ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6001/2019

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 17.01.2019 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală și Ministerul Finanțelor Publice, suspendarea executării parțiale a Ordinului Președintelui ANAF nr. 3236/27.12.2018, care abrogă Ordinul Președintelui ANAF nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, până la pronunțarea instanței pe fond.

Prin sentința civilă nr. 25 din 28 ianuarie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală; a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Ministerul Finanțelor Publice și în temeiul art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, a constatat suspendat de drept Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/27.12.2018, până la pronunțarea instanței de fond; a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ca efect al admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.

De asemenea, a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 25 din 28 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de constatare a suspendării de drept a Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/27.12.2018.

În motivarea recursului arată că Ordinul nr. 3236/2018 și Ordinul nr. 1960/2018, emise de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală au un conținut distinct și că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că în Referatul de aprobare al O.P.A.N.A.F. nr. 3236/2018 s-a menționat că acest ordin s-a emis cu luarea în considerare a plângerilor formulate de către operatorii economici împotriva O.P.A.N.A.F. nr. 1960/2018.

Arată că până la emiterea noului ordin, unii operatorii economici care comercializau în sistem angro produse energetice supuse accizelor fără a deține spații de depozitare, se sustrăgeau mai ușor de la verificările fiscale și, implicit, de la îndeplinirea obligațiilor fiscale aferente activităților desfășurate.

Astfel, susține că la adoptarea O.P.A.N.A.F. nr. 3236/2018 s-a avut în vedere o aplicare corectă, nediscriminatorie și conformă cu principiile fiscale, în vederea reducerii evaziunii fiscale, creșterii gradului de conformare și de încasare a veniturilor la bugetul general consolidat, respectiv eliminării discriminării între operatorii economici care comercializează produse accizabile, cu depozitare, față de cei care nu au depozite, dar efectuează același tip de activitate.

Consideră că Ordinul nr. 3236/2018 poate asigura respectarea principiului neutralității măsurilor fiscale.

Totodată, apreciază că susținerile reclamantei potrivit cărora ordinul atacat este neconstituțional, fiind contrar art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție, nu au temei legal, având în vedere că acest ordin nu are caracter legislativ.

Intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara a depus întâmpinare, prin care solicită să se constate lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, și prin care invocă excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată.

De asemenea, arată că la data de 04.03.2019, în Monitorul Oficial al României s-a publicat Ordinul Președintelui ANAF nr. 508/2019, care a modificat Anexa I la Ordinul Președintelui ANAF nr. 3236/2018 și, în urma acestei modificări, reclamantei i-a fost eliberat Atestatul de înregistrare nr. x 02 EN din 18.03.2019, pentru comercializarea în sistem angro de produse energetice.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu sentința recurată și obiectul cererii deduse judecății, având în vedere modificarea legislativă survenită ulterior pronunțării sentinței recurate, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală este fondat, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală și Ministerul Finanțelor Publice, suspendarea executării parțiale a Ordinului Președintelui ANAF nr. 3236/27.12.2018, care abrogă Ordinul Președintelui ANAF nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, până la pronunțarea instanței pe fond.

Referitor la dispozițiile legale a căror suspendare a executării se solicită, Înalta Curte constată că la data de 28 decembrie 2018, în Monitorul Oficial al României nr. 1115, Partea I, a fost publicat Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, care, în cuprinsul art. 9 prevede:

"La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 24 iunie 2016, cu modificările și completările ulterioare."

Ulterior, Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 a fost modificat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 508/2019, publicat în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019, fiind abrogată Anexa 1 la ordin, care cuprindea dispoziția contestată în prezenta speță.

În acest context legislativ, Înalta Curte constată că cererea de suspendare a executării Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/28.12.2018 a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare, întrucât cererea de suspendare nu poate viza decât un act administrativ apt de a fi pus în executare, condiție care nu este îndeplinită în ipoteza în care actul atacat a fost abrogat. Deși abrogarea vizează Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016, efectele abrogării se extind, incontestabil, și asupra Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018, care are natura unui act modificator al actului normativ principal și urmează situația juridică a acestuia.

Soluția instanței de control judiciar se impune și în contextul în care instanța de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ și după ieșirea din vigoare a acestuia, cu condiția să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Cum în cauza de față, pretenția dedusă judecății nu este aceea de anulare a actului administrativ, ci vizează suspendarea executării ordinului atacat, ca măsură de protecție provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, așadar, executorialitatea actului, este evidentă rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că unul dintre elementele acțiunii civile este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 25 din 28 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și, rejudecând: va respinge acțiunea formulată de reclamantă, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 25 din 28 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamantă, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 noiembrie 2019.