ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5530/2019

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 29 noiembrie 2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat suspendarea în parte a executării Ordinului președintelui ANAF nr. 1960/06.08.2018 pentru modificarea Ordinelor Președintelui ANAF nr. 1849/2016 și nr. 1850/2016, respectiv partea din ordin care privește modificarea Ordinului nr. 1849/2016 (modificat) privind procedura de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier, lichefiat și combustibil, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea acestui ordin.

Prin sentința civilă nr. 8 din 30 ianuarie 2019, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare, invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală prin întâmpinare, a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și a dispus suspendarea în parte a executării Ordinului președintelui ANAF nr. 1960/06.08.2018 pentru modificarea Ordinelor Președintelui ANAF nr. 1849/2016 și nr. 1850/2016, respectiv partea din ordin care privește modificarea Ordinului nr. 1849/2016 (modificat) privind procedura de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier, lichefiat și combustibil, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anulare a Ordinului Președintelui ANAF nr. 1960/2018.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 pârâta Agenția Națională de Administrare a Fiscală a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, în principal, ca rămasă fără obiect, și în subsidiar, ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca fiind lipsit de interes, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs în sumă de 4.179,58 RON, reprezentând onorariu avocațial.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând excepția nulității recursului pentru netimbrare, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală nu a respectat obligația legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, stabilită conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, deși această obligație i-a fost adusă la cunoștință prin citația emisă pentru primul termen de judecată din 13 noiembrie 2019, comunicată acesteia la data de 23 octombrie 2019, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosarul instanței de recurs.

Totodată, se reține că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât recurenta nu face parte dintre instituțiile nominalizate expres de lege pentru scutire și litigiul nici nu are ca obiect venituri publice, așa cum sunt acestea enumerate în alin. (2) din art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013. Astfel, obiectul cauzei îl reprezintă suspendarea Ordinului nr. 1960 din 6 august 2018 al Președintelui ANAF, act prin care a fost instituită obligația ca toate produsele energetice achiziționate de toți operatorii economici care desfășoară activități de intermediere în comerțul cu asemenea produse să fie vândute numai după trecerea lor prin spațiul/spațiile de depozitare pe care aceștia le dețin.

De asemenea, în cauză, recurenta-pârâtă nu a formulat o cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și nici o cerere de acordare facilități de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum prevede art. 42 alin. (2) din același act normativ ori o cerere de acordare ajutor public judiciar în condițiile O.U.G. nr. 51/2008.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse, constatând că recurenta nu a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu și va anula recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca netimbrat.

Văzând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L. și soluția dată recursului, în baza dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea în discuție și va obliga recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală la plata către această intimată a sumei de 1.000 RON reprezentând onorariu de avocat, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 8 din 30 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a sumei de 1.000 RON reprezentând onorariu de avocat, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.