ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 938/2018

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 131 din 25 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală în dosarul nr. x/2018, între altele, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. pen.. și art. 549

1

alin. (1) C. proc. pen. invocată de petentul A.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că petentul A. a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. pen.. - "sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desființare totală sau parțială a unui înscris " și art. 549

1

alin. (1) C. proc. pen.. - "procedura de confiscare sau de desființare a unui înscris în cazul clasării".

Analizând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea a reținut că procedura reglementată de art. 315 alin. (2) lit. d) și art. 549

1

alin. (1) C. proc. pen. este aplicabilă numai în situația în care procurorul, în cursul anchetei, stabilește faptul că a fost săvârșită o infracțiune, elementele constitutive ale acesteia, împrejurările comiterii faptei, însă decide să renunțe la urmărire penală ori nu poate exercita acțiunea penală, există o cauză de împiedicare.

S-a mai arătat că această procedură nu poate fi utilizată de părți și nici de către procuror în cazul în care, în cursul anchetei, nu se stabilește faptul că a fost săvârșită o infracțiune, elementele constitutive ale acesteia, împrejurările comiterii faptei. În consecință, s-a apreciat că textul de lege a cărui neconformitate cu Constituția României a fost invocată nu este incident în cauză, astfel că nu sunt întrunite cerințele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, din cuprinsul încheierii penale nr. 131 din 25 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală în dosarul nr. x/2018, petentul A. a formulat recurs.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza a fost înregistrată sub numărul x/2018, fiind repartizată spre soluționare Completului nr. 4, cu termen de judecată la 06 decembrie 2018.

La acest termen de judecată, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția tardivității formulării recursului, întrucât hotărârea atacată a fost pronunțată la 25 octombrie 2018, astfel încât, termenul de 48 de ore a expirat la 27 octombrie 2018, iar calea de atac a fost promovată de petent la 05 noiembrie 2018.

Analizând excepția tardivității formulării recursului de către petentul A., Înalta Curte apreciază excepția invocată de Parchet ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că încheierea penală nr. 131 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, prin care, între altele, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, a fost pronunțată la date de 25 octombrie 2018, ora. 15.15, iar A. a formulat recurs la data de 05 noiembrie 2018, conform ștampilei aplicată de pe plicul de expediere a căii de atac .

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (1) și (2) C. proc. pen., la calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora prevăzută în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel, fără a se socoti ora de la care începe să curgă termenul, nici ora în care acesta se împlinește.

Raportat la data pronunțării, 25 octombrie 2018, ora 15:15, termenul de 48 de ore zile se împlinea la data de 27 octombrie 2018, ora 17:15, astfel încât, având în vedere că ștampila de pe plicul de expediție a cererii de recurs este aplicată la data de 05 noiembrie 2018, se observă că această cale de atac a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de lege.

Chiar dacă s-ar aprecia că termenul prevăzut de dispozițiile art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 curge de la comunicarea hotărârii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte observă că încheierea penală nr. 131 din 25 octombrie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală a fost comunicată petentului A. la data de 01 noiembrie 2018, ora 12:30 (dovada de comunicare la domiciliul său din Brad, județul Hunedoara, fiind semnată de soțul, ruda sau persoana ce locuiește cu petentul, dosar fond), motiv pentru care termenul de declarare a recursului expira la 03 noiembrie 2018, ora 14:30. Prin urmare, și într-o atare situație, cererea de recurs ar fi formulată după împlinirea termenului legal de 48 de ore.

Totodată, trebuie precizat că, potrivit dispozițiilor art. 268 alin. (1) C. proc. pen., atunci când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

Cum formalismul legii procesual penale are caracter de garanție, egală pentru toate părțile interesate, în sensul dispozițiilor art. 21 cu referire la art. 16 din Constituția României, și ca rațiune, satisfacerea imperativului disciplinării activității procesuale prin stabilirea unor termene peremptorii, prin textul supra citat a fost impusă obligația îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului.

În raport cu toate aceste considerente, Înalta Curte va admite excepția invocată de reprezentantul Ministerului Public și, va respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 131 din 25 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că recurentul petent A. se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 131 din 25 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 06 decembrie 2018.