ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 208/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, suspendarea executării Ordinului nr. 3236/27.12.2018 până la soluționarea acțiunii în anulare împotriva Ordinului atacat.

Prin sentința civilă nr. 37/2019 din 30 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea precizată și a fost constatată suspendarea de drept, în temeiul art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, a Ordinului Președintelui ANAF nr. 3236/27.12.2018, în ceea ce privește procedura de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că în Monitorul Oficial nr. 171 din 04.03.2019 a fost publicat Ordinul Președintelui ANAF nr. 508 privind modificarea Anexei nr. 1 la Ordinul nr. 3236/2018 pentru aprobarea procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice- benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare.

Recurenta a susținut că cererea reclamantei este lipsită de interes întrucât Ordinul nr. 3236/2018 a fost modificat de Ordinul nr. 508/2019, în sensul abrogării dispozițiilor care impuneau deținerea de spații de depozitare.

Pe fondul cauzei se susține că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât în mod greșit a reținut instanța de fond că reclamanta a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004. S-a arătat faptul că cele două ordine emise de Președintele ANAF au un conținut distinct.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va admite recursul formulat, va casa hotărârea atacată și rejudecând cauza va respinge cererea reclamantei, ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte reține că, pentru a putea fi suspendată executarea unui act administrativ, este necesar ca acesta să fie susceptibil de executare, cu alte cuvinte să producă efecte în curs, a căror stopare se tinde a se realiza prin cerere.

Prin urmare nu poate fi suspendat un act administrativ care și-a epuizat efectele înainte de pronunțarea instanței, fie chiar și după sesizarea acesteia, deoarece hotărârea emisă de instanță se raportează la momentul pronunțării.

În acest sens, este de necontestat că Ordinul nr. 3236/2018 a fost modificat de Ordinul nr. 508/2019, în sensul abrogării dispozițiilor care impuneau deținerea de spații de depozitare.

Pentru aceste considerente, având în vedere faptul că dispoziția care face obiectul cererii de față a fost abrogată înainte de finalizarea definitivă a procesului, urmare a unor împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în raport cu art. 194 lit. c) C. proc. civ., apreciază că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

Soluția instanței de control judiciar se impune și în contextul în care instanța de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ și după ieșirea din vigoare a acestuia, dar cu condiția să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004. Or, în cauza de față, pretenția dedusă judecății nu este aceea de anulare a actului administrativ, ci vizează solicitarea acordării măsurii de protecție provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, așadar, suspendarea executării actului, ceea ce nu mai este cazul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și rejudecând cauza, va respinge acțiunea reclamantei ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 37/2019 din 30 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând:

Respinge acțiunea reclamantei A. S.R.L. ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2020.