ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5952/2019

Ședința publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la instanță la data de 9 noiembrie 2018, reclamanta A. S.R.L. cu sediul în Tășnad, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală- Președintele ANAF, cu sediul în BUCUREȘTI în temeiul prev.art. 14 alin. (1) și următoarele din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a solicitat să se dispună suspendarea Ordinului nr. 1960/2018 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 700 din data de 10 august 2018, până la soluționarea definitivă a cauzei având ca obiect acțiune în anulare a Ordinului nr. 1960/2018 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală aflată în procedura prealabilă conform documentelor anexate.

Prin sentința nr. 1/CA din data de 15.01.2019, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, cererea de suspendare precizată, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală- Președintele ANAF și în consecință:

A dispus suspendarea executării Ordinului Președintelui ANAF nr. 1960/2018 privind modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 2761/2018 din 08.11.2018 precum și prin Ordinul nr. 3236/2018, până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva sentinței nr. 1/CA din data de 15.01.2019, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvotarea motivelor de recurs invocă excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată având în vedere următoarele considerente:

Prin cererea dedusă judecății, reclamanta a solicitat suspendarea OPANAF nr. 1960/06.08.2018, publicat în Monitorul Oficial nr. 700/10.08.2018, privind modificarea Ordinului Președintelui ANAF nr. 1849/2016, în ceea ce privește dispozițiile art. I pct. 7 și III din Ordin, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a actului.

La data de 28.12.2018, a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 1115 Ordinul președintelui ANAF nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formular, care la art. 9 prevede ca "La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice -benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial al României. Partea I. nr. 474 din 24 iunie 2016, cu modificările și completările ulterioare".

Prin urmare, solicitarea reclamantei de suspendare a OPANAF nr. 1960/2018 a rămas fara obiect, motiv pentru care solicită admiterea excepției invocată și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii.

Cu privire la cererea de suspendare a OPANAF nr. 1960/2018, recurenta-pârâtă arată că prima instanță a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile referitoare la îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În argumentarea îndeplinirii condiției cazului bine justificat, instanța de fond în mod greșit a preluat în integralitate susținerile intimate-reclamante fără să aibă în vedere apărările formulate de instituția pârâtă.

Prin sentința atacata nu s-a avut în vedere că în elaborarea O.P.A.N.A.F. nr. 1960/2018 a existat o situație de urgență, motiv pentru care s-au aplicat prevederile art. 7 alin. (13) din Legea nr. 52/2003, potrivit cărora:

"(13) în cazul reglementării unei situații care, din cauza circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgență prevăzută de reglementările în vigoare".

Recurenta-pârâtă ANAF avea competența de a impune reguli specifice privind modul de desfășurare a activității de comercializare angro, cum ar fi să impună condiția deținerii unui depozit prin emiterea ordinului atacat, în condițiile în care la art. 435 din Codul fiscal legiuitorul a prevăzut în mod expres faptul că operatorii economici au obligația de a se înregistra la autoritatea competentă, cu respectarea prevederilor stabilite prin ordin al președintelui ANAF.

Potrivit prevederilor din Codul fiscal art. 435 alin. (4) coroborate cu prevederile titlului VIII "Accize și alte taxe speciale" din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, operatorii care distribuie și comercializează produse energetice prevăzute în Codul fiscal la art. 355 alin. (3) lit. a) - e) și biocombustibili sunt obligați să se înregistreze la autoritatea vamală teritorială.

Astfel, operatorii economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant și gaz petrolier lichefiat - sunt obligați să se înregistreze la autoritatea competentă conform procedurii și cu îndeplinirea condițiilor stabilite prin Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, modificat prin OPANAF nr. 1960/2018 privind modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 precum și pentru modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1850/2016.

Conform OPANAF nr. 1960/2018, înregistrarea agenților economici care intenționează sa distribuie și să comercializeze în sistem angro produse petroliere este condiționată de deținerea unui spațiu de depozitare corespunzător.

Agenții economici care sunt înregistrați să distribuie și să comercializeze în sistem angro produse energetice băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat, fără depozitare, conform O.P.A.N.A.F nr. 1849/2016 și O.P.A.N.A.F nr. 1850/2016, au avut la dispoziție 90 de zile de la data intrării în vigoare a ordinului, pentru a se conforma condițiilor de înregistrare în conformitate cu noile prevederi, până atunci putându-și desfășura activitatea în condițiile vechilor acte normative, motiv pentru care nu se poate interpreta că în cauză aparența de nelegalitate decurge din încalcarea principiilor securității raporturilor juridice și al așteptărilor legitime, acest termen fiind în prezent prelungit până la data de 31.12.2018.

Spre deosebire de operatorii economici care nu dețin spații de depozitare, cei care dețin spații de depozitare își pot asuma o mai mare responsabilitate în îndeplinirea obligațiilor fiscale și pot asigura mijloacele de probă necesare clarificării unor stări de fapt (de ex.: datele înregistrate cu sistemul de supraveghere video a rezervoarelor, a zonelor de descărcare/încărcare și a plăcuțelor de înmatriculare a mijloacelor de transport care asigură aprovizionarea, stocate pe o durată de minimum 20 de zile, pot constitui mijloc de probă din perspectiva art. 55 alin. (1) din Codul de procedură fiscală).

Așadar, pentru simplificarea lanțului comercial și pentru o mai bună posibilitate de supraveghere și verificare de către organele de control a realității tranzacțiilor s-a considerat necesar ca activitatea de comercializare angro cu produse accizabile să poată fi desfășurată doar de cate operatorii economici care îndeplinesc condițiile din Ordin.

În ceea ce privește argumentarea instanței de fond referitoare la indeplinirea condiției pagubei iminente arată că argumentele prezentate de către instanța de fond nu sunt de natură să justifice faptul că s-ar produce intimatului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anularii actului.

Asa cum s-a precizat în cadrul apărărilor formulate în faza procesuală a fondului, paguba iminentă este definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 drept "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".

Suspendarea executării este însă o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anularii actului, condiție care nu este îndeplinită în cauză.

Iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute ca atare în acțiunea formulată.

Așadar, având în vedere cele arătate mai înainte în mod greșit instanța de fond a reținut ca este îndeplinită condiția pagubei iminente.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.

Examinând cererea de recurs formulată de recurentei-pârâte, prin prisma dispozițiilor incidente, precum și a apărărilor invocate de către intimata-reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu o cerere de suspendare a executării Ordinului nr. 1960/2018 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 700 din data de 10 august 2018, până la soluționarea definitivă a cauzei având ca obiect acțiune în anulare a Ordinului nr. 1960/2018 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală aflată în procedura prealabilă.

Prima instanță a admis, în parte, acțiunea dedusă judecății și a dispus suspendarea executării Ordinului Președintelui ANAF nr. 1960/2018 privind modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 2761/2018 din 08.11.2018 precum și prin Ordinul nr. 3236/2018, până la pronunțarea instanței de fond.

Înalta Curte trecând la examinarea punctuală a motivelor de recurs înfățișate de recurenta-pârâtă prin care arată că soluția instanței de fond este nelegală din rațiuni care țin de interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor legale referitoare la condiția existenței unui caz bine justificat și a pagubei iminente, nu împărtășește opinia recurentei-pârâte, apreciind că nu pot fi primite criticile formulate.

Nu poate fi primită critica recurentei-pârâte în sensul că, solicitarea intimatei-reclamante de suspendare a OPANAF nr. 1960/2018 ar fi rămas fara obiect, în raport de emiterea Ordinului nr. 3236/2018 deoarece, considerentele instanței de fond în ceea ce privește cazul bine justificat și existența unei pagube iminente sunt confirmate prin conduita ulterioară a pârâtei întrucât prin Ordinul nr. 3236/2018 a abrogat Ordinul nr. 1960/2018, iar efectul suspensiv al executării Ordinului nr. 1960/2018 dispus prin sentința pronunțată de prima instanță se referă și la perioada de timp existentă între data pronunțării sentinței (15 ianuarie 2019) și data stabilită prin Ordinul nr. 3236/2018 (31 ianuarie 2019).

Având în vedere împrejurarea că acțiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor reclamantului (până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului), precum și faptul că acest act administrativ a produs efecte juridice de la până la momentul abrogării, instanța de control judiciar va analiza pe fond recursul.

În primul rând, Înalta Curte constată că Ordinul nr. 1960/2018, publicat în Monitorul Oficial la data de 01.08.2018 cuprinde măsura de eliminare a posibilității de comercializare a produselor energetice în sistem angro fără a le depozita, precum posibilitatea operatorilor economici de a depune la autoritatea competentă o nouă cerere de înregistrare și documentele aferente, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului ordin. Acest act normativ a fost contestat prin plângere prealabilă adresată emitentului și s-a solicitat suspendarea executării lui, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, până la verificarea legalității emiterii, în peste 170 de cazuri, o parte a litigiilor promovate în fața instanțelor de contencios administrativ fiind soluționate în favoarea solicitanților.

Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 prevedea posibilitatea operatorilor economici de a comercializa angro produse energetice fără depozitare, pentru atestarea acestora nefiind necesar să dețină spații de depozitare corespunzătoare, în proprietate sau folosință - contract de locațiune, contract de comodat sau cu orice titlu legal, astfel cum se pretindea pentru operatorii ce comercializau astfel de produse cu depozitare.

În al doilea rând, Înalta Curte constată că îndeplinirea celor două condiții, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcție de circumstanțele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza argumentelor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube greu, sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanța de judecată.

Referitor la noțiunea de caz bine justificat, aceasta a fost definită prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind reprezentată de acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod corect existența unui caz bine justificat deoarece, împrejurările de natură a crea o îndoială asupra legalității actelor administrative atacate, rezultă cel puțin din aparențe, inconsecvențe de raționament ale organului emitent și se reflectă în faptul că, la elaborarea actului administrativ cu caracter normativ nu a fost respectată procedura dezbaterii publice prevăzută de art. 7 din Legea nr. 52/2003.

Astfel, conform dispozițiilor exprese ale art. 7 din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, "(1) În cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea administrației publice are obligația să publice un anunț referitor la această acțiune în site-ul propriu, să-l afișeze la sediul propriu, într-un spațiu accesibil publicului, și să-l transmită către mass-media centrală sau locală, după caz. Autoritatea administrației publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informații.

(2) Anunțul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunoștința publicului, în condițiile alin. (1), cu cel puțin 30 de zile lucrătoare înainte de supunerea spre avizare de către autoritățile publice. Anunțul va cuprinde: data afișării, o notă de fundamentare, o expunere de motive, un referat de aprobare privind necesitatea adoptării actului normativ propus, un studiu de impact și/sau de fezabilitate, după caz, textul complet al proiectului actului respectiv, precum și termenul-limită, locul și modalitatea în care cei interesați pot trimite în scris propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ.

Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative:

"Normele de tehnică legislativă se aplică, în mod corespunzător, și la elaborarea și adoptarea proiectelor de ordine, instrucțiuni și de alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate, precum și la elaborarea și adoptarea actelor cu caracter normativ emise de autoritățile administrației publice locale".

În elaborarea unui act normativ, chiar dacă acesta este un act administrativ, trebuie respectate etapele legale prevăzute de Legea nr. 24/2000, constând în: 1. Documentare; 2. Alegerea soluțiilor legislative și definirea conceptelor; 3. Motivarea proiectelor de acte normative, în conținutul căruia trebuie să fie cuprins motivul emiterii, impactul socio-economic și financiar al actului, activitățile de informare publică, consultările efectuate, măsurile efective de implementare.

Din cuprinsul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 52/2003 rezultă că, administrația publică are obligația de a urma procedura dezbaterii publice, a consultării publice, procedură obligatorie și care ține chiar de instrumentul de motivare al unui act administrativ normativ, element fundamental al legalității actului.

Or, respectarea procedurii dezbaterii publice trebuie să rezulte din cuprinsul instrumentului de prezentare al actului normativ, în cazul de față din referatul de aprobare, aspect care la o verificare compatibilă cu procedura sumară a suspendării nu se regăsește în cauza de față.

De altfel, recurenta-pârâtă a recunoscut că procedura dezbaterii publice nu a fost urmată în elaborarea Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 1960/2018, întrucât au fost aplicate prevederile art. 7 alin. (13) din Legea nr. 52/2003, potrivit cărora "(13) În cazul reglementării unei situații care, din cauza circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgență prevăzută de reglementările în vigoare ".

Având în vedere că o astfel de procedură de urgență trebuie să rezulte chiar din fundamentarea actului, în mod corect a reținut prima instanță că aceasta nu se referă la elaborarea și adoptarea unui ordin al Președintelui ANAF.

Înalta Curte constată că, lipsa parcurgerii procedurii dezbaterii publice obligatorii reprezintă o împrejurare legată de starea de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 1960/2018, fiind astfel dovedit cazul bine justificat cerut de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că nu poate fi primită critica recurentei-pârâte conform căreia situațiile prezentate de intimata-reclamantă nu pot constitui un caz bine justificat deoarece, instanța de fond și-a limitat verificarea împrejurărilor de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care trebuie să se bucure un act administrativ.

În privința dovedirii cerinței prevenirii unei pagube iminente, se constată că și aceasta este îndeplinită, în condițiile în care intimata-reclamanta, al cărei principal obiect de activitate este reprezentat de comerțul produselor petroliere în regim angro fără depozitare, se află în aria de reglementare vizată de Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 1960/2018.

Concret, obiectul principal de activitate al societății-reclamante îl reprezintă distribuția de imputuri pentru agricultură, achiziționarea de benzină și motorină efectuându-se direct de la rafinării (B., C.) care urmează apoi să fie transportată cu cisterne, direct la fermieri, aceștia fiind clienții finali.

Conform dispozițiilor art. III alin. (2) din Ordinul nr. 1960/2018 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală la expirarea termenului prevăzut la alin. (1)-(90) de zile - atestatele emise pentru operatorii economici înregistrați să distribuie și să comercializeze în sistem angro, fără depozitare, produse energetice, precum și pentru cei înregistrați să distribuie și comercializeze în sistem angro, fără depozitare, băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat își pierd valabilitatea.

Modificările aduse prin Ordinul nr. 1960/2018 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală vizează înregistrarea activității de distribuție si comercializare în sistem angro de produse energetice și înregistrarea activității de distribuție și comercializare angro de băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat.

Concret, este eliminată posibilitatea de înregistrare și evident efectuare a acestor activități fără depozitare. Astfel, operatorii economici care intenționează să distribuie și să comercializeze în sistem angro produse energetice au obligația îndeplinirii anumitor condiții, la data la care depun cererea și pe perioada comercializării produselor energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili.

La expirarea acestui termen, conform dispozițiilor art. III alin. (2) din Ordinul nr. 1960/2018 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, atestatele emise pentru operatorii economici înregistrați să distribuie și să comercializeze în sistem angro, fără depozitare, produse energetice, precum și pentru cei înregistrați să distribuie și comercializeze în sistem angro, fără depozitare, băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat își pierd valabilitatea.

În aceste condiții, nu poate fi primită critica recurentei-pârâte conform căreia iminența producerii unei pagube trebuie dovedită de persoana lezată, deoarece, în mod corect a reținut prima instanță că imposibilitatea desfășurării obiectului de activitate ar putea conduce la un blocaj financiar al societății, care ar putea fi în imposibilitate de a realiza plata salariilor angajaților, taxelor și impozitelor precum și plata furnizorilor și contractanților, situație care ar putea determina intrarea societății în procedura de faliment, cu toate consecințele negative pe care aceasta le implică.

Prin urmare, s-a dovedit că imposibilitatea prestării activității economice, din cauza neîndeplinirii condițiilor de înregistrare ca operator economic conform dispozițiilor Ordinului nr. 1960/2018 ar cauza intimatei-reclamante un prejudiciu iminent și iremediabil, afectând situația financiară a acesteia.

De asemenea, Înalta Curte constată că potrivit art. 10 din OPANAF nr. 3236/2018, operatorii economici care dețin atestate de comercializare, emise în baza Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, cu modificările și completările ulterioare, pot, până la 31 ianuarie 2019 inclusiv, să depună la autoritatea competentă o nouă cerere de înregistrare și documentele aferente, potrivit noului ordin.

La expirarea acestui termen, atestatele de comercializare emise în baza Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, cu modificările și completările ulterioare, își pierd valabilitatea.

Prin excepție, atestatele de comercializare emise în baza Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, cu modificările și completările ulterioare, pentru operatorii economici care comercializează produse energetice în baza unor contracte de achiziții publice aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentului ordin rămân valabile până la expirarea acestor contracte.

Or, în această situație, considerentele instanței de fond în ceea ce privește cazul bine justificat și existența unei pagube iminente sunt confirmate prin conduita ulterioară a pârâtei întrucât prin Ordinul nr. 3236/2018 a abrogat Ordinul nr. 1960/2018. Efectul suspensiv al executării Ordinului nr. 1960/2018 dispus prin sentința pronunțată de prima instanță se referă și la perioada de timp existentă între data pronunțării sentinței (15 ianuarie 2019) și data stabilită prin Ordinul nr. 3236/2018 (31 ianuarie 2019).

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că în cauză au fost dovedite atât condiția cazului bine justificat, cât și condiția iminenței pagubei, astfel încât hotărârea primei instanțe este legală, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 14 și art. 2 lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, iar soluția de admitere a cererii de suspendare este corectă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva sentinței nr. 1 din 15 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.