ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1694/2019

HOTĂRÂRE

09.10.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1694/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 9 octombrie 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 14.10.2014 reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții S.C. C. S.A., Municipiul Pitești - prin Primar și Consiliul Local Pitești, au solicitat instanței să oblige pârâții la plata sumei de 2.600 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul în suprafață de 431,55 mp situat în Pitești, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii suprafeței de teren menționate conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x/04.11.2011 și nu se pot folosi de acest teren motivat de faptul că pe acesta sunt amplasate barăci și construcții folosite de C. S.A. și că pe același teren circulă mașini care aprovizionează Piața Smârdan Pitești.

Susțin reclamanții că suprafața de 431,55 mp face parte din totalul de 498,75 mp teren curți construcții intravilan iar pârâții îi împiedică să exploateze terenul conform categoriei sale de folosință.

În drept, au fost invocate dispozițiile. art. 480 și cele ale art. 998 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 267/16.01.2017 pronunțată de către Judecătoria Pitești a fost admisă, în parte cererea, a fost obligat pârâtul Municipiul Pitești să achite reclamanților suma de 77.571 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru suprafața de 169 mp teren curți-construcții (ce face parte din suprafața totală de 498 mp) situat în Pitești, str. x, jud. Argeș, cu vecinătățile: N- str. x, S- D., V- E., E- D., contravaloare calculată începând cu data de 04.10.2012 și până la data pronunțării prezentei sentințe. A fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâții S.C. C. S.A. și Consiliul Local Pitești.

A fost obligat pârâtul Municipiul Pitești să achite reclamanților suma de 5.156 RON cu titlu de cheltuieli de judecată și s-a luat act că pârâții S.C. C. S.A. și Consiliul Local Pitești nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Municipiul Pitești - prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 555/13.02.2018 Tribunalul Argeș, secția Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul Municipiul Pitești prin Primar și a obligat apelantul să plătească intimaților persoane fizice suma de 833 RON, cheltuieli de judecată. A menținut, în rest, celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii, pârâtul Municipiul Pitești prin Primar a formulat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, iar prin decizia nr. 53/17.01.2019 Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a recursului declarat de pârâtul Municipiul Pitești prin Primar împotriva deciziei civile nr. 555 din data de 13 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă, în favoarea Curții de Apel Pitești, în raport de dispozițiile art. 97 pct. (1) coroborate cu art. 5 alin. (3) și art. 483 alin. (4) C. proc. civ.

Pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă dosarul a fost înregistrat la 05.02.2019.

Prin încheierea din 06.06.2019 Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre soluționare secției a II-a Civilă a Curții de Apel Pitești, având în vedere hotărârea nr. 5/2016 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Pitești.

S-a reținut că în mod greșit dosarul a fost repartizat secției I Civile cu încălcarea hotărârii menționate, întrucât în cauză este vorba despre un dosar în materia litigiilor cu profesioniști.

Astfel învestită, la termenul de judecată din 12.09.2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă a pus în discuție excepția de ordine publică privind necompetența sa materială procesuală iar prin decizia nr. 1098/R-COM/12.09.2019 a admis excepția și a declinat în favoarea secției I Civile competența de soluționare a recursului, constatând ivit conflictul negativ de competență.

În fundamentarea acestei hotărâri cea de-a doua instanță a avut în vedere că obiectul prezentei cauze este unul civil, fiind reprezentat de plata contravalorii lipsei de folosință a unui teren proprietatea reclamanților, pe care se află amplasate construcții folosite de societatea pârâtă.

Instanța s-a raportat și la interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 18/2016 prin care a statuat astfel:

"competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

A fost avută în vedere și Hotărârea nr. 5/2016, prin care Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești a stabilit ca începând cu data de 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secții civile, dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond, să fie soluționate de secția a II-a Civilă. Hotărârea își produce efectele și în prezent, neintervenind alte modificări în perioada ce a urmat după adoptarea sa.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă competența materială procesuală de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

C. proc. civ., prin art. 136, reglementează procedura de soluționare a conflictelor de competență dintre două secții sau complete specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.

Astfel, potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ. "dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești…", iar conform alin. (2) al aceluiași articol:

"Conflictul se va soluționa de secția instanței stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secției înaintea căreia s-a ivit conflictul".

Ca regulă, normele de competență din C. proc. civ. se aplică instanțelor judecătorești, enumerate în art. 2 din Legea nr. 304/2004, astfel încât cazurile în care legiuitorul a urmărit extinderea aplicării lor și completelor sau secțiilor specializate din cadrul instanțelor reprezintă excepția, sunt de strictă interpretare și aplicare. Astfel de cazuri sunt cele reglementate explicit în art. 123 C. proc. civ., privind competența de soluționare a cererilor accesorii, adiționale și incidentale, respectiv în art. 129 - 137 din C. proc. civ., privind excepția de necompetență și conflictul de competență (în cazul secțiilor specializate din cadrul aceleiași instanțe).

În cadrul competenței jurisdicționale, trebuie distins între competența materială de atribuțiune și competența teritorială, iar în cadrul competenței materiale se distinge între competența materială funcțională, care se stabilește după felul atribuțiilor jurisdicționale ce revin fiecărei categorii de instanțe (de exemplu, judecata în primă instanță; judecata în apel; judecata în recurs) și competența materială procesuală, care se stabilește în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății.

Pentru determinarea competenței instanței de judecată sub aspect material procesual, prezintă importanță natura si obiectul litigiului, dincolo de calitatea părților.

Prin decizia nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 237 din 06.04.2017, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești și, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., a stabilit următoarele:

"Competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

Considerentele expuse de Înalta Curte de Casație și Justiție, în cuprinsul Deciziei nr. 18/2016, susțin interpretarea conform căreia pentru determinarea competenței materiale procesuale a secțiilor specializate în cadrul aceleiași instanțe se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute in vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 și nu de calitatea de profesionist a uneia dintre părți.

Potrivit art. 3 C. civ., "(1) Dispozițiile prezentului cod se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil. (2) Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. (3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ".

Conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare:

"(1) Noțiunea «profesionist» prevăzută la art. 3 C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.. (2) În toate actele normative în vigoare, expresiile «acte de comerț», respectiv «fapte de comerț» se înlocuiesc cu expresia «activități de producție, comerț sau prestări de servicii»".

Prin acțiune reclamanții, persoane fizice, au solicitat obligarea pârâților la plata unei sume reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a unui teren proprietate privată. Din motivarea acțiunii rezultă că reclamanții invocă o faptă delictuală a pârâților care au provocat o vătămare a drepturilor reclamanților, fiind astfel incidente dispozițiile art. 1349 C. civ., care reglementează instituția răspunderii civile delictuale, astfel încât criteriul de departajare stabilit prin Decizia RIL nr. 18/2016 nu își găsește aplicarea pentru a stabili natura litigiului ca fiind în competența instanței specializate în soluționarea litigiilor cu profesioniști.

Hotărârea evocată de prima instanță nu exclude aplicarea dispozițiilor menționate, ci are semnificație în planul organizării activității între secțiile aceleiași instanțe.

Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în decizia nr. 18/2016 cu privire la faptul că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate, se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011. Calitatea de profesionist a uneia dintre părți nu poate constitui singurul criteriu relevant în departajarea competenței de atribuțiune.

În plus, soluționând cauza în apel, Tribunalul Argeș a aplicat regimul răspunderii civile delictuale corelat cu textele legale din materia proprietății reglementată în C. civ. iar raportul juridic a fost soluționat fără a fi considerat un litigiu care intră în competența instanței specializate în litigii cu profesioniștii.

În consolidarea acestui raționament sunt relevante și dispozițiile art. 96 pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora curțile de apel soluționează recursurile pronunțate de instanțele inferioare ierarhic. Se poate observa că hotărârea recurată a fost pronunțată în apel de secția Civilă a Tribunalului Argeș, astfel încât, în aplicarea acestor reguli, instanța superioară este secția I a Curții de Apel Pitești, ca instanță de recurs.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.