ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3711/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3711/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 22 iulie 2020
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată, la data de 07.01.2019, pe rolul Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantă A. S.R.L. a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, suspendarea în parte a Ordinul Președintelui ANAF cu nr. 3236/2018 privind abrogarea Ordinului președintelui ANAF 1849/2016 - respectiv partea din Ordin care privește Procedura de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare.
1.2. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 32 din 29 ianuarie 2019, instanța a admis acțiunea reclamantei și a constatat suspendat de drept Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, emis la data de 27.12.2018, în ceea ce privește aspectele privind interzicerea comercializării produselor energetice (benzine, motorine, petrol lampant,gaz petrolier lichefiat și biocombustibil) de către operatorii economici în sistem angro fără depozitare, în baza art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, republicată, până la pronunțarea instanței de fond.
Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de suspendare, în principal, ca lipsită de interes și, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Decizia instanței de recurs
Înalta Curte analizând, cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., excepția nulității recurusului pentru netimbrare, invocată din oficiu, constată că recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Deși recurentei-pârâte i s-a pus în vedere, prin citațiile comunicate la data de 3 martie 2020 și 24 iunie 2020, să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, recurenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței. Potrivit art. 33 din aceeași ordonanță, taxele de timbru se plătesc anticipat și, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.
De asemenea, art. 197 din C. proc. civ. statuează că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii, iar netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii.
Conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Partea obligată la plata taxei judiciare de timbru are posibilitatea, potrivit art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, de a formula cererea de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) texa finală din C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, Înalta Curte va anula recursul promovat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția nulității invocată din oficiu.
Anulează recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 32 din 29 ianuarie 2019 a Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iulie 2020.