ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4543/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie «...», în contradictoriu cu pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" - Ministerul Educației și Cercetării Științifice, a solicitat anularea Deciziei OIPOSDRU - MECS nr. 01/703/ES din data de 29.04.2015, comunicată instituției la data de 15.05.2015, prin care s-a respins contestația formulată de subscrisă UMF "..." Cluj-Napoca împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul Obiectivului Convergență nr. OI/1701/SJCSN/20.02.2015, încheiat de pârâta OIPOSDRU - MECS și s-a stabilit existența, în sarcina acesteia, a unei creanțe bugetare rezultate din nereguli în cuantum de 68.913,60 RON, la care se adaugă 16.876,80 RON; anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul Obiectivului Convergență nr. OI/1701/SJCSN/20.02.2015 privitor la Proiectul x cu titlul "Medicalis - Management Educațional și învățământ de calitate în Societatea Informațională", cod SMIS 21770; obligarea pârâtei la restituirea sumei de 86.000,18 RON, compusă din 68.913,60 RON - creanța bugetară rezultată din nereguli, 16.876,80 RON TVA și 209,78 RON - dobânda, ca efect al anulării titlului de creanță constând în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/1701/SJCSN/20.02.2015, în baza art. 117 alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 92/2003 Codul de procedură fiscală și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 103 din 5 aprilie 2016 Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie "...", în contradictoriu cu pârâta Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice.

Împotriva Sentinței civile nr. 103 din 5 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie "..." a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivele de recurs a fost criticată soluția instanței de fond pentru următoarele considerente:

- În ceea ce privește aplicabilitatea în speță a Deciziei Curții Constituționale nr. 66/2015

Recurenta susține că, în mod greșit, instanța de fond a statuat că neregula reținută s-ar referi la angajarea și solicitarea la plată/rambursare a unei cheltuieli care, potrivit prevederilor contractuale, nu intră în sarcina și/sau responsabilitatea beneficiarului de a o realiza, iar, prin urmare, prevederile contractuale din 16.06.2011 nu sunt în discuție, ci doar nerespectarea lor ulterior intrării în vigoare, la 30.06.2011 a O.U.G. nr. 66/2011 și că ipoteza Deciziei Curții Constituționale nr. 66/2015 nu ar fi întrunită în speță, deoarece plata facturilor aferente perioadei octombrie 2011 - ianuarie 2012 a fost făcută de aceasta tocmai în executarea respectivului contract, raportul juridic care a guvernat emiterea și respectiv plata acestor facturi avându-și izvorul în Contractul de furnizare nr. x/16.06.2011.

Or, Contractul de furnizare nr. x/16.06.2011 a fost încheiat de către asociația formată de recurentă, în calitate de achizitor - partener principal și UMF ... Iași, în calitate de achizitor - partener 1, fără ca S.C. A. S.A. - partener 2 în Acordul de parteneriat nr. 20570/31.09.2009, modificat prin Actul adițional nr. x/13.01.2011 (devenite Anexa 3 la contractul de finanțare nr. x/28.06.2010), în opinia intimatei-pârâte, să fi avut competență exclusivă în desfășurarea activităților de închiriere prevăzute în "Graficul activităților Proiectului" - S.A. 8.1.8 - Închirieri și să aibă calitatea de parte contractantă.

Angajarea cheltuielilor cu închirieri echipamente aferente facturilor fiscale emise în perioada octombrie 2011 - ianuarie 2012 (4 facturi în valoare de 17.580 RON fiecare, la care se adaugă 4.219,20 RON TVA) putea fi făcută doar de partea care a încheiat Contractul de furnizare nr. x/16.06.2011, adică recurenta, partea respectivă fiind îndrituită ca, ulterior, să solicite intimatei-pârâte rambursarea respectivei cheltuieli în baza Contractului de finanțare nr. x din 28.06.2010.

Dacă se validează teza existenței unei nereguli, aceasta nu poate fi identificată decât la momentul încheierii Contractului de furnizare nr. x/16.06.2011, când în vigoare era O.G. nr. 79/2003 și este întrunită în speță ipoteza Deciziei Curții Constituționale nr. 66/2015.

De aceea, în opinia recurentei, analiza presupusei nereguli trebuia făcută de prima instanță nu prin raportare la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, ci prin raportare la art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, modificată prin art. I pct. 2 din O.G. nr. 20/2008, dispoziții în raport de care este înfrântă prezumția de legalitate a actelor contestate pentru că prin procesul-verbal de constatare intimata nu a identificat niciun prejudiciu adus bugetului UE sau finanțelor publice naționale.

- În ceea ce privește aplicabilitatea în speță - art. 1267 - 1268 alin. (3) C. civ.

Instanța de fond a reținut că nu ar exista niciun conflict între anexele 1 și 3 la Contractul de finanțare nr. x/28.06.2010, neimpunându-se aplicarea art. 1268 alin. (3) C. civ., întrucât modificarea Anexei 3 este prin ea însăși un efect produs, astfel că nu s-ar putea susține că nu se produc efecte sub acest aspect dar recurenta susține că există un asemenea conflict.

Din actele administrative atacate rezultă că intimata-pârâtă a constatat neregula ca urmare a interpretării restrictive a Anexei I a contractului - cerere de finanțare - subsecțiunea Managementul proiectului și subsecțiunea - Graficul de implementare a activităților, în partea în care este prevăzută sarcina realizării Activității A 8.1.8. Închirieri.

Nu au fost avute în vedere prevederile Acordului de parteneriat și ale Actului adițional nr. x la acest acord care, la fel ca și cererea de finanțare, reprezintă Anexa la contractul de finanțare, conform art. 16 alin. (1).

Întrucât contractul de finanțare nu cuprinde reguli speciale de interpretare, s-a apreciat că devine aplicabil art. 1267 C. civ. care consacră regula interpretării sistematice a contractelor, potrivit căreia clauzele se interpretează unele prin altele, dând înțelesul fiecăreia ce rezultă din ansamblul contractului.

Făcând aplicabilitatea acestei reguli, se impune, în opinia recurentei, ca la stabilirea caracterului eligibil sau neeligibil al sumei de 70.320 RON la care se adaugă 16.876,80 RON TVA cuprinse în cele 4 facturi fiscale emise în perioada octombrie 2011 - ianuarie 2012, pentru închirieri și leasing să se facă raportare la Actul adițional nr. x/13.01.2011 la Acordul de parteneriat, prin care a fost modificat art. 6 care reglementa rolul și responsabilitatea în proiect privitoare la organizarea procedurii de achiziție "licitație deschisă", având ca obiectiv achiziția de produse hard-ware și soft, respectiv sistemul informativ integrat în vederea implementării proiectului MEDICALIS.

Or, în conformitate cu art. 6 coroborat cu art. 5.1. lit. e) teza a II-a din Acordul de parteneriat modificat prin Actul adițional nr. x/13.01.2011, recurentei îi incumba obligația organizării, în numele asociației dintre solicitant și Partenerul 1, asociație care devenea autoritate contractantă, a procedurii de achiziție pentru Sistemul informatic integrat în vederea implementării proiectului MEDICALIS.

Un aspect semnificativ în sprijinul acestei interpretări îl reprezintă și împrejurarea că, deși în cererea de finanțare, secțiunea Graficul activităților Proiectului, subactivitatea S.A. 8.1.8 - Închirieri este prevăzută cu implementarea în sarcina Partenerului național 2 - S.C. A. S.A., subactivitatea 8.1.7 - Achiziții publice este prevăzută cu sarcina de implementare pentru toți partenerii.

S-a considerat ca eronat raționamentul instanței de fond pentru că ar contraveni regulilor de interpretare a clauzelor unui contract întrucât, chiar dacă este adevărat că Actul adițional nr. x modifică doar Anexa 3 - Acordul de Parteneriat la contractul de finanțare, el trebuie interpretat în sensul de a produce efecte juridice, iar nu în acela în care nu ar produce niciunul, conform art. 1268 alin. (3) C. civ., iar prin încheierea lui s-a reglementat o redistribuire a responsabilităților între parteneri, stabilite inițial prin cererea de finanțare și Graficul de implementare a activităților.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea Sentinței civile nr. 103/2016, în sensul admiterii acțiunii având ca obiect anularea actului administrativ - Decizia DISPOSDRU - MECS nr. 01/703/ES din 29.04.2015 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/1701/SCJCBN din 20.02.2015 și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, fond și recurs, constând în taxa judiciară și onorariu avocat.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și prin încheierea din 19.04.20178 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, s-a dispus comunicarea acestuia către părțile din litigiu.

Urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 212/2018 și a adoptării Hotărârilor nr. 106, 109 și 110 ale Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție din 20.09.2018 s-a fixat termen pentru judecarea recursului cu citarea părților.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a Deciziei OISPOSDRU - MECS nr. 01/703/ES din data de 29.04.2015, comunicată instituției la data de 15.05.2015, prin care s-a respins contestația formulată de subscrisă UMF "..." Cluj-Napoca împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul Obiectivului Convergență nr. 01/1701/SJCSN/20.02.2015, încheiat de pârâta OIPOSDRU - MECS și s-a stabilit existența, în sarcina acesteia, a unei creanțe bugetare rezultate din nereguli în cuantum de 68.913,60 RON, la care se adaugă 16.876,80 RON TVA.

Litigiul a fost declanșat ca urmare a următoarei situații de fapt:

UMF ... Cluj-Napoca a încheiat cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" (AMPOSDRU) Contractul de Finanțare nr. E4860/A.Z./28.06.2010, pentru implementarea Proiectului POSDRU 86/1.2/S/62954 cu titlul "MEDICALIS - Management Educațional și învățământ de calitate în Societatea Informațională", cod SMIS 21770.

În baza Ordinului Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nr. 600/2008 pentru aprobarea unor acorduri de delegare de funcții privind implementarea Programului Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013", între părțile contractante inițiale și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" (OIPOSDRU - MECTS), s-a încheiat Actul Adițional Tripartit privind modificarea părților contractuale din contractele strategice, înregistrat la AMPOSDRU sub nr. x/02.09.2010, prin care s-a modificat art. 1 din Contractul de finanțare, în sensul că părțile contractuale sunt Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" (OIPOSDRU - MECTS), pârâta din prezența cauza, și UMF "..." Cluj-Napoca.

În vederea implementării contractului de finanțare s-a încheiat Acordul de parteneriat nr. 20570/31.08.2009 între UMF ... Cluj-Napoca, în calitate de solicitant (S) - partener principal, UMF ... Iași Partener 1 (P1) și S.C. A. S.A. - Partener 2 (P2).

Între MECTS - OISPOSDRU și UMF - ... a fost încheiat Actul adițional nr. x la contractul de finanțare încheiat prin care au fost modificate următoarele prevederi ale contractului de finanțare POSDRU 86/1.2/S/62594:

- art. 16 - Anexele contractului, iar anexa 3 - devine Acordul de parteneriat încheiat, cu mențiunea că toate celelalte condiții generale și speciale ale contractului de finanțare rămân nemodificate.

Ulterior, a fost declanșată procedura de achiziție publică prin licitație deschisă prin mijloace electronice, în vederea încheierii unui contract de furnizare fiind astfel încheiat Contractul de furnizare nr. 13126/D5 din data de 16.06.2011 între UMF "..." Cluj-Napoca - achizitor-partener principal, UMF "..." Iași - achizitor-partener 1 și Asociația formată din S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. Filiala Iași, în calitate de furnizor, cu o valoarea de 6.838.182 RON, plus 1.641.163,68 RON TVA (în total 8.479.345,68 RON). Prin acest contract au fost achiziționate (cumpărate) produsele descrise în Anexele 1.1 pentru Partenerul principal și produsele descrise în Anexele 1.2 pentru Partenerul 1; au fost închiriate echipamentele descrise în Anexa 1.3 în beneficiul Partenerului principal, și anume "Management/Backup Server tip 1" și "Application and D. tip 1", pentru o durata de 25 de luni de la data atribuirii contractului. Cheltuielile cu aceste închirieri, angajate în perioada octombrie 2011 - ianuarie 2012, formează neregula constatată prin Procesul-verbal nr. x/20.02.2015.

În baza suspiciunii de neregulă înregistrată la OISPOSDRU cu nr. OI/4053/SJCSN/08.02.2013 și la AMPOSDRU cu nr. 2587/11.02.2014 a fost demarată procedura de control finalizată prin emiterea titlului de creanță - Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/20.02.2015, titlu de creanță ce a fost înaintat Beneficiarului în data de 05.03.2015. Valoarea creanței stabilite în sarcina Universității de Medicină și Farmacie "..." Cluj-Napoca este în cuantum de 68.913,60 RON.

Universitatea de Medicină și Farmacie "..." Cluj-Napoca a depus contestație, iar prin Decizia nr. 01/703/ES din data de 29.04.2015, contestația a fost respinsă.

În actul de control s-a reținut că, potrivit prevederilor contractuale nu intră în sarcina și/sau responsabilitatea beneficiarului de a realiza închirierea, fiind constatate cheltuieli neeligibile de 70.320 RON plus 16.876,80 RON TVA, reprezentând cheltuieli închiriere echipamente aferente facturilor fiscale emise în perioada noiembrie 2011 - ianuarie 2012 (4 facturi pentru valoarea de 17.580 RON fiecare, la care se adaugă 4.219,20 RON TVA), solicitate la plata și validate cu cererea de rambursare (CR) 2.

Cu privire la cheltuielile cu închiriere echipamente validate cu CR 2, în suma de 70.320 RON la care se adaugă 16.876,80 RON TVA, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene a constatat existența acelorași condiții de neeligibilitate care au dus la invalidarea lor de către Serviciul Verificare Proiecte Finanțate în cadrul CR 3 și CR 4, cereri care au fost respinse. Neregula constatată de pârâtă prin Procesul-verbal din data de 20.02.2015 vizează angajarea și solicitarea la plata/rambursare a unei cheltuieli care, potrivit prevederilor contractuale, nu intră în sarcina și/sau responsabilitatea beneficiarului de a o realiza.

Valoarea creanței bugetare rezultate din nereguli a fost stabilită la nivelul sumei de 68.913,60 RON, din care 53.063,47 RON contribuție din fonduri UE; 15.850,13 RON contribuție publică națională de la bugetul de stat; 16.876,80 RON TVA.

Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei reținând că aceasta a săvârșit o neregulă prin angajarea și solicitarea de plată/rambursare a unei cheltuieli care, potrivit prevederilor contractuale, nu intră în sarcina și/sau responsabilitatea beneficiarului, iar cu privire la incidența în speță a Deciziei Curții Constituționale nr. 66/2015 s-a reținut că nu sunt în discuție prevederile contractuale din 16.06.2011, ci doar respectarea lor ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.

Criticile recurentei ce vizează această soluție sunt nefondate.

În ceea ce privește aplicabilitatea în speță a Deciziei Curții Constituționale nr. 66/2015, criticile recurentei nu vor putea fi reținute.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 66/2015 a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora sunt neconstituționale.

Recurenta susține că aceste prevederi ar avea incidență în speță deoarece Contractul de furnizare nr. x/16.06.2011 a fost încheiat când era în vigoare O.G. nr. 79/2003 privind contractul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător și că, chiar dacă facturile ce au determinat neregula sunt ulterioare intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, ar trebui să fie aplicabile prevederile O.G. nr. 79/2003 și, deci, și Decizia Curții Constituționale nr. 66/2015.

Însă, aceste susțineri sunt nefondate.

Potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, act normativ care a stat la baza controlului și a întocmirii actelor contestate:

"Activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare."

Este adevărat că textul permite interpretarea per a contrario, potrivit căreia O.U.G. nr. 66/2011 se aplică pentru activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care nu sunt în desfășurare la data intrării acesteia în vigoare, chiar dacă acestea au fost săvârșite sub imperiul O.G. nr. 79/2003, așa cum este cazul în speță, iar pentru acest considerent, coroborat cu faptul că O.U.G. nr. 66/2011 permite aplicarea normelor de drept substanțial din cuprinsul acesteia unor nereguli săvârșite în intervalul temporal în care era în vigoare O.G. nr. 79/2003, Curtea Constituțională a României a declarat neconstituțional art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 66/2015 a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora sunt neconstituționale pentru că ar încălca principiul neretroactivității legii civile.

Totuși, Înalta Curte are în vedere prioritatea dreptului Uniunii Europene (UE) și împrejurarea că prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 26.05.2016 pronunțată în cauzele conexe C 260/14 și C 261/14 s-a stabilit, printre altele, că "Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale."

Astfel, prin Hotărârea din 26 mai 2016, pronunțată în cauzele reunite C-260/14 și C-261/14, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a analizat aplicabilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 și cu privire la a patra întrebare în cauza C-260/14 a concluzionat că:

Prin intermediul celei de a patra întrebări în cauza C 260/14, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă, în împrejurările din cauza principală, principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice.

În această privință, dintr-o jurisprudență constantă reiese că, atunci când statele membre adoptă măsuri prin care pun în aplicare dreptul Uniunii, ele au obligația de a respecta principiile generale ale acestui drept, printre care figurează în special principiile securității juridice și protecției încrederii legitime (a se vedea în special Hotărârea din 3 septembrie 2015, A2A, C 89/14, EU:C:2015:537, punctele 35 și 36, precum și jurisprudența citată).

Pe de altă parte, trebuie amintit că, potrivit aceleiași jurisprudențe, deși principiul securității juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, cu alte cuvinte, unei situații anterioare intrării sale în vigoare, indiferent de efectele favorabile sau nefavorabile pe care le ar putea avea o astfel de aplicare asupra persoanei interesate, același principiu impune ca orice situație de fapt să fie în mod normal apreciată, în lipsa unei dispoziții exprese contrare, în lumina normelor de drept în vigoare la data producerii sale. Cu toate acestea, deși legea nouă își produce efectele numai pentru viitor, aceasta se aplică, în lipsa unei derogări, și efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul legii vechi (a se vedea în special Hotărârea din 3 septembrie 2015, A2A, C 89/14, EU:C:2015:537, punctul 37 și jurisprudența citată).

Astfel cum reiese din aceeași jurisprudență, nici domeniul de aplicare al principiului încrederii legitime nu poate fi extins într-atât încât să împiedice, la modul general, o nouă reglementare să se aplice efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare (a se vedea în special Hotărârea din 3 septembrie 2015, A2A, C 89/14, EU:C:2015:537, punctul 38 și jurisprudența citată).

Reiese din cele ce precedă că trebuie să se răspundă la a patra întrebare în cauza C 260/14 că principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale.

În esență, dată fiind prioritatea dreptului european, consacrată la nivel constituțional prin dispozițiile art. 148 alin. (2), statuările Curții de Justiție a Uniunii Europene asupra problemei de drept în dispută vor fi reținute ca argument în combaterea ideii de înlăturare a incidenței dispozițiilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.

Înalta Curte constată că, în cauză, contractul în legătură cu care s-au constatat abaterile a fost încheiat anterior adoptării O.U.G. nr. 66/2011, iar instanța de fond în mod corect a reținut aplicabilitatea acestui act normativ chiar dacă nu era în vigoare la data încheierii contractului și a săvârșirii faptelor ce pot fi sancționate cu corecție financiară, având în vedere faptul că activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care se desfășoară după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor acestui act normativ.

În ceea ce privește aplicabilitatea în speță a art. 1267 - 1268 alin. (3) C. civ.

În legătură cu aplicabilitatea în speță a acestor prevederi din C. civ., instanța de recurs constată că, de fapt, aplicabilitatea este invocată în legătură cu modul de interpretare a anexelor la Contractul de finanțare nr. x/28.06.2010.

Astfel, Anexa 1 a contractului de finanțare este cererea de finanțare. Potrivit art. 16 din această anexă:

- Secțiunea "Managementul proiectului, Subsecțiunea Graficul de implementare a activităților S.A. 8.1.8 Închirieri - se prevedea expres că această activitate revine în sarcina Partenerului nr. 2 - S.C. A. S.A., aspect necontestat de către recurentă.

Însă, recurenta susține că responsabilitățile stabilite inițial prin Acordul de Parteneriat (art. 6) și care transpuneau practic cele stabilite în Proiectul POSDRU 86/1/2/S/62954 - Cerere de finanțare nr. x/15.09.2009, au fost modificate prin Actul adițional nr. x la Acordul de parteneriat ce a devenit opozabil pârâtei OISPOSDRU la 15.04.2011 și că potrivit acesteia, obligația de plată a închirierilor îi revenea acesteia și nu Partenerului 2.

Susținerile recurentei sunt însă nefondate pentru că Acordul de parteneriat și Actul adițional nr. x la acest acord sunt încheiate între UMF ... Cluj-Napoca, UM ... Iași și S.C. A. S.A., dar contractul de finanțare și Actul adițional nr. x la acest contract sunt încheiate între MECTS - OISPOSDRU și UMF ... Cluj-Napoca.

În Actul adițional nr. x la contractul de finanțare (înregistrat sub nr. x/01.02.2011 la beneficiar) s-a precizat expres că se modifică următoarele prevederi ale contractului de finanțare:

"Art. 16 - Anexele contractului, Anexa 3 - Acord de parteneriat. Actul adițional nr. x la Acordul de parteneriat este atașat la prezentul act adițional. Toate celelalte condiții generale și speciale ale contractului de finanțare rămânând nemodificate și nu se poate considera că ar fi fost modificate, implicit, prevederile din Anexa 1 la contractul de finanțare - cererea de finanțare".

Autoritatea pârâtă a analizat, prin actul contestat în prezenta cauză, modul de respectare al contractului de finanțare și acordul de parteneriat deoarece raporturile dintre parteneri (autoritatea pârâtă nu este parte în acordul de parteneriat) sunt reglementate prin aceste.

Dacă inițial, acordul de parteneriat era, așa cum chiar recurenta a subliniat, o transpunere a celor stabilite prin cererea de finanțare, atunci prin încheierea unui act adițional la acordul de parteneriat nu se putea deroga de la cererea de finanțare, fără acordul autorității pârâte semnatare a contractului de finanțare.

Or, în condițiile în care, în Actul adițional nr. x la contractul de finanțare se preciza expres că singura modificare este legată de anexele contractului, dar că toate celelalte condiții generale și speciale ale contractului de finanțare rămân neschimbate, atunci, în mod legal, autoritatea pârâtă a verificat modul de îndeplinire a condițiilor stabilite în Anexa 1 - cererea de finanțare, în raport de care s-a stabilit valoarea corecției financiare.

Nu se poate susține că există conflict între Anexa 1 a contractului - Cererea de finanțare și Anexa 3 a aceluiași contract, deoarece cererea de finanțare este semnată de reprezentantul reclamantei, iar acordul de parteneriat a fost încheiat pentru executarea contractului de finanțare dar care are ca semnatari recurenta, UM ... Iași și S.C. A. S.A.

Mai mult, chiar Actul adițional nr. x la Acordul de parteneriat (devenit anexa 3 la contractul de finanțare) se prevede expres, în art. 2.2.- "Prevederile cererii de finanțare, inclusiv anexele acesteia sunt direct aplicabile prezentului Acord de parteneriat".

Dacă recurenta dorea ca responsabilitățile stabilite inițial în Acordul de parteneriat, care respecta întocmai cererea de finanțare, să fie modificate, atunci era necesară modificarea contractului de finanțare, or, acesta nu a fost modificat nici măcar ca urmare a încheierii Actului adițional nr. x la Acordul de finanțare.

S-ar putea analiza incidența dispozițiilor art. 1267 - 1268 C. civ., numai dacă am fi în prezența unor clauze dintr-un contract, dar nu se poate considera că anexele unui contract sunt clauze ale acestuia.

Prin urmare, în raport de cererea de finanțare, autoritatea pârâtă a procedat la verificarea modului de respectare a prevederilor acesteia și a constatat că recurenta a angajat unele cheltuieli care, potrivit prevederilor contractului de finanțare, nu intră în sarcina sa și, în mod corect, a stabilit corecția financiară.

De aceea, apreciind că soluția instanței de fond este legală, în baza art. 497 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie "..." împotriva Sentinței civile nr. 103/2016 din 05 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN