ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3511/2019

Ședința publică din data de 21 iunie 2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 14812.2018, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală și Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat suspendarea executării, în parte, a Ordinului Președintelui ANAF cu nr. 1960/2018 privind modificarea Ordinelor președintelui ANAF nr. 1849/2016 și nr. 1850/2016 - respectiv partea din Ordin care privește modificarea Ordinului nr. 1849/2016 (modificat) privind Procedura de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, până la pronunțarea instanței pe fond.

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 357 din 21 decembrie 2018, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală și Ministerul Finanțelor Publice și a dispus suspendarea executării Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018 din 6 august 2018, privind modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, precum și pentru modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activității de distribuție și comercializare angro de băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală au declarat recurs.

Pârâtul Președintele ANAF critică hotărârea instanței de fond din perspectiva greșitei rețineri a calității procesuale în ceea ce-l privește, apreciind că raportul juridic dedus judecății nu poate viza decât ANAF, pe de o parte, în calitate de emitent al ordinului nr. 1960/06.08.2018 și reclamanta, de cealaltă parte.

În consecință, recurentul-pârât solicită casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii formulate împotriva sa pentru lipsa calității procesuale pasive.

Recurenta-pârâtă ANAF critică hotărârea instanței de fond din perspectiva modalității de soluționare a cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 1960/06.08.2018, arătând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ.

În concluzie, recurenta pârâtă solicită casarea hotărârii și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea formulată intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare a executării ordinului nr. 1960/06.08.2018, arătând că, în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019 a fost publicat Ordinul ANAF nr. 508, prin care a fost modificată Anexa 1 la Ordinul nr. 3236/2018 al Președintelui ANAF, în sensul că au fost abrogate dispozițiile care impuneau deținerea de spații de depozitare de către operatorii economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, dispoziție criticată de reclamantă în prezenta cauză.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere următoarele considerente.

Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta A. S.R.L. a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 1960/2018 privind modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat si biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, precum și pentru modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activității de distribuție și comercializare angro de băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare ("Ordinul nr. 1960/06.08.2018"), emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală la data de 06.08.2018, în ceea ce privește aspectele privind interzicerea comercializării produselor energetice (benzine, motorine, petrol lampant. gaz petrolier lichefiat si biocombustibil) de către operatorii economici în sistem angro fără depozitare.

Cererea a fost formulată în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală și cu președintele acestei autorități, reclamanta criticând obligativitatea interzicerea comercializării produselor energetice (benzine, motorine, petrol lampant. gaz petrolier lichefiat si biocombustibil) de către operatorii economici în sistem angro fără depozitare.

Soluționând cererea reclamantei, prima instanță a pronunțat sentința civilă nr. 357 din 21.12.2018, prin care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a președintelui ANAF, a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării Ordinului Președintelui ANAF nr. 1960/06.08.2018.

Cât privește recursul exercitat de recurentul-pârât Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Înalta Curte constată că în mod greșit a respins prima instanță excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui subiect de drept.

Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului reține că din cuprinsul actului administrativ rezultă faptul că emitentul acestuia este președintele ANAF și nu Agenția, or, ceea ce interesează sub aspectul analizei legitimări procesuale, din perspectiva prevederilor Legii privind contenciosul administrativ, este identificarea autorității publice emitente a actului administrativ contestat, numai aceasta având calitate procesuală într-o cerere vizând anularea sau suspendarea executării actului administrativ.

Evident că autoritatea publică în discuție în cauza de față este Agenția Națională de Administrare Fiscală, președintele neavând o atare calitate, chiar dacă legiuitorul îi recunoaște competența de elaborare a legislației secundare, prin ordine, cum este și cazul celui în analiza prezentei instanțe.

Legitimarea procesual pasivă a conducătorului autorității publice, sau, după caz a persoanei din cadrul autorității sau instituției publice este prevăzută explicit prin Legea nr. 554/2004 în numai două situații.

Potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 554/2004, cererile în justiție prevăzute de prezenta lege pot fi formulate și personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acțiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă.

Și, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (3) din aceeași lege, la cererea creditorului, în termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) și care nu au fost respectate, instanța de executare, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat.

Evident că nu ne aflăm în niciuna din ipotezele vizate de textele legale anterior citate, astfel că în mod greșit a respins instanța fondului excepția lipsei calității procesuale pasive a președintelui ANAF, hotărârea urmând a fi casată în consecință.

Recursul formulat de recurenta pârâtă ANAF urmează a fi admis, în considerarea evenimentului legislativ reprezentat de abrogarea dispozițiilor Ordinului nr. 1960/2018, referitoare la obligația deținerii în depozite a produselor accizabile din sfera de referință a ordinului, prealabil comercializării lor.

Înalta Curte are în vedere faptul că în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019 a fost publicat Ordinul ANAF nr. 508, prin care a fost modificată Anexa 1 la Ordinul nr. 3236/2018 al Președintelui ANAF, în sensul că au fost abrogate dispozițiile care impuneau deținerea de spații de depozitare de către operatorii economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, dispoziție criticată de reclamantă în prezenta cauză.

În atare context, cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 1960/06.08.2018 a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.

Soluția instanței de control judiciar se impune și în contextul în care instanța de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ și după ieșirea din vigoare a acestuia, dar cu condiția să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, or, în cauza de față pretenția dedusă judecății nu este aceea de anulare a actului administrativ ci solicitarea acordării măsurii de protecție provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, așadar, executorialitatea actului, ceea ce nu mai este cazul în speță.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

De asemenea, va respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 357 din 21 decembrie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând cauza, respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iunie 2019.