ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3821/2019

Ședința publică din data de 10 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 7.01.2019 pe rolul Curții de Apel Timișoara -, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, a solicitat instanței să dispună în principal suspendarea aplicării/executării Ordinului nr. 3236/27.12.2018 până la soluționarea acțiunii în anulare împotriva Ordinului nr. 3236/27.12.2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, benzină, motorină petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibil precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare. În subsidiar, existenta suspendării de drept a aplicării/executării Ordinului nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare până la soluționarea în mod definitiv a acțiunii privind anularea acestuia, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 36/2019 din 30 ianuarie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, constatând suspendat de drept în baza art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, în ceea ce privește Procedura de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, până la pronunțarea instanței de fond. Totodată, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 RON cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 36/2019 din 30 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate în sensul respingerea cererii de constatare a suspendării de drept a Ordinului ANAF nr. 3236/2018, ca neîntemeiată.

A susținut recurenta - pârâtă că sentința civilă recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept; instanța de fond în mod greșit reținând că reclamanta a dovedit că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cele două ordine ANAF - nr. 3236/2018 și nr. 1960/2018 - având un conținut distinct.

În dezvoltarea recursului, a menționat autoritatea recurentă că la adoptarea Ordinului ANAF nr. 3236/2018 s-a avut în vedere o aplicare corectă, nediscriminatorie și conformă cu principiile fiscale, în vederea reducerii evaziunii fiscale și implicit creșterea gradului de conformare și de încasare a veniturilor la bugetul general consolidat, eliminarea discriminării între operatorii economici care comercializează produse accizabile, cu depozitare, față de cei care nu au depozite, dar efectuează același tip de activitate.

Prin urmare, având în vedere aceste considerente din care rezultă că operatorii economici care dețin spații de depozitare și care intenționează să comercializeze în sistem ango produse energetice supuse accizelor trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții pentru a obține atestatul, pe când în cazul operatorilor economici care intenționează să comercializeze în sistem angro produse supuse accizelor fără spații de depozitare condițiile de înregistrare erau mai puține și implicit mai accesibile, cu consecința favorizării acestora din urmă prin alocarea unui patrimoniu semnificativ mai redus pentru desfășurarea acestei activități, recurenta- pârâtă apreciază că în cauză nu au fost încălcate dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 21/1996.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului intimata - reclamantă S.C. A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.

Soluția instanței de recurs

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză de recurenta-pârâtă, Înalta Curte apreciază că se impune a se verifica dacă, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și stadiul soluționării acțiunii în anularea actului administrativ ce face și obiectul cererii de suspendare, subzistă condiția interesului în promovarea prezentei căi de atac, reținând următoarele:

Reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, a solicitat instanței să dispună în principal suspendarea aplicării/executării Ordinului nr. 3236/27.12.2018 până la soluționarea acțiunii în anulare împotriva Ordinului nr. 3236/27.12.2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, benzină, motorină petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibil precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare.

În subsidiar, a solicitat a se constata existentă suspendarea de drept a aplicării/executării Ordinului nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare până la soluționarea în mod definitiv a acțiunii privind anularea acestuia, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea reclamantei a fost întemeiată pe dispozițiile art. 7 alin. (5), art. 8, art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă numai până la data pronunțării instanței de fond asupra acțiunii în anulare a acestui act.

Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia, iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.

Procedând în conformitate cu normele legale mai sus menționate, instanța de fond învestită cu soluționarea cererii de suspendare a executării Ordinului ANAF nr. 3236/2018, prin sentința civilă recurată - nr. 36/2019- a constatat suspendat de drept, în baza art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Ordinul Președintelui ANAF nr. 3236/2018, până la pronunțarea instanței de fond.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul instanței de recurs, precum și informațiile existente în evidența informatizată a instanței de judecată, din perspectiva stadiului în care se află acțiunea în anularea aceluiași act ce face și obiectul prezentei suspendări, Înalta Curte reține că, prin sentința civilă nr. 117 din 02 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca lipsită de interes, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect - anulare ordin. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3050 RON cheltuieli de judecată.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". Prin urmare, una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual iar acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes reprezentând folosul material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu soluționarea unei cereri - acțiune sau cale de atac.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac, și care trebuie să subziste pe tot parcursul derulării cauzei.

În contextul arătat se constată că, în ceea ce privește prezenta cerere de recurs, recurenta-pârâtă nu justifică un interes, respectiv un folos practic, material la care să fie îndrituită a spera în eventualitatea admiterii cererii sale de recurs, având în vedere următoarele considerente:

La momentul promovării prezentului recurs, 19.03.2019, interesul recurentei-pârâte viza reformarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării formulate în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Ulterior, respectiv la data de 02.04.2019, Curtea de Apel Timișoara a soluționat fondul acțiunii în anulare prin sentința nr. 117 pronunțată în dosarul nr. x/2019, acțiunea reclamantei fiind respinsă, ca lipsită de interes.

În condițiile respingerii acțiunii în anularea actului administrativ, interesul pârâtei în susținerea recursului declarat împotriva hotărârii prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ nu îndeplinește cerința de a fi actual, în sensul art. 33 din C. proc. civ., fiind depășit termenul până la care hotărârea de admitere a cererii de suspendare putea, conform legii, să își producă efectele. Astfel cum s-a arătat anterior, suspendarea executării actului administrativ, solicitată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond, iar singura ipoteză consacrată legislativ, în care măsura suspendării se prelungește de drept peste acest termen, este cea reglementată de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, fără însă ca această normă legală să fie incidentă în cauza de față, dată fiind soluția de respingere a acțiunii în anulare.

Cum măsura suspendării executării reglementată de dispozițiile art. 14 alin. (1) din legea contenciosului administrativ poate fi dispusă și este aptă să producă efecte juridice numai până la soluționarea fondului în primă instanță, este evident că la acest moment nu mai subzistă interesul în promovarea recursului împotriva hotărârii curții de apel, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs referitoare la neîndeplinirea cerințelor legale pentru suspendarea executării actelor administrativ-fiscale.

Totodată, Înalta Curte constată că, raportat la obiectul litigiului, recurenta-pârâtă nu justifică un interes, respectiv un folos practic, material la care să fie îndrituită a spera în eventualitatea admiterii cererii sale de recurs, nici din perspectiva stadiului în care se află la acest moment Procedura de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem ango și en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibil, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare.

Astfel, în prezenta cauză intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat suspendarea executării ordinului ANAF nr. 3236/2018 pentru Aprobarea procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem en-gros sau en-detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat șl biocombustibil, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare.

La data de 04.03.2019 s-a publicat în Monitorul Oficial al României nr. 171 Ordinul ANAF nr. 508 privind modificarea Anexei nr. 1 la Ordinul Președintelui ANAF nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem ango și en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibil, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare.

Art. I din Ordinul sus-menționat prevede că:

"Anexa nr. 1 la Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3.236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1115 din 28 decembrie 2018, se modifică după cum urmează: 1. La punctul 6 alin. (1), lit. d) și h) se abrogă".

Totodată, în acord cu pct. 6 lit. d) și h) din Anexa I la Ordinul nr. 3.236/2018:

"6. (1) În vederea obținerii atestatului de comercializare, operatorii economici prevăzuți la pct. 2 lit. a) care intenționează să distribuie și să comercializeze angro produse energetice au obligația îndeplinirii următoarelor condiții, la data la care depun cererea și pe perioada comercializării produselor energetice: d) să dețină spații de depozitare corespunzătoare, în proprietate sau folosință - contract de locațiune, contract de comodat sau cu orice titlu legal;

h) cantitățile de produse energetice comercializate în baza atestatului trebuie să fie recepționate și livrate fizic doar din depozitul angro autorizat".

Analizându-se conținutul Ordinului nr. 508/2019, rezultă că prin acest Ordin 508/04.03.2019 au fost abrogate prevederile Ordinului ANAF nr. 3236/2018 care instituiau obligativitatea deținerii spațiilor de depozitare de către operatorii economici care comercializează în sistem ango produse energetice. Or, tocmai pentru existența acestor prevederi din cuprinsul Ordinului ANAF nr. 3236/2018 a fost formulată prezenta cerere de suspendare.

Consecința suspendării executării Ordinului ANAF nr. 3236/2018 a fost tocmai posibilitatea comercializării în sistem ango a produselor energetice fără a deține spații de depozitare, până la soluționarea pe fond a cererii de anulare a ordinului.

În condițiile în care însăși recurenta a renunțat la instituirea unei obligații privind deținerea de spații de depozitare produse energetice prin abrogarea prevederilor aferente, este evident că nu există un interes legitim, născut și actual care să stea la baza formulării prezentei cereri de recurs.

Astfel, în măsura în care aceste prevederi normative au fost abrogate și nu mai produc efecte juridice, respectiv, nu mai instituie în sarcina operatorilor care comercializează în sistem ango produse energetice obligația de a deține spații de depozitare, Înalta Curte constată că și din această perspectivă recursul recurentei, prin care se solicită casarea unei soluții de suspendare a executării unor dispoziții abrogate la acest moment, apare ca fiind lipsit de interes practic.

Având în vedere toate aceste considerente, instanța de control judiciar constată că, la acest moment, față de obiectul cererii de chemare în judecată, în speță, recurenta-pârâta nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac, motiv pentru care cererea sa de recurs va fi respinsă, ca lipsită de interes, ținându-se seama și de prevederile art. 499 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate

În consecință, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 36/2019 din 30 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 septembrie 2019.