ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.02.2018

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 360/2018

HOTĂRÂRE
02.02.2018
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 360/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

La data de 25.09.2017 a fost înregistrată, la judecătorul de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin plângerea formulată de petentul A., în prezent deținut în Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin, prin care a invocat încălcarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 254/2013.

A mai precizat că precizat că acest text îi conferă dreptul să execute pedeapsa într-un penitenciar cât mai aproape de domiciliul său.

2.1. Prin Încheierea nr. 301 din 3.10.2017, judecătorul de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin a admis excepția necompetenței sale materiale și, în consecință, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Din argumentele prezentate în susținerea soluției, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, exercitarea drepturilor persoanelor condamnate nu poate fi îngrădită decât în limitele și în condițiile prevăzute de Constituție și lege.

Potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege, luate de către administrația penitenciarului, persoanele condamnate pot face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate în termen de 10 zile de la data când au luat cunoștință de măsura luată.

Având în vedere aspectele sesizate de petent, judecătorul a apreciat că pentru formularea unei atare plângeri este necesar să fi fost îngrădită exercitarea vreunuia din drepturile prevăzute limitativ în lege, art. 56 - 80 din Legea nr. 254/2013.

Raportat la motivarea în fapt a plângerii petentului pe care a expus-o în declarația din data de 26.09.2017, printr-o interpretare extensivă a dispozițiilor art. 68 din Legea nr. 254/2013, intitulat "Dreptul de a primi vizite" în prima sa teză, se reține că punerea deținutului în situația de a executa o pedeapsă la o distanță mare față de localitatea sa de domiciliu poate fi de natură să-i îngrădească exercitarea dreptului de a primi vizite, întrucât persoanele din familia sa, ca urmare a situației materiale și în general a oricăror altor motive care au legătură cu distanța dintre localitatea de domiciliu și penitenciar să nu poată să-1 viziteze pe deținut.

A mai că reținut că, potrivit art. 56 din Legea nr. 254/2013, judecătorul de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin poate să verifice măsurile dispuse de Administrația Penitenciarului Drobeta-Turnu Severin, iar în situația de față actul pe care persoana privată de libertate A. îl consideră vătămător pentru drepturile sale, respectiv dreptul la vizită, îl constituie decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, iar nu vreo măsură luată de Administrația Penitenciarului Drobeta-Turnu Severin, care i-a dat aviz favorabil transferării la alt penitenciar.

S-a mai reținut că, prin declarația din data de 26.09.2017 petentul și-a manifestat expres consimțământul pentru a fi învestită în caz de declinare Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, în circumscripția acestei instanțe avându-și sediul Administrația Națională a Penitenciarelor, autoritate publică centrală în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, Administrația Națională a Penitenciarelor încadrându-se în noțiunea de orice organ de stat care acționează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La termenul de judecată din data de 31.10.2017, Curtea a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale materiale.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința nr. 4.046 din 31 octombrie 2017, Curtea de Apel București, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și în consecință, a declinat competența soluționării cauzei privind pe petentul A., în prezent deținut la Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin, în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca instanță competentă să soluționeze conflictul.

Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că, potrivit art. 8 din Legea nr. 254/2013:

"(1) Președintele curții de apel în a cărei rază teritorială funcționează un penitenciar, un centru de reținere și arestare preventivă, un centru de arestare preventivă, un centru educativ ori un centru de detenție desemnează, anual, unul sau mai mulți judecători de supraveghere a privării de libertate, de la instanțele din raza curții de apel.

(2) Președintele curții de apel desemnează, în aceleași condiții, unul sau mai mulți judecători supleanți, care își vor exercita atribuțiile de supraveghere a executării pedepselor și a măsurilor privative de libertate pe durata imposibilității exercitării acestora de către judecătorul titular. (...)."

A arătat instanța că, prevederile art. 9 din același act normativ prevăd că:

"(1) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate supraveghează și controlează asigurarea legalității în executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, prin exercitarea atribuțiilor stabilite prin prezenta lege. Pe durata exercitării atribuțiilor privind supravegherea executării pedepselor și a măsurilor privative de libertate, judecătorii nu pot desfășura alte activități la instanța din cadrul căreia au fost desemnați.

(2) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate exercită următoarele atribuții administrative și administrativ-jurisdicționale: a) soluționează plângerile deținuților privind exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege; b) soluționează plângerile privind stabilirea și schimbarea regimurilor de executare a pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate; c) soluționează plângerile deținuților privind aplicarea sancțiunilor disciplinare; d) participă la procedura refuzului de hrană; e) participă, în calitate de președinte, la ședințele comisiei pentru liberare condiționată; f) exercită orice alte atribuții prevăzute de prezenta lege. (3) Atribuțiile administrativ-jurisdicționale se exercită în cadrul procedurilor speciale prevăzute în prezenta lege și se finalizează printr-un act administrativ-jurisdicțional, denumit încheiere. (...).

Conchide instanța în sensul că cererea cu care a fost învestit judecătorul de supraveghere a privării de libertate în prezenta cauză reprezintă o plângere a deținutului A. privind exercitarea unor drepturi prevăzute de Legea nr. 254/2013.

Susținerile formulate ulterior, în cuprinsul unei declarații, nu echivalează cu o cerere de chemare în judecată în materia contenciosului administrativ.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte constată că, obiect al acțiunii de față îl reprezintă plângerea formulată deținutului A. privind exercitarea unor drepturi prevăzute de Legea nr. 254/2013.

Din situația juridică aflată la dosar, reiese că petentul A., persoană privată de libertate se află în executarea pedepsei aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 299 C. pen. - Legea nr. 286 - furt calificat.

Astfel, potrivit art. 56 din Legea nr. 254/2013, competența de soluționare a plângerii aparține judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul care a dispus măsurile cu privire la exercitarea drepturilor.

Dispozițiile art. 9 al acestui articol prevede că "Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată și administrația penitenciarului pot formula contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul".

Mai mult decât atât, în M. Of. nr. 908 din 20 noiembrie 2017, a fost publicată Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 14/2017 din 18 septembrie 2017 referitoare la dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

"interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 56 din Legea nr. 254/2013, fiind pronunțate soluții diferite asupra plângerilor formulate de persoanele condamnate împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 254/2013, luate de către administrația penitenciarului, respectiv asupra contestațiilor, în ipoteza în care aceste persoane au fost transferate din penitenciar înainte de pronunțarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate asupra cererii cu care a fost sesizat".

"Art. 56

(1) Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate nu poate fi îngrădită decât în limitele și în condițiile prevăzute de Constituție și lege.

(2) Împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege, luate de către administrația penitenciarului, persoanele condamnate pot face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoștință de măsura luată.

(3) Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deținere, de judecătorul de supraveghere a privării de libertate.

(4) În cazul în care persoana condamnată este transferată la un alt penitenciar, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate asculta persoana în cauză, în condițiile art. 29, sau poate solicita ascultarea acesteia de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la noul loc de deținere, care înaintează declarația luată.

(5) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate proceda la ascultarea oricărei altei persoane din sistemul penitenciar, în vederea aflării adevărului.

(6) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluționează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 15 zile de la primirea acesteia și pronunță una dintre următoarele soluții:

a) admite plângerea, în tot sau în parte, și dispune anularea sau modificarea măsurii luate de către administrația penitenciarului ori obligă administrația penitenciarului să ia măsurile legale care se impun; b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată, rămasă fără obiect, tardivă sau inadmisibilă, după caz; c) ia act de retragerea plângerii.

(7) Încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se comunică persoanei condamnate și administrației penitenciarului, în termen de 3 zile de la data pronunțării acesteia.

(8) Competența de soluționare a plângerii aparține judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul care a dispus măsurile cu privire la exercitarea drepturilor.

(9) Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată și administrația penitenciarului pot formula contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

(10) Contestațiile se depun la judecătorul de supraveghere a privării de libertate care a pronunțat încheierea.

(11) Contestațiile se înaintează judecătoriei, împreună cu dosarul cauzei, în termen de două zile de la primirea acestora.

(12) Dispozițiile art. 39 alin. (14) - (19) se aplică în mod corespunzător".

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorului de Supraveghere a Privării de Libertate la Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor în favoarea Judecătorului de Supraveghere a Privării de Libertate la Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 februarie 2018.

Procesat de ED

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă