ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 138/2019

Deliberând asupra contestației declarată de contestatoarea Comuna Borca Județul Neamț - prin primar împotriva Deciziei penale nr. 1310 din data de 13 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie;

Prin Decizia penală nr. 1310 din 13 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea partea responsabilă civilmente Comuna Borca, jud. Neamț, referitoare la Decizia penală nr. 1112 din data de 16 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2015. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligată contestatoarea să plătească statului suma de 250 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că prin cererea formulată de Comuna Borca, jud. Neamț, astfel cum a fost precizată la data de 13 iunie 2018, a fost contestată executarea silită inițiată de A.N.A.F. - Serviciul Orășenesc Bicaz, ce vizează în principal modul de calcul al accesoriilor datorate de unitatea administrativ-teritorială, în solidar cu inculpații A. și B., la suma de 1.826.833,74 RON părții civile Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, astfel cum au fost stabilite potrivit Fișei de calcul accesorii nr. 1985 din 18 ianuarie 2018, întocmită de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și implicit actele de executare întocmite cu privire la acest debit de către A.N.A.F. - Serviciul Orășenesc Bicaz.

În motivarea contestației, s-a susținut că în speță sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora și nu dispozițiile Codului de procedură fiscală, cum s-a procedat.

În urma precizărilor contestatoarei, instanța a calificat cererea drept o contestație la executare, în ceea ce privește actele de executare întocmite în cauză, dar și o contestație privind executarea dispozițiilor civile potrivit art. 600 din C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., pentru a se stabili dacă accesoriile au fost stabilite corect.

Prin Sentința penală nr. 24/P din data de 14 martie 2017, pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a dispus condamnarea inculpaților B. pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta a avut ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, republicată, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) și art. 5 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa principală de 10 (zece) luni și 20 (douăzeci) zile închisoare și 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. și A. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta a avut ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 din C. pen., raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, republicată, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) și art. 5 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa principală de 10 (zece) luni și 20 (douăzeci) zile închisoare și 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., s-a aplicat inculpaților B. și A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen.

În baza art. 91 alin. (1) și art. 92 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principale de câte 10 (zece) luni și 20 (douăzeci) zile închisoare, aplicate inculpaților B. și A. și s-a stabilit câte un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., s-a impus inculpaților ca pe durata termenelor de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Neamț la datele fixate de această instituție; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) din C. pen., s-a impus inculpaților B. și A. să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., au fost obligați inculpații să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de câte 60 zile, în cadrul Primăriei comunei Borca, sau Primăriei comunei Farcașa, județul Neamț, conform protocolului încheiat de Serviciul de Probațiune Neamț cu aceste instituții. În baza art. 94 alin. (2) din C. pen., s-a dispus ca supravegherea executării obligațiilor prevăzute la art. 93 alin. (2) lit. d) și art. 93 alin. (3) din C. pen., să se realizează de Serviciul de Probațiune Neamț. În temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpaților asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 95 alin. (3) și art. 96 alin. (1), (2) și 4 din C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Prin aceeași hotărâre au fost obligați în solidar inculpații B. și A., în solidar și cu partea responsabilă civilmente Unitatea Administrativ Teritorială Borca, să plătească părții civile Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București, suma de 1.826.833,74 RON, cu titlu de sprijin financiar încasat nelegal în anul 2010, din bugetul Uniunii Europene.

Împotriva hotărârii instanței de fond, în cadrul termenului legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, inculpații, partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București și partea responsabilă civilmente U.A.T. Borca.

Prin Decizia penală nr. 1112 din 16 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Bacău împotriva Sentinței penale nr. 24/P din data de 14 martie 2017 și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 15 martie 2017, ambele pronunțate de Tribunalul Neamț, numai în ceea ce privește reținerea la operațiunea de condamnare a inculpaților a dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (2) lit. b), cu) art. 76 alin. (1) din C. pen., cuantumul pedepselor principale aplicate inculpaților, durata pedepselor complementare, omisiunea obligării și la plata către partea civilă a accesoriilor fiscale și a aplicării dispozițiilor art. 404 alin. (4), cu art. 25 alin. (3) din C. proc. pen.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de apelanta-parte civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București împotriva Sentinței penale nr. 24/P din data de 14 martie 2017, pronunțată de Tribunalul Neamț, numai în ceea ce privește omisiunea obligării și la plata accesoriilor fiscale, a fost desființată în parte sentința penală apelată, doar sub aceste aspecte și în totalitatea încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 15 martie 2017, s-a reținut cauza spre rejudecare și în consecință, în fond;

S-au înlăturat de la operațiunea de condamnare a inculpaților dispozițiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., precum și dispozițiile art. 75 alin. (2) lit. b) și art. 76 alin. (1) din C. pen., și, pe cale de consecință, a fost majorat cuantumul pedepselor principale aplicate inculpaților, de la câte 10 (zece) luni și 20 (douăzeci) zile închisoare, la 2 (doi) ani închisoare, precum și durata pedepselor complementare aplicate inculpaților, de la câte 1 (un) an, la câte 2 (doi) ani.

De asemenea, au fost obligați inculpații, în solidar, aceștia în solidar și cu partea responsabilă civilmente și la plata către partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București a accesoriilor fiscale, în condițiile legii, începând cu data fiecărei plăți și până la plata integrală a debitului principal.

În temeiul art. 404 alin. (4), art. 25 din C. proc. pen., s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri: cererea unică de plată pe suprafață din data de 12 mai 2010, înregistrată la Agenția pentru Plăți și Intervenții pentru Agricultură Centrul Județean Neamț sub nr. x din data de 12 mai 2010, declarația de eligibilitate pentru suprafețe de pajiște permanentă și formularul denumit "Angajamente și declarații - Măsuri de Agro-mediu", semnate de inculpatul A., în calitate de primar al comunei Borca și Declarația de suprafață, semnată de inculpatul B., în calitate de viceprimar al comunei Borca, jud. Neamț.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de apelanții-inculpați B. și A. împotriva Sentinței penale nr. 24/P din data de 14 martie 2017, pronunțată de Tribunalul Neamț, numai în ceea privește aplicarea dispozițiilor art. 93 alin. (2) lit. d) din C. pen., a fost desființată în parte sentința penală apelată, doar sub acest aspect, s-a reținut cauza spre rejudecare și în consecință și în fond;

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpaților să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Neamț, sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate și s-a înlăturat obligația prevăzută de art. 93 alin. (2) lit. d) din C. pen., privind impunerea inculpaților a obligației de nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanței.

Prin aceeași decizie au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu sunt contrarii prezentei decizii.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-parte responsabilă civilmente U.A.T. Borca, jud. Neamț împotriva sentinței penale nr. 24/P din data de 14.03.2017, pronunțată de Tribunalul Neamț, iar, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligată apelanta-parte responsabilă civilmente să plătească statului suma de 100 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Examinând actele și lucrările dosarului și analizând contestația la executare în raport de motivele invocate de contestator, Curtea a constatat că este nefondată.

S-a reținut că a fost indicat ca motiv al contestației dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., astfel că, față de dispozițiile art. 598 alin. (2) teza finală, competența soluționării contestației revine instanței care a pronunțat decizia în apel, respectiv Curții de Apel Bacău. Contestatoarea a invocat ca motiv al contestației dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., respectiv, "când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare".

Ori, în cauză, din examinarea Deciziei penale nr. 1112 din 16 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în Dosarul nr. x/2015, s-a constatat că nu există vreo nelămurire cu privire la decizia menționată mai sus și nici vreo împiedicare la executare. Nelămuririle care se pot ivi cu ocazia punerii în executare a hotărârilor penale se pot datora, în cele mai multe situații, redactării cu greșeli, dar care să nu vizeze fondul cauzei, a hotărârii. De asemenea, ar putea constitui "o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută" atunci când în însuși conținutul acelei hotărâri într-un loc se arată că inculpatul ar fi condamnat la 5 (cinci) ani închisoare, iar într-un alt loc din dispozitiv se indică o altă durată a pedepsei. Totodată, poate fi apreciată ca o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, și atunci când într-un loc se arată că inculpatul este obligat la plata unei sume, cu titlul de despăgubiri, iar într-un alt loc să se indice o altă sumă. Ar putea constitui "o împiedicare la executare", atunci când prin hotărâre se omite să se deducă din pedeapsa principală aplicată durata reținerii și arestării preventive, sau întreaga durată a reținerii și arestării preventive. În legătură cu "împiedicările la executare", s-a subliniat faptul că ele trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare o hotărâre.

S-a reținut, cât privește contestația la executare prevăzută de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., că nelămurirea ivită are în vedere limitele în care hotărârea se execută și nu valabilitatea celor dispuse, sub aspectul textelor de lege indicate și analizate și principiile de drept aplicate prin Decizia penală nr. 1112 din 16 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

Contestatoarea a susținut că în cauză, în ceea ce privește accesoriile datorate la suma la care a fost obligată cu titlul de despăgubiri civile, ar fi fost aplicabile prevederile O.U.G. nr. 66/2011, susținere care este greșită, pentru considerentele care vor fi prezentate.

Așa cum rezultă din hotărârea de condamnare a inculpaților, faptele au fost săvârșite la data de 10 mai 2010, dată la care, în mod evident, O.U.G. nr. 66/2011, care este o lege civilă, nu era în vigoare. După cum este cunoscut, aplicarea normelor de drept civil în timp înseamnă încadrarea acestor norme (ipoteze, dispoziții, sancțiuni) în situații concrete, cărora să li se poată potrivi, sau, invers, determinarea acelor situații concrete din punct de vedere temporal cărora li se potrivesc sau care se încadrează în respectivele norme de drept civil. Conflictul de legi în timp apare în ipoteza în care o pluralitate de norme juridice succesive diferite ca și conținut are vocația de a reglementa simultan o anumită situație juridică.

Sintagma situații juridice cuprinde, în mod tradițional, raporturile juridice generatoare de drepturi și obligații, stările ce caracterizează o persoană (capacitatea, căsătoria, filiația etc.) și însușirile juridice ale unui bun (fungibil sau nefungibil, aflat sau scos di circuitul civil, etc.

Pentru a fi în prezența unui conflict de legi în timp este necesară îndeplinirea a două condiții cumulative: să fie vorba de un act, fapt sau situație juridică care a luat naștere sub imperiul vechii reglementări și continuă să producă efecte și după intrarea în vigoare a noii legi; cele două dispoziții legale succesive să reglementeze diferit actul, faptul sau situația juridică respectivă.

În esență, s-a reținut că situația juridică dedusă judecății s-a născut sub imperiul O.U.G. nr. 125/2006, invocată, de altfel, ca temei în drept și de partea responsabilă civilmente, astfel că, în ceea ce privește accesoriile datorate la suma la care a fost obligată cu titlul de despăgubiri civile, sunt incidente dispozițiile acestui act normativ, în forma de la data faptelor, iar nu O.U.G. nr. 66/2011, invocată de contestatoare, acesta fiind aplicabilă doar situațiilor juridice care au luat naștere după intrarea sa în vigoare. De altfel, s-a menționat că acesta este și punctul de vedere al Departamentul pentru Lupta Antifraudă - DLAF, care a arătat, în esență, că neregulile săvârșite înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data săvârșirii lor. Așadar, autoritățile de gestionare a fondurilor europene, în activitatea de constatare a creanței bugetare, trebuie să aplice legea în vigoare la momentul săvârșirii neregulii, pentru încadrarea juridică a acestora, dar și pentru constatarea efectelor juridice pe care le produc. Așa fiind, s-a apreciat că neregulile săvârșite înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 nu pot atrage corecții financiare în temeiul acestui act normativ, deoarece s-ar încălca atât principiile de aplicare a legii în timp, cât și cele de predictibilitate și de securitate juridică a normei civile.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată.

Împotriva acestei hotărâri, la data de 12 ianuarie 2019, a declarat contestație contestatoarea Comuna Borca - prin primar, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2018, fiind repartizată aleatoriu la termenul de judecată din 5 martie 2019, când instanța, din oficiu, a pus în discuție admisibilitatea contestației formulate.

Examinând admisibilitatea contestației declarate de contestatoarea Comuna Borca Județul Neamț - prin primar împotriva Deciziei penale nr. 1310 din data de 13 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reține că argumentele invocate de contestatoarea Comuna Borca Județul Neamț - prin primar în contestația sa la executare privesc cazul în care se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau o împiedicare la executare, reglementat de dispozițiile art. 598 lit. c) din C. proc. pen.

Totodată, Înalta Curte constată că prezenta contestație la executare privește Decizia penală nr. 1112 din 16 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul penal nr. x/2015, având ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, inculpații B. și A., partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București și partea responsabilă civilmente U.A.T. Borca.

Potrivit dispozițiilor art. 597 alin. (7) și (8) din C. proc. pen. hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare, iar alin. (8) prevede că judecarea contestației la hotărârea primei instanțe se face în ședință publică, cu citarea persoanei condamnate, iar decizia instanței prin care se soluționează contestația este definitivă.

Având în vedere că cererea de contestație la executare formulată de Comuna Borca - prin primar vizează Decizia penală nr. 1112 din 16 octombrie 2017 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în calea de atac a apelului, în raport cu dispozițiile anterior menționate, se constată că această împrejurare determină inaplicabilitatea dispozițiilor art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., potrivit cărora hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

În cauză, contestatoarea Comuna Borca - prin primar a formulat contestație la executare împotriva deciziei pronunțate în apel și nu împotriva sentinței pronunțate în primă instanță, astfel încât, este inadmisibilă contestația formulată în prezenta cauză.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Prin urmare, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de contestatoarea Comuna Borca Județul Neamț - prin primar împotriva Deciziei penale nr. 1310 din data de 13 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de contestatoarea Comuna Borca Județul Neamț - prin primar împotriva Deciziei penale nr. 1310 din data de 13 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2019.

Procesat de GGC - LM