ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3781/2018

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 02.02.2011, astfel cum a fost precizată la 10.10.2011, reclamanții A. și B. au solicitat, în principal, anularea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 35 bis/27.07.2010 și a procesului-verbal nr. x//22.07.2010, emise de către Municipiul București - Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004, iar în subsidiar, au contestat actele menționate, solicitând să se stabilească o sumă a despăgubirilor dreaptă, justă, în raport cu efectele produse de expropriere, pe care înțeleg să o evalueze astfel: valoarea terenului expropriat în suprafață de 717 mp la suma de 3.000 euro/mp, pentru cei 717 mp total teren 2.151.000 euro echivalentul a 8.604.000 RON; valoarea împrejmuire-gard în suprafață de 135 ml - la suma de 1.000 euro/ml, pentru cei 135 ml construcție (împrejmuire) - gard - total 135.000 euro echivalentul în RON 540.000 RON; construcția în suprafață de 70 mp în sumă de 20.000 euro, echivalentul a 80.000 RON; amplasamentul de pomi fructiferi, livadă și salcâmi în sumă de 15.000 euro - 60.000 RON; prejudiciul cauzat în sumă de 50.000 euro (200.000 RON).

În motivarea cererii, reclamanții au arătat, în esență, că despăgubirea oferită de expropriator nu reprezintă o dreaptă despăgubire, în sensul dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Constituție, fiind derizorie, în condițiile în care, în cauză, nu s-a efectuat o expertiză și nu s-a comunicat modalitatea de calcul a despăgubirilor. Astfel, pentru toate persoanele expropriate conform Legii nr. 198/2004, din zonă, expropriatorul a stabilit aceeași sumă pentru despăgubiri, respectiv 300 euro/mp, fără a se ține seama de locul unde se află amplasat imobilul supus exproprierii, precum și de prejudiciul care se produce prin expropriere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 25 - 26 din Legea nr. 33/1994.

S-a invocat practica judiciară a Curții Europene a Drepturilor Omului, ca și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în privința păstrării unui echilibru just între exigențele interesului general al comunității și drepturile fundamentale ale individului, referitoare la reținerea valorii despăgubirilor de la momentul exproprierii.

S-a mai arătat că, pentru terenul supus exproprierii, reclamanții au obținut o hotărâre judecătorească prin care s-a respins cererea de expropriere, hotărâre ce cade sub incidența autorității de lucru judecat.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 14, 15, 16, 17 și 26 din Legea nr. 33/1994, art. 481 C. civ., art. 41 alin. (3) și art. 44 alin. (3) din Constituție, Legea nr. 7/1996, Legea nr. 198/2004, practica Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Învestit în primă instanță, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin Sentința nr. 1685 din 24 septembrie 2013, a respins ca neîntemeiată cererea, astfel cum a fost precizată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 35 bis/27.07.2010, emisă de Municipiul București - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a dispus consemnarea despăgubirii în cuantum de 977.137 RON, stabilită conform dispozițiilor art. 4 alin. (8) și (9) din Legea nr. 198/2004, completată și modificată, pe numele reclamanților A. și B., precum și pe numele celorlalte persoane îndreptățite, respectiv C., D., E., F., G. și H., pentru exproprierea imobilului situat în București, str. x (fosta str. x bis), transferul dreptului de proprietate asupra imobilului menționat operând de drept la data consemnării despăgubirii, potrivit art. 15 din Legea nr. 198/2004.

Prin raportul de expertiză întocmit de comisia formată din experții I., J. și K. s-a stabilit că valoarea terenului în suprafață de 717 mp, la data adoptării Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 35 bis/27.07.2010, este de 621.688 RON (204 euro/mp), iar la data efectuării expertizei (06.08.2012) este de 586.041 RON (179 euro/mp), experții considerând că nu s-a înregistrat un prejudiciu prin expropriere, deoarece reclamanții au folosit în continuare terenul, acesta nefiind expropriat în fapt și nu aveau posibilitatea de a înstrăina restul de teren, întrucât reclamanții sunt persoane aparent îndreptățite la despăgubire, aflându-se în litigiu cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului afectat de expropriere, pe rolul Tribunalului București aflându-se Dosarul nr. x/2005, iar pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București Dosarul nr. x/2007.

În plus, potrivit Deciziei civile nr. 243A/30.03.2010, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2008, s-a reținut inexistența dreptului de proprietate exclusivă și certă a pârâților (A. și B.) asupra imobilului menționat.

Experții au mai menționat că micșorarea terenului cu suprafața de 717 mp (o fâșie în lungul terenului propriu-zis) nu afectează valoarea de circulație/mp a terenului rămas în proprietatea reclamanților.

De asemenea, comisia de experți a arătat că la fața locului s-a constatat că garajul care se va demola într-o etapă viitoare este numai alipit casei de locuit, nefiind edificat o dată cu aceasta, iar în aceste condiții, la momentul la care se va demola garajul, nu există posibilitatea de a fi afectată casa de locuit, în condițiile în care lucrările se vor efectua în mod corespunzător.

Față de răspunsul la obiecțiunile formulate prin încheierea de ședință din data de 13.05.2013, tribunalul a constatat că experții s-au conformat indicațiilor instanței formulate și au avut în vedere atât tranzacțiile depuse la dosar de reclamanți, cât și alte tranzacții la care comisia de experți a avut acces, indicând, pentru fiecare moment (2008, 2010 și 2012), tranzacțiile avute în vedere.

Prin urmare, Tribunalul a respins noile obiecțiuni formulate de reclamanți la răspunsul experților, precum și cererea reclamanților de refacere a expertizei, din moment ce experții au stabilit valorile menționate în funcție de tranzacțiile efective care le-au fost puse la dispoziție de părți.

În ceea ce privește dispozițiile legale aplicabile cauzei de față, tribunalul a constatat că la data de 23.12.2010, a intrat în vigoare Legea nr. 255/2010, prin care a fost abrogată Legea nr. 198/2004, ce reprezintă temeiul de drept al cererii deduse judecății, act normativ ce era în vigoare la data emiterii Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 35 bis/27.07.2010, a cărei anulare parțială se solicită de către reclamanți.

Cu referire la momentul care trebuie avut în vedere pentru nivelul prețurilor de tranzacționare a imobilelor similare celor expropriate, Tribunalul a apreciat că acesta este reprezentat de data exproprierii și nu de data efectuării raportului de expertiză dispus de instanța de judecată.

În acest sens, tribunalul a considerat că trimiterea pe care o fac dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 la prevederile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 se referă strict la modalitatea de soluționare a cererii de chemare în judecată, respectiv la normele procedurale pentru soluționarea cererilor în materia exproprierii, reglementând instanța competentă, persoanele care se citează, participarea obligatorie a procurorului, modalitatea în care se ia act de învoiala părților, efectuarea expertizei, componența comisiei care întocmește raportul de expertiză, precum și stabilirea de către tribunal a despăgubirii.

Privitor la acest ultim aspect, respectiv stabilirea cuantumului justei despăgubiri ce se cuvine proprietarului terenului expropriat, tribunalul a avut în vedere, în primul rând, dispozițiile art. 44 alin. (3) din Constituția României, potrivit cărora "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire." De asemenea, conform prevederilor art. 15 din Legea nr. 198/2004, cu modificările și completările ulterioare "Transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condițiile prezentei legi."

Așadar, pentru respectarea principiului constituțional al justei și prealabilei despăgubiri, în condițiile în care transferul dreptului de proprietate a operat la data consemnării la L. a despăgubirilor, se impune stabilirea prețului cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel la data la care s-a realizat transferul dreptului de proprietate din patrimoniul expropriatului în proprietatea publică a statului și s-a consemnat despăgubirea la dispoziția expropriatului.

A stabili despăgubirea în funcție de data efectuării raportului de expertiză presupune, în cazul cererilor formulate de persoana expropriată în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, stabilirea valorii de piață a imobilului la un moment ulterior celui la care a operat transferul dreptului de proprietate. Aceasta deoarece, dreptul de proprietate a intrat în patrimoniul statului la momentul consemnării despăgubirii [expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii neavând decât posibilitatea de a contesta suma stabilită, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004], în timp ce suma stabilită în funcție de data efectuării raportului de expertiză nu ar reprezenta valoarea reală a imobilului la momentul transferului dreptului de proprietate, ci la o dată ulterioară, când se întocmește raportul de expertiză dispus de instanța de judecată.

Or, rațiunea prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 a fost aceea ca Tribunalul să stabilească despăgubirea odată cu pronunțarea asupra cererii de a se dispune exproprierea, în situația cererii formulate de expropriator conform art. 21 din Legea nr. 33/1994. În acest caz, prin hotărârea pronunțată de instanța de judecată, se dispune atât trecerea imobilului din proprietatea expropriatului în proprietatea statului cât și obligarea expropriatorului la plata către expropriat a despăgubirii, în dispozitiv menționându-se că transferul dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului are loc după îndeplinirea de către acesta a obligațiilor impuse prin hotărâre, de a achita către expropriat suma stabilită cu titlu de despăgubire, în termenul fixat de instanță.

Așadar, în procedura reglementată de Legea nr. 33/1994 se dă eficiență principiului constituțional al justei și prealabilei despăgubiri, în sensul că, astfel cum prevăd dispozițiile art. 28, "transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii în patrimoniul expropriatorului se produce îndată ce obligațiile impuse lui prin hotărâre judecătorească au fost îndeplinite."

Tribunalul a considerat că stabilirea despăgubirii în funcție de data efectuării raportului de expertiză, conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, presupune, în cazul cererilor formulate de persoana expropriată în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, o încălcare a principiului justei și prealabilei despăgubiri, întrucât întotdeauna se va stabili o despăgubire ce reprezintă valoarea imobilului la un moment ulterior datei la care dreptul de proprietate a ieșit din patrimoniul expropriatului, efectuarea raportului de expertiză având loc ca urmare a contestării de către expropriat a despăgubirii deja consemnate la dispoziția sa.

Tribunalul a mai constatat că toți cei 3 experți, inclusiv expertul desemnat de către reclamanți, au căzut de acord asupra valorii de piață a imobilelor expropriate de la reclamanți, iar tranzacțiile atestate de contractele depuse la dosar nu sunt de natură să conducă instanța la formarea credinței ferme că prețul mediu de vânzare ar fi în mod semnificativ diferit de cel indicat de experți. Pentru aceleași considerente ca și cele expuse de comisia de experți, prima instanță a reținut faptul că în mod corect au fost avute în vedere prețurile menționate în contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar.

În acest sens, s-a constatat că valorile menționate de experți pentru terenul în suprafață de 717 mp (204 euro/mp la nivelul anului 2010, respectiv 179 euro/mp la nivelul anului 2012) corespund criteriilor legale și reflectă justa valoare de tranzacționare a terenurilor, fiind inferioare valorii de aproximativ 340 euro/mp, prin raportare la care a fost stabilit cuantumul despăgubirilor, prin Hotărârea nr. 35 bis/2010, ce face obiectul contestației de față.

Astfel, față de materialul probator administrat, tribunalul a considerat că valorile reținute în rapoartele de expertiză (204 euro/mp, respectiv 179 euro/mp) reprezintă prețurile cu care se vindeau în mod obișnuit imobile de același fel cu cel expropriat în zona respectivă la nivelul anilor 2010, respectiv 2012.

Pe de altă parte, tribunalul a apreciat că nu se mai impune evaluarea amplasamentului de pomi fructiferi de pe terenul supus exproprierii, din moment ce reclamanții folosesc în continuare terenul, beneficiind așadar inclusiv de pomii fructiferi respectivi. Astfel, nu se poate calcula un prejudiciu eventual, viitor și incert, reprezentat de valoarea culturii de pomi fructiferi la momentul la care terenul va fi efectiv expropriat și nu se va mai afla în posesia reclamanților, neputându-se cunoaște, în prezent, dacă pomii respectivi vor mai exista la acea dată și care va fi valoarea acestora.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, tribunalul a reținut că, prin exproprierea suprafeței de 717 mp din terenul proprietatea reclamanților, acestora nu li s-a produs un prejudiciu, valoarea restului proprietății nefiind diminuată. În plus, reclamanții nu au posibilitatea legală de a înstrăina terenul, pe rolul instanțelor de judecată aflându-se mai multe litigii care privesc însuși dreptul de proprietate al acestora asupra terenului menționat. Astfel cum s-a arătat și în cuprinsul Hotărârii nr. 35 bis/2010, la momentul de față, reclamanții nu sunt singurele persoane îndreptățite la acordarea despăgubirii, hotărârea pronunțată în favoarea lor, care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare a terenului (Sentința civilă nr. 6716/21.09.1994 a Judecătoriei Sectorului 1 București), nefiind definitivă, dosarul aflându-se în calea de atac a apelului. În plus, pe rolul instanțelor se află în curs de soluționare litigiul având ca obiect constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/22.08.2002, prin care A. și B. s-au obligat să cumpere cotele de câte 1/6 ale promitenților - vânzători D. și C.

Soluția a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, care, prin Decizia nr. 971/A din 2.11.2017, în esență cu aceeași motivare, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanți împotriva sentinței.

În cauză, au declarat recurs în termen legal, reclamanții A. și B. care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil cauzei, critică decizia dată în apel, după cum urmează:

- în mod greșit instanța de apel nu s-a pronunțat asupra criticii vizând prejudiciul produs prin expropriere, la nivelul anului 2008, determinat de contravaloarea pomilor fructiferi și a gardului;

- raportul de expertiză nu poate reprezenta o probă utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, în funcție de criticile formulate prin cererea de apel, mai mult, acesta fiind unul nul, întrucât în anexa sa nu se regăsește dovada convocării reclamanților.

- contractele la care s-au raportat experții reprezintă acte încheiate în aceeași zi și între aceleași părți pentru o suprafață de teren dezmembrată în 3 loturi distincte, în legătură cu acestea chiar instanța de apel reținând că exprimă o singură tranzacție.

Tot astfel, celelalte două contracte sunt îndepărtate față de momentul exproprierii, fiind din anul 2009.

Ca atare, conchid reclamanții, expertiza efectuată la dispoziția instanței de apel este identică cu cea efectuată la instanța de fond, ceea ce nu poate fi admis, în condițiile în care, prin încheiere, instanța de control judiciar a dispus refacerea expertizei, față de lipsa comparabilelor suficiente din prima expertiză evaluatorie efectuată în cauză.

Ca urmare, se arată, în calea de atac s-a realizat o expertiză ce nu poate folosi ca probă în cercetarea apelului, inclusiv răspunsul la obiecțiuni fiind unul pur formal.

- se impune, mai susțin reclamanții, casarea cu trimitere pentru efectuarea unui raport de expertiză care, după convocarea părților conform legii, să evalueze terenul supus exproprierii precum și prejudiciile produse prin expropriere, respectiv contravaloarea gardului, garajului și pomilor fructiferi.

- în subsidiar, se solicită modificarea deciziei atacate și pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, pe considerentul că instanțele s-au raportat greșit la dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, efectuând raportul de expertiză într-un mod "pur formal" strict pentru respectarea "scriptică" a cerințelor legale, fără însă a urmări și îndeplinirea acestora în substanța lor, aplicând rigid și formal textele de lege incidente în cauză, fără a ține seama de finalitatea acestora și de scopul urmărit de legiuitor prin edictarea acestor norme.

- s-a încălcat, concluzionează recurenții și principiul puterii/autorității de lucru judecat, întrucât nu s-a ținut seama de existența dosarului civil nr. x/2008, fapt ce conduce la anularea formelor de expropriere.

Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.

Imobilul în litigiu (teren, în suprafață de 717 mp, construcții, în suprafață de 70 mp și 135 ml gard) a fost expropriat în scopul executării lucrării de utilitate publică "Supralărgire str. x - Bd. x de la Brad", prin hotărârea atacată (nr. 35 bis din 27 iulie 2010, emisă de Municipiul București - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004) despăgubirea aferentă exproprierii fiind stabilit la suma de 977.137 RON care, s-a dispus a fi consemnată pe numele celor îndreptățiți, după completarea documentației și depunerea tuturor actelor care să ateste clarificarea situației juridice a imobilului, transferul dreptului de proprietate asupra nemișcătorului urmând să opereze de drept, la data consemnării despăgubirii, în acord cu prevederile art. 15 din Legea nr. 198/2004.

Ulterior, urmare efectuării în primă instanță a expertizei tehnice imobiliare de evaluare a imobilului, tribunalul a stabilit că valoarea de tranzacționare reținută de experți, este chiar inferioară celei stabilite de expropriator, prin hotărârea atacată în prezenta cauză, menținerea acestei hotărâri și de către instanța de control judiciar fiind criticată de reclamanți în principal, sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 26 al Legii nr. 33/1994.

Potrivit alin. (1) al textului mai sus citat, în cazul exproprierii, despăgubirea se compune din valoarea reală, a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

Corelativ, alin. (2) al textului dispunea că, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel, în unitatea administrativ-teritorială respectivă, la data întocmirii raportului de expertiză și atunci când este cazul, de daunele aduse proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

Urmare declarării neconstituționale a sintagmei "la data întocmirii raportului de expertiză" prin Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale a României, s-a stabilit că momentul relevant al evaluării imobilului este cel de la data efectuării exproprierii, în speță 27.07.2010, data la care a fost emisă hotărârea atacată.

În consecință, în mod corect, nu a fost avută în vederea valoarea imobilului de la nivelul anului 2008, din moment ce transferul dreptului de proprietate a operat, la o dată ulterioară, respectiv cea a emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor care, a și dispus consemnarea sumei de 977.137 RON, pe numele persoanelor îndreptățite.

Nu în ultimul rând, este de menționat că toate probele administrate în cauză confirmă reținerea instanțelor, în sensul că terenul nu a fost expropriat în fapt, acesta fiind în continuare folosit de către reclamanți, inclusiv amplasamentul de pomi fructiferi, cu privire la aceștia reținându-se corect - în acest context - că nu se poate calcula un prejudiciu viitor (eventual și incert) decât la momentul la care terenul va fi efectiv expropriat și nu se va mai afla în posesia reclamanților, dată viitoare la care nu se poate cunoaște dacă arborii vor mai exista și care va fi valoarea acestora.

Corelativ, alin. (2) al textului dispunerea, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel, în unitatea administrativ-teritorială respectivă, la data întocmirii raportului de expertiză și, atunci când este cazul, de daunele aduse proprietarului

Cât privește evaluarea, Înalta Curte reamintește că indiferent de categoria de folosință a nemișcătorului - intravilan sau extravilan - aceasta trebuie să se raporteze la terenuri amplasate în aceeași zonă de utilități ca cel expropriat și la prețul de tranzacționare al imobilului, astfel cum acesta a fost consemnat în contracte de vânzare-cumpărare încheiate în formă autentică.

În legătură cu modalitatea de calcul a despăgubirilor, prin mai multe decizii de speță - amintite, de altfel, în motivele de recurs - instanța supremă a statuat că "prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele" are semnificația de preț plătit efectiv, el neputând fi raportat la ofertele agențiilor imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din anunțurile de mică publicitate sau de pe internet.

S-a admis că, experții pot apela "la alte elemente" decât prețul de vânzare, doar în ipoteza în care nu s-au identificat contracte de vânzare-cumpărare cu privire la terenurile situate în aceeași zonă, cu cel expropriat.

Se constată că prin ultima expertiză tehnică judiciară efectuată în apel, pe concluziile căreia instanța de control judiciar și-a fundamentat soluția, evaluarea proprietății imobiliare supusă exproprierii, a fost făcută corect, în raport cu exigențele art. 26 al Legii nr. 33/1994 (potrivit căruia despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite) fiind avută în vedere și evoluția pieței imobiliare, în stagnare sau chiar în scădere, față de perioada la care se raportează reclamanții.

Înalta Curte, din examinarea actelor dosarului, observă că deși nu au putut fi identificate alte comparabile la nivelul anilor 2009 și 2010, situate cel mai aproape de momentul exproprierii, și nici părțile nu au putut prezenta tranzacții similare pentru imobile situate în aceeași zonă cu terenul expropriat, nu se poate susține critica vizând caracterul "formal" al expertizei din apel care, prezintă argumente noi și concluzionează asupra unui cuantum diferit al despăgubirilor, față de cel reținut de expertiza efectuată în primă instanță.

Este de reținut și răspunsul la obiecțiunile încuviințate apelanților reclamanți în care este prezentată metoda aplicată în vederea evaluării imobilului, respectiv metoda comparației directe, cât și corecțiile operate în vederea cuantificării diferențelor dintre prețurile cerute/plătite per unitate de suprafață, cauzate de diferențele dintre caracteristicile specifice ale terenurilor și tranzacțiilor efectuate cu acestea.

În consecință, se apreciază că, valorificând concluziile experților, instanța a fost în măsură să dea o interpretare corectă sintagmelor "valoarea reală a imobilului" și "imobile de același fel", folosite în cuprinsul art. 26 al Legii nr. 33/1994, ținând seama de toate asemănările și diferențele cuantificabile din punctul de vedere al tranzacțiilor de pe piața imobiliară, reflectate în indicii de corecție aplicabili fiecărei comparabile folosite pentru determinarea prețului.

Cât privește evaluarea nemișcătorului, concluziile experților au fost clare în a stabili că valoarea estimată, prin comparație, se încadrează în limitele a 230 - 253 euro/mp în funcție de corecția netă cea mai mică, rezultând prima comparabilă. (T1).

Tot astfel, s-a reținut corect că reclamanții nu au administrat nicio probă care să ateste eventualitatea producerii unui prejudiciu, acesta neputând, de altfel, a fi calculat fără a se fi demonstrat un beneficiu actual, previzibil a se produce și în viitor și care ar justifica creșterea indemnizației pe criteriul imposibilității obținerii, în condiții de rentabilitate, de foloase, legat de administrarea nemișcătorului, (a se vedea cauzele Buzescu contra României și Isar contra României).

Se mai constată că experții, în calcularea valorii de piață a imobilului, nu s-au abătut de la "Standardul Internațional de evaluare IVS - Cadrul General", reglementare potrivit căreia, valoarea de piață reprezintă suma estimată pentru care, un activ, ar putea fi schimbat la data evaluării "între un cumpărător hotărât și un vânzător hotărât, într-o tranzacție nepărtinitoare, după un marketing adecvat, în care părțile au acționat în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângere (...)".

Or, așa cum s-a arătat, expertiza pe concluziile căreia instanța de apel și-a fundamentat soluția, a avut în vedere comparabile derivând din tranzacții imobiliare cu locuințe situate în zone similare cu cea în care se găsește imobilul evaluat și a căror dată de înstrăinare este cât mai apropiată de data exproprierii imobilului în litigiu

Nu poate fi reținută nici critica vizând efectuarea expertizei din apel, cu încălcarea prevederilor art. 208 din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil cauzei.

Astfel, în cauză, s-a făcut dovada convocării părților prin recomandate PTTR cu confirmare de primire (a se vedea Anexa 1) în vederea efectuării expertizei, la data și ora stabilită neprezentându-se însă la terenul în litigiu decât cei trei experți desemnați.

Tot astfel, cu prilejul efectuării expertizei vizând marcarea terenului expropriat, prin delimitarea pe schița de plan și stabilirea coordonatelor suprafeței expropriate, părțile au fost de asemenea convocate prin scrisori recomandate cu confirmare de primire pentru datele de 11.06.2015, 27.08.2015 și 8.12.2016, cu respectarea exigențelor legii.

În consecință, în mod corect a apreciat curtea de apel că, față de prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și concluziile expertizelor efectuate în cauză care, au indicat o valoare mai mică a despăgubirilor pentru suprafața terenului expropriat decât cea stabilită prin hotărârea de expropriere contestată, se impune menținerea dispoziției primei instanțe de respingere a contestației, fără a se reține producerea vreunui prejudiciu, în dauna reclamanților.

Cât privește Decizia civilă nr. 243/A din 30 martie 2010 dată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosar nr. x/2009, prin care s-a respins irevocabil cererea de expropriere pentru cauză de utilitate publică formulată de Municipiul București prin Direcția de Transporturi Drumuri și Sistematizarea Circulației, se constată că această hotărâre nu poate opera cu putere de lucru judecat în speță, întrucât are un alt obiect și o altă cauză, invocarea acesteia neputând profita reclamanților, în condițiile în care, respingând acțiunea, instanța a reținut inexistența unui drept de proprietate certă și exclusivă a celor în cauză asupra imobilului în legătură cu care s-a formulat cererea de expropriere.

Așa fiind, față de cele ce preced, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva Deciziei nr. 971A din 02 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV