ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3050/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 16 septembrie 2015, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a solicitat:

a) anularea notificării nr. P/772 din 29 ianuarie 2015, transmisă prin e-mail la data de 30 ianuarie 2015, prin care au fost comunicate: (i) valoarea procentului "p" pentru trimestrul al IV-lea al anului 2014, care este de 25,23%, inclusiv elementele formulei de calcul ale acestuia; (ii) valoarea consumului de medicamente pretins înregistrate în trimestrul al IV-lea al anului 2014, suportate din FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății, pretins centralizate conform declarațiilor fiecărui plătitor al contribuției.

b) anularea Adresei nr. P/772 din 6 martie 2015, de soluționare a contestației formulată împotriva notificării, în cadrul procedurii prealabile.

Prin încheierea de ședință din data de 6 aprilie 2017, instanța de fond a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 3 alin. (1), art. 5 alin. (3)-(7), art. 6 alin. (1), în privința trimiterii la art. 5 alin. (7) și art. 6 alin. (2) teza finală din O.U.G. nr. 77/2011 și, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat soluționarea cauzei în baza acordului părților, până la o nouă stăruință a acestora.

Prin cererea înregistrată la data de 27 iulie 2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în temeiul art. 415 alin. (1) C. proc. civ., redeschiderea judecății cauzei.

Prin încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de repunere pe rol formulată de reclamanta A. S.R.L. și a menținut măsura suspendării.

Împotriva încheierii de ședință din data de 19 octombrie 2016, a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., înregistrat la data de 20 octombrie 2016, cu mențiunea că motivele recursului vor fi depuse prin memoriu separat, în termen legal, după redactarea și comunicarea încheierii atacate.

Prin motivele de recurs înregistrate la dosarul cauzei la data de 21 noiembrie 2016, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reclamanta susține ca fiind eronată concluzia instanței de fond, privitoare la voința acesteia de a nu continua judecata cauzei. Cererea de repunere pe rol a fost formulată cu intenția clară și evidentă de a fi soluționată cauza, partea urmărind să înlăture riscul perimării cauzei.

Totodată, măsura instanței nesocotește dispozițiile art. 415 C. proc. civ., cererea de redeschidere a cauzei având efectul automat, de drept, al reluării judecății, fără ca părțile sau instanța de judecată să aibă posibilitatea de a influența sau limita aceste efect.

Prima instanță a apreciat eronat asupra cererii de redeschidere a judecății, analizând mai întâi condițiile de suspendare a judecății și cele de perimare, în loc. să dispună asupra admiterii cererii de repunere pe rol. Astfel, împrejurarea că recurenta-reclamantă a urmărit să obțină o nouă suspendare a cauzei nu putea reprezenta un motiv al respingerii repunerii pe rol.

Se mai arată că aprecierea instanței de fond, în sensul că cererea de repunere pe rol formulată de reclamanta A. S.R.L. este la limita abuzului de drept procesual, este eronată și încalcă principiul disponibilității în procesul civil.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul instanței de recurs la data de 3 ianuarie 2017, intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Intimata-pârâtă a susținut că, atât timp cât recurenta-reclamantă a formulat, concomitent, o cerere de repunere pe rol a cauzei și o cerere de suspendare prin acordul părților (cu condiția ca și pârâta să fie de acord), în mod corect instanța de fond a reținut că recurenta-reclamantă urmărește, de fapt, eludarea respingerii cererii sale de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 9 ianuarie 2017, conform dovezii de comunicare aflată la fila 23 din dosar.

La data de 20 ianuarie 2017, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a înregistrat la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Situația faptică ce a condus la pronunțarea încheierii din 19 octombrie 2016 este cea în care judecata cauzei a fost suspendată la data de 6 aprilie 2016, în temeiul învoielii părților, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ., iar la data de 27 iulie 2016 s-a înregistrat o cerere de redeschidere a judecății, în temeiul art. 415 alin. (1) C. proc. civ., ce a fost respinsă la data de 19 octombrie 2016, fiind menținută măsura suspendării.

A reținut prima instanță că, nefiind justificată cererea de repunere pe rol pe interesul părților de a continua judecata, ci doar în vederea obținerii unei noi suspendări voluntare în cauză, nu a fost formulată cererea pentru un scop legitim, anume determinarea părții, stăruința acesteia de a continua judecata, fiind la limita abuzului de drept procesual, cererea fiind formulată într-un scop nelegitim.

În dezacord cu soluția primei instanțe, reține Înalta Curte că este întemeiat motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., privind încălcarea unor norme de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Potrivit prevederilor art. 415 alin. (1) C. proc. civ., "judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor."

Cererea de repunere a cauzei pe rol nu este circumscrisă niciunei condiții a cărei îndeplinire să determine admiterea acesteia, sau, din contră, respingerea sa.

Simpla manifestare de voință făcută de una dintre părțile litigante, în vederea sistării suspendării anterior dispuse și reluării cursului judecății, este suficientă pentru a dispune repunerea cauzei pe rol, urmând ca, în ipoteza solicitării unei noi suspendări voluntare, să se analizeze conduita părților manifestată în vederea exercitării drepturilor lor cu bună credință sau cu săvârșirea unui abuz de drept procesual. În această situație, sancțiunea ce ar putea opera pentru o eventuală solicitare ce denotă o lipsă de stăruință în continuarea judecății ar fi cea de respingere a cererii de suspendare formulată de părți, consecința fiind cea de a continua soluționarea cauzei, cu respectarea drepturilor procesuale ale celor implicați în raportul litigios dedus soluționării de către instanța competentă.

Disponibilitatea părților în procesul civil presupune, potrivit reglementării acestui principiu în cuprinsul art. 9 C. proc. civ., că "partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege", iar în privința posibilității de suspendare voluntară a cursului judecății, prin acordul părților litigante, norma de procedură nu limitează la o singură dată acest caz de temporizare a soluționării cauzei, putându-se vorbi despre un abuz de drepturi procesuale doar în ipoteza în care o astfel de conduită prevalează celorlalte drepturi procesuale a căror exercitare este împiedicată, cu eludarea scopului pentru care a fost pornit demersul judiciar.

În situația factuală reliefată în cauză, se reține că manifestarea de voință a recurentei-reclamante, în sensul formulării cererii de repunere a cauzei pe rol, în vederea obținerii unei noi suspendări voluntare a cursului judecății, nu îmbracă forma unei exercitări abuzive a dreptului său procesual, de natură a justifica pronunțarea unei soluții de respingere a cererii de reluare a judecății, cu consecința menținerii măsurii suspendării dispune inițial.

A privi lucrurile din perspectiva argumentelor reținute de judecătorul fondului echivalează cu încălcarea dreptului de dispoziție al părților litigante, care, manifestându-și acordul pentru o nouă suspendare voluntară, nu au făcut altceva decât să se prevaleze de norma legală care nu limitează acest drept, precum și de cea care stipulează că simpla cerere de redeschidere a judecății, formulată de una dintre părți, este suficientă pentru a se dispune repunerea cauzei pe rol, urmând a fi analizate celelalte incidente de natură a temporiza cursul judecății în ordinea survenită după soluționarea cererii formulate potrivit prevederilor art. 415 alin. (1) C. proc. civ.

Eventualul abuz de drept procesual nu se manifestă în formularea cererii de repunere a cauzei pe rol, ci, după reluarea judecății, în acele solicitări care contravin exercitării cu bună-credință a drepturilor procesuale ale părților, potrivit scopului legitim avut la promovarea demersului judiciar.

În atare condiții, sancțiunea aplicată unei astfel de conduite nu poate fi cea de menținere a măsurii suspendării, cu consecința perimării cauzei, o astfel de soluție fiind de natură să contravină garanțiilor procesuale privind dreptul de dispoziție al părților în litigiul civil (în sens larg).

Considerând, așadar, că cererea de repunere a cauzei pe rol nu era condiționată de nicio altă cerință de îndeplinit la momentul formulării sale și nici ulterior, la luarea sa în discuție la termenul stabilit în acest sens, Înalta Curte reține că este fondat motivul de casare invocat de recurenta-reclamantă Societatea A. S.R.L., fapt ce impune reformarea încheierii pronunțate în condiții de neregularitate procedurală.

Pentru aceste considerente, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. și va casa încheierea de ședință din 19 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII contencios administrativ și fiscal, dispunând trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din 19 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2015.

Casează încheierea recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM