ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4415/2019

Ședința publică din data de 02 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 21.03.2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare al Asiguraților, a formulat acțiune în contencios administrativ, solicitând obligarea pârâtului la emiterea unei decizii cu privire la cererea de despăgubire ce i-a fost adresată, cerere care a rămas fără răspuns.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2302 din 13 iunie 2017, a respins ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Fondul de Garantare al Asiguraților și a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta A. a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea acesteia, cu consecința admiterii recursului obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, dat fiind faptul că cererea ce constituie obiectul prezentului dosar, a fost depusă pe rolul Curții de Apel București la data de 21.03.2017 iar Decizia nr. 4735/06.03.2017, emisă de pârât poartă pe plic, data comunicării către Oficiul Postal Timișoara, 24.03.2017.

În motivarea recursului recurenta arată că această decizie i-a fost comunicată la data de 27.03.2017, iar prezenta cerere de chemare în judecată a fost introdusă anterior acestei date, respectiv 21.03.2017 și consideră că se impune admiterea cererii în legătură cu acordarea cheltuielilor de judecată.

Recurenta mai arată faptul că suma totala de 39.093 RON, virată de instituția pârâtă la data de 23.02.2017 (11.093 RON+28.000 RON), compusă din sumele de 11.093 RON acordată cu litiu de daune materiale, respectiv suma de 28.000 RON (echivalentul sumei de 6.196 euro la cursul BNR de 1 lira = 4,3190, valabil pentru data de 23.02.2017), acordată cu titlu de daune materiale, a fost acordată de instituția pârâtă în conformitate cu Decizia 4735/06.03.2017.

Așa după cum reiese și din extrasul de cont atașat cererii principale de chemare în judecată, suma propusă de instituția pârâtă cu titlu de despăgubire și anume 39.093 RON, a fost virată în contul recurentei la data de 23.02.2017, în condițiile în care decizia contestată, i-a fost comunicată la data de 27.03.2017, practic după o perioadă de peste o lună de zile, iar în legătura cu existența acestei sume de bani în cont, a aflat din întâmplare, la data de 06.04.2017, cu nefiind înștiințată în vreun fel de reprezentanții instituției pârâte, în legătură cu efectuarea acestei plăți. Suma de 39.093 RON, a fost virată, chiar înaintea emiterii deciziei contestate pe acesta cale, respectiv 06.03.2017.

Intimatul Fondul de Garantare al Asiguraților a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Cererea de despăgubire a reclamantei a fost înregistrată sub numărul x/29.02.2016, iar în urma analizării dosarului de daună cu nr. x, Fondul a emis la data de 06.03.2017, Decizia nr. 4735 prin care a admis cererea acesteia pentru suma de 39.093 RON și a respins cererea de plată pentru diferența dintre suma solicitată și suma acordată.

Pârâtul a arătat că a achitat reclamantei suma anterior menționată cu ordinul de plată nr. x/22.02.2017, depunând copia acestuia la dosarul cauzei, motiv pentru care a solicitat respingerea ca rămasă fără obiect a acțiunii.

Reclamanta a solicitat instanței respingerea excepției invocată de către pârât, cu consecința obligării acestuia la plata cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că Decizia nr. 4735/06.03.2017, i-a fost comunicată efectiv la data de 23.07.2017, iar acțiunea a fost introdusă anterior acestei date, respectiv la data de 21.03.2017.

Reclamanta a mai arătat că, în legătura cu existența sumei de bani în cont, nu a fost înștiințată de efectuarea acestui virament, aflând din întâmplare despre acest lucru la data de 06.04.2017.

Din actele și lucrările dosarului, rezultă că obiectul acțiunii îl reprezintă obligarea pârâtului Fondul de Garantare al Asiguraților la emiterea unei decizii de soluționare a cererii de despăgubire ce i-a fost adresată prin poștă la data de 03.02.2016, prin care reclamanta a formulat o cerere de despăgubire pentru daunele suferite în urma accidentului rutier din data de 01.05.2013.

Din înscrisurile doveditoare depuse de către pârât la dosarul cauzei rezultă că acesta a emis la data de 06.03.2017, Decizia nr. 4735 prin care a admis cererea reclamantei pentru suma de 39.093 RON și a respins cererea de plată pentru diferența dintre suma solicitată și suma acordată, achitând reclamantei suma anterior menționată cu ordinul de plată nr. x/22.02.2017.

Se constată astfel că solicitarea reclamantei de a fi obligată pârâta la emiterea unei decizii, a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă, întrucât această decizie a fost deja emisă, neavând relevanță pentru soluționarea acestei excepții momentul în care reclamanta a luat cunoștință efectiv de emiterea deciziei sau virarea sumelor în cont.

În ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța va respinge ca nefondată această cerere, în considerarea faptului că primul capăt de cerere a fost respins, motivat de disp. art. 453 C. proc. civ., potrivit cărora:" Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A., împotriva sentinței nr. 2302 din 13 iunie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2019.