ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2866/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 30 martie 2015, reclamantul A., prin mandatar B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C., E., F., G. și H., pronunțarea unei hotărâri care să țină toc de contract de vânzare cumpărare pentru cota de 1/3, proprietatea pârâtei C., din mai multe imobile indicate în cerere; să se constate că pe imobilele descrise este edificată, în cotă de 1/2, de către pârâta D. și 1/2 de soții E. și F., o locuință duplex, cu regim de înălțime S+P+2E, în baza autorizației de construire nr. x din 16.06.2008 emisă de Primăria județul Ilfov, preluată cu procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 16.10.2008 de către Primăria jud. Ilfov; să se constate, cu privire la cota de 1/2 din construcție, aferentă pârâtei C., că face obiectul promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare încheiată între pârâtă, în calitate de promitentă vânzătoare și reclamant, prin mandatar, în calitate de promitent cumpărător, datată 27.02.2015, act sub semnătura privată; să fie autorizat reclamantul ea, în numele pârâților și pentru aceștia, să realizeze toate demersurile necesare în vederea clarificării zonei în care sunt situate terenurile, prin poziționarea corectă a acestora, a alipirii loturilor 4 și 5 într-un singur corp funciar, a dezlipirii și a oricăror altor operațiuni ce au ca scop posibilitatea înscrierii construcției duplex în cartea funciară; hotărârea pronunțată să suplinească consimțământul acestora; obligarea pârâtei C. fa plata de daune interese, echivalând cu chiria lunară pentru un imobil similar cu cei ce face obiectul promisiunii de vânzare - cumpărare din data de 27.02.2015 și până la intrarea efectivă în posesie; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a arătat că prețul convenit pentru vânzarea terenului proprietatea pârâtei C. și a 1/2 din construcție a fost de 130.000 euro, la data de 27.02.2015 fiind achitat un avans de 3.000 euro.

A mai precizat că mandatara sa a hotărât împreună cu pârâta încheierea unui contract de împrumut pentru suma de 27.000 euro, ce trebuia să fie restituită până la data de 31.03.2015.

La data de 06.04.2015 reclamantul a depus o completare la acțiune, solicitând să se constate că pârâta trebuie să-i restituie suma de 27.000 euro în baza contractului de împrumut încheiat sub semnătură privată ia 25.03.2015; să se dispună compensarea sumei de 1.3.220 euro cu datoria pe care o are față de pârâtă, reprezentând diferența de preț (până ia 40.000 euro) pentru cota de 3/3, din imobilele indicate în cerere; obligarea pârâtei ia restituirea diferenței de sumă împrumutată, respectiv suma de 13.780 euro.

Prin precizarea la acțiune formulată la data de 04.06.2018, reclamantul a arătat că valoarea obiectului cererii este constituită din următoarele sume: 40.000 euro (177.600 RON) valoare imobil teren; 90.000 euro (399.600 RON) valoare imobil construcție; 5328 RON pretenții chirie lunară pentru 3 luni; 119.880 RON pentru capătul de cerere privind restituirea sumei de 27.000 euro; 13.220 euro (58.697 RON) pentru capătul de cerere privind compensarea acestei sume cu datoria față de pârâtă, reprezentând diferența de preț (până la 40.000 euro) pentru cota de 1/3, din imobilele indicate în cererea completatoare; 13.780 euro (61.183 RON) pentru căpătui de cerere privind restituirea diferenței de sumă împrumutată.

La data de 22.05.2015, pârâta C. a formulat întâmpinare șt cerere reconvențională prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fondul cauzei respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată.

Prin sentința nr. 1481 din 18 octombrie 2016 Tribunalul Ilfov a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată astfel cum a fost completată și a luat act că pârâții și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin Decizia nr. 847/A din 13 octombrie 2017 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7, 8 C. proc. civ. reclamantul A. care, în prealabil, a arătat că în raport de Decizia nr. 369 din 30.05.2017 a Curții Constituționale, apreciază că are deschisă calea recursului în prezenta cauză.

În susținerea recursului, reclamantul a arătat că hotărârea recurată conține motive contradictorii, în sensul că, deși reține că prețul de 130.000 euro a fost convenit de părți în mod global pentru întreaga vânzare, iar nu defalcat pentru teren și construcție, ulterior apreciază că din conținutul contractului nu rezultă cu claritate dacă părțile și-au exprimat voința de a încheia pe viitor două acte juridice distincte, de sine stătătoare sau că voința părților a fost de a transmite dreptul de proprietate asupra întregului imobil-teren și construcție.

Instanța de apel nu a analizat fondul cererii, limitându-se la a afirma că obiectul contractului și obligația de plată a prețului sunt contradictorii, neanalizând cauza prin prisma dispozițiilor art. 557 alin. (4), art. 877 și art. 1555 C. civ. privind ordinea executării obligațiilor și înscrierea în cartea funciară.

Prin încheierea de ședință din 13.06.2018 judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ., până la soluționarea sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, obiect al Dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la care a fost conexat Dosarul nr. x/2018.

Prin Decizia nr. 52 din 18.06.2018 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17.07.2018 au fost admise sesizările menționate, stabilindu-se că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele deciziei nr. 369 din 30.05.2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei(20.07.2017).

Cauza a fost repusă pe rol din oficiu la data de 28.06.2018, fiind acordat termen de judecată, cu citarea părților, la 12.09.2018.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor inițiale ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu simt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pat. I lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzale prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în hani în valoare depănă la 1.000.000 RON inclusiv,

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al O.U.G. nr. 62/2015 precum și prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menționat a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30.05.2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Parte I, nr. 582 din 20.07.2017 în ceea ce privește sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Prin Decizia nr. 52 din 18.06.201.8 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 609 din 17.07.2018, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30.05.2017 se produc cu privire ia hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20.07.2017).

Având în vedere că decizia Curții de Apel București este pronunțată într-un litigiu pornit anterior publicării deciziei de neconstituționalitate evocată mai sus, aceasta nefiind incidență cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speță se stabilește potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituțional, și anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Se reține, în acest sens, că prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 30.03.2015, reclamantul a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare vizând cote părți din mai multe imobile, obligarea pârâtei C. la plata de daune interese, echivalând cu chiria lunară pentru un imobil similar cu cel ce face obiectul promisiunii de vânzare - cumpărare din data de 27.02.2015 și până la intrarea efectivă în posesie.

Potrivit precizării la acțiune înregistrată la data de 04.06.2015, reclamantul a arătat că valoarea obiectului cererii este constituită din următoarele sume; 40.000 euro (177.600 RON) valoare imobil teren; 90.000 euro (399.600 RON) valoare imobil construcție; 5.328 RON pretenții chirie lunară pentru 3 luni; 119.880 RON pentru capătul de cerere privind restituirea sumei de 27.000 euro; 13.220 euro (58.697 RON) pentru capătul de cerere privind compensarea acestei sume cu datoria față de pârâtă, reprezentând diferența de preț (până la 40.000 euro) pentru cota de 1/3, din imobilele indicate în cererea completatoare; 33.780 euro (61.183 RON) pentru capătul de cerere privind restituirea diferenței de suma împrumutată.

Valorile anterior menționate nu se cumulează, întrucât potrivit art. 99 alin. (2) C. proc. civ. "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt." întrucât valoarea cea mai ridicată dedusă judecății este reprezentată de suma de 90.000 euro (399.600 RON), se constată că aceste pretenții se situează sub pragul valoric impus de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, situație față de care Decizia nr. 847/A din 13.10.2018 a Curții de Apel București nu poate fi supusă căii extraordinare de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul reclamantului A. împotriva Deciziei nr. 847/A din 13 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul reclamantului A., cu domiciliul în Italia, și cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat I., în orașul județul Brașov, împotriva Deciziei nr. 847/A din 13 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă, în contradictoriu cu pârâții C., cu domiciliul în București și cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat J., în București, G. și H., ambii cu domiciliul în județul Teleorman, F. și E., ambii domiciliați în București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.09.2018.