ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3616/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, constatarea suspendării de drept, în temeiul art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, a aplicării/executării Ordinului nr. 3236/27.12.2018 emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice benzină, motorină, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, până la soluționarea în mod definitiv a acțiunii privind anularea acestuia înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, dosar nr. x/2019, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 82 din 06 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea reclamantei și a fost constatat suspendat de drept Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/27.12.2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice benzină, motorină, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, până la soluționarea în mod definitiv a acțiunii privind anularea acestuia. A fost obligată pârâta la plata sumei de 50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală, fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a invocat excepția lipsei de interes a acțiunii reclamantei, având în vedere că în Monitorul Oficial nr. 171/4.03.2019 a fost publicat Ordinul Președintelui ANAF nr. 508 privind modificarea Anexei nr. 1 la OPANAF nr. 3236/2018, în sensul abrogării dispozițiilor care impuneau deținerea de spații de depozitare.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va admite recursul, va casa sentința atacată și rejudecând cauza, va respinge acțiunea ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin cererea introductivă reclamanta a supus controlului judiciar Ordinul Președintelui ANAF, solicitând suspendarea de drept a executării actului, până la soluționarea definitivă a acțiunii ce vizează anularea ordinului indicat.

Instanța de primă jurisdicție a admis acțiunea reclamantei, reținând în esență faptul că prin sentința civilă nr. 325/11.12.2018, pronunțată în dosar nr. x/2018, Curtea de Apel Timișoara a dispus, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării ordinului nr. 1960/06.08.2018, astfel cum a fost modificat prin Ordinul ANAF nr. 2761/7.11.2018 până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare.

Instanța de fond a procedat la o analiză a conținutului noului ordin emis cu nr. 3236/2018, prin comparație cu cel cu nr. 1960/6.08.2018, astfel cum a fost modificat prin Ordinul ANAF nr. 2761/7.11.2018, și a constatat că efectele produse asupra reclamantei sunt identice, chiar dacă sunt și dispoziții noi, dar care nu privesc situația juridică a reclamantei sau sunt reformulări care nu aduc modificări de substanță față de obligațiile privind deținerea unui spațiu de depozitare, rezultând în concluzie că noul Ordin nr. 3236/2018 are același conținut cu Ordinul nr. 1960/6.08.2018, fiind aplicabile prevederile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte analizând actele și lucrările cauzei constată că cererea de recurs este fondată pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte reține că, pentru a putea fi suspendată executarea unui act administrativ, este necesar ca acesta să fie susceptibil de executare, cu alte cuvinte să producă efecte în curs, a căror stopare se tinde a se realiza prin cerere.

Prin urmare nu poate fi suspendat un act administrativ care și-a epuizat efectele înainte de pronunțarea instanței, fie chiar și după sesizarea acesteia, deoarece hotărârea emisă de instanță se raportează la momentul pronunțării.

În acest sens, este de necontestat că Ordinul nr. 3236/2018 a fost modificat de Ordinul nr. 508/2019, în sensul abrogării dispozițiilor care impuneau deținerea de spații de depozitare.

Pentru aceste considerente, având în vedere faptul că dispoziția care face obiectul cererii de față a fost abrogată înainte de finalizarea definitivă a procesului, urmare a unor împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în raport cu art. 194 lit. c) C. proc. civ., apreciază că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

Soluția instanței de control judiciar se impune și în contextul în care instanța de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ și după ieșirea din vigoare a acestuia, dar cu condiția să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004. Or, în cauza de față, pretenția dedusă judecății nu este aceea de anulare a actului administrativ, ci vizează solicitarea acordării măsurii de protecție provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, așadar, suspendarea executării actului, ceea ce nu mai este cazul.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge cererea reclamantei ca fiind rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 82 din 06 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând:

Respinge cererea reclamantei Societatea A. S.R.L., ca fiind rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iulie 2020.