în capitalul social al societăților comerciale ce rezultă în urma operației de reorganizare a regiilor autonome, nu se pot include bunuri de natura celor prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituție. Aceste bunuri pot fi însă concesionate societăților comerciale astfel rezultate.

Constatând în această maniera, instanța de judecată a încălcat în mod nepermis dispozițiile legale mai sus evocate și a înlăturat caracterului inalienabil al dreptului de administrare, caracter statuat prin Constituția României.

Conform art. 136 alin. (3) din Constituție "proprietatea publică aparține statului sau unităților administrativ teritoriale", iar art. 5 prevede că bunurile proprietate publică sunt inalienabile și că, în condițiile legii ele pot fi date în administrarea regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate sau închiriate".

Legea organică în privința regimului juridic al dreptului de proprietate publică - Legea nr. 213/1998 art. 12 - dispune că bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităților administrației publice centrale și locale, a altor instituții publice de interes național, județean sau local".

Constituit pe temeiul proprietății publice, ca natură juridică, dreptul de administrare este un drept real, opozabil, ca orice drept real erga omnes, în raporturile de drept civil.

Din moment ce dreptul de administrare își are sorgintea în dreptul de proprietate publică, el va avea aceleași caractere juridice ca și acesta, anume este un drept inalienabil, imprescriptibil și insesizabil.

Este adevărat că decretele de stat mai sus evocate nu au fost anulate și au fost avute în vedere în considerentele deciziei civile nr. 1068/2002 a Curții de Apel Timișoara ca fiind actele în baza cărora a luat naștere dreptul de administrare, însă în patrimoniul altei entități decât intimata, și nu dau acesteia intimate - succesoare în drepturi a S.C. B. S.A. - Sucursala Elecrtocentrale Timișoara - dreptul la exercitarea acestui drept.

Dreptul de administrare s-a constituit în baza acestor decrete în favoarea Întreprinderii Electrocentrale Timișoara din subordinea Ministerului Energiei Electrice, așadar în favoarea unei regii autonome de stat, decrete care sunt căzute în desuetitudine, deoarece scopul pentru care au fost emise numai este actual și numai privesc o organizație de interes public național.

Hotărârile de Guvern H.G. nr. 1199/1990 de înființare a Regiei autonome de electricitate "RENEL", precum și H.G. nr. 365/1998 de desființare a regiei de mai sus și înființare a Companiei Naționale de Electricitate S.A. (CONEL), prin care s-a transmis dreptul de administrare operativa, nu stabilesc caracterul perpetuu al acestui drept în favoarea oricărui succesor al regiei autonome, ci numai pentru entitățile de interes public național. Prin decizia civilă nr. 1068/18.04.2002 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2002 se constatată ca intervenient din acel dosar, S.C. B. S.A. și Întreprinderea Electrocentrale Oradea, Ministerul Energiei Electrice București, apoi Întreprinderea Electrocentrale Timișoara, nicidecum intimata (nefiind parte în acel dosar), deține un drept de administrare operativă asupra terenurilor în cauză și se dispune intabularea acestui drept în cărțile funciare.

Așadar, nici decretele de stat amintite și nici hotărârea judecătorească menționată nu constată existența acestui drept de administrare în patrimoniul intimatei, sens în care trebuia constatat că intimata nu deține un just titlu pentru exercitarea acestui drept.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 25 octombrie 2018, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Părțile nu au depus punct de vedere.

La termenul din 7 martie 2019, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă Comuna Giroc, în considerarea următoarelor:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă Comuna Giroc împotriva sentinței civile nr. 1202 din 25 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, având ca obiect un apel formulat în materia fondului funciar.

Acțiunea pendinte are ca obiect două capete de cerere: primul privește constatarea inexistenței dreptului pârâtei de administrare directă asupra unor imobile și al doilea capăt vizează radierea dreptului de administrare din cuprinsul cărților funciare corespunzătoare.

Astfel cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 34 din 14 martie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, "ca și consecință a constatării inexistenței dreptului pârâtei, reclamanta a solicitat radierea din cărțile funciare a dreptului de administrare operativă al acesteia, adică o rectificare a situației de CF, ceea ce reprezintă o solicitare în realizarea dreptului."

Prin urmare, fiind o acțiune de rectificare carte funciară, sunt incidente dispozițiile art. 33 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, conform cărora "(1) Înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale. (2) Prevederile art. 31 se vor aplica în mod corespunzător."

Potrivit art. 31 alin. (5) din același act normativ "Hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată numai cu apel."

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Caracterul definitiv conferit acestei decizii, prin reglementarea legală, exclude posibilitatea declarării căii de atac a recursului.

Așadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., raportat la obiectul acțiunii.

În consecință, decizia pronunțată de instanța de apel fiind definitivă nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, iar pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă Comuna Giroc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă COMUNA GIROC împotriva deciziei civile nr. 59 din 11 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2019.