ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3139/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3139/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
La data de 28.09.2016, reclamanta societatea A. SRL a formulat cerere de recuzare a completului de judecată, în temeiul art. 42 pct. 1 C. proc. civ., motivat de faptul că respectivul complet de judecată și-a exprimat părerea cu privire la pricină, prin Decizia nr. 772/CA/2015.
În motivarea cererii, petenta a arătat că cererea de recuzare poate fi formulată în temeiul art. 44 alin. (2) C. proc. civ., după începerea dezbaterilor, dacă motivele au fost cunoscute la acel moment.
A arătat petenta că instanța, în momentul concluziilor finale, i-a adus la cunoștință faptul că Decizia nr. 772/2015 a fost pronunțată de același complet, iar referitor la considerentele Hotărârii nr. 772/2015, s-a reținut refuzul justificat al recurentei de a elibera autorizația de funcționare.
Apreciind că instanța și-a exprimat părerea cu privire la fondul cauzei, petenta a solicitat admiterea cererii de recuzare.
La data de 30.09.2016, recurenta a formulat precizări suplimentare la cererea de recuzare, prin care a arătat că prin Decizia civilă nr. 772/CA/2015, pronunțată de același complet de judecată, ce a avut ca obiect anularea actului administrativ, a fost respinsă cererea de prelungire a autorizației de funcționare nr. x/11.04.2013, iar în considerentele hotărârii instanța a reținut că refuzul recurentei UAT Murighiol de prelungire a autorizației de funcționare este justificat.
Petenta a subliniat faptul că prezenta cauză are ca obiect atât obligarea autorității publice să prelungească autorizația de funcționare, cât și suplinirea consimțământului vecinilor necesar pentru prelungirea autorizației.
În opinia petentei, dacă instanța de recurs a motivat Decizia nr. 772/2015 în sensul că refuzul privind prelungirea autorizației de funcționare a fost justificat, probabil că își va menține aceeași părere și în prezenta cauză, motiv pentru care a apreciat că soluția corectă ar fi ca judecarea prezentei cauze să se facă de un alt complet care nu are o părere deja formată în cauză.
În opinia petentei, cu ocazia concluziilor pe fond în prezenta cauză instanța a limitat concluziile orale pe motivul cunoașterii situației de fapt, întrucât același complet a soluționat și cealaltă cauză, acesta fiind momentul când reclamanta a aflat de existența motivului de recuzare.
A mai arătat petenta că din împrejurarea că președintele completului nu a permis reclamantei să-și exprime punctul de vedere complet asupra cauzei, cu motivarea că este cunoscută situația de fapt, rezultă că președintele s-a antepronunțat, lăsând să se întrevadă soluția în cauză.
În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 42 pct. 1 și art. 44 din C. proc. civ.
Soluția pronunțată de Curtea de Apel Constanța
Prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la data de 3 octombrie 2016, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de recuzare formulată de intimata-reclamantă SC A. SRL, ca tardiv formulată, reținând incidența dispozițiilor art. 44 pct. 2 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 3283/27.10.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat încheierea și a trimis cauza spre rejudecare, pentru soluționarea cererii de recuzare pe fond.
După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/2015*.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 25 aprilie 2018, Curtea de Apel Constanța a respins cererea de recuzare formulată de petenta A. SRL în cadrul recursului declarat de intimata Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Murighiol prin Primar, împotriva încheierii de ședință din data de 6.01.2016 și a Sentinței civile nr. 201 din 9.02.2016 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. x/2015.
Calea de atac exercitată
Împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 25 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs SC A. SRL. Recurenta precizează că cererea de recurs a fost respinsă în mod greșit, întrucât al doilea recurs nu a fost soluționat de o instanță imparțială și obiectivă.
De asemenea recurenta invocă prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce reglementează dreptul la un proces echitabil, precum și necesitatea respectării dezideratului de imparțialitate ce trebuie să guverneze soluționarea oricărui litigiu de către judecători.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
În prezenta cauză, se constată că prin Decizia nr. 772/CA/17.06.2015, Curtea de Apel Constanța, a admis recursul, a casat sentința recurată și rejudecând, a respins acțiunea reclamantei societatea A. SRL având ca obiect anularea actului administrativ de respingere a cererii de prelungire a autorizației de funcționare nr. x/11.04.2013.
Instanța de recurs a analizat refuzul considerat nejustificat, exprimat prin adresa nr. x/03.03.2014 și a stabilit că refuzul pârâtei de a acorda viza anuală de prelungire a autorizației de funcționare a fost justificat, printre altele, prin aceea că acordul vecinilor/coproprietarilor a fost dat numai pentru anul 2013.
În cauza de față, instanța de fond a fost învestită cu acțiunea reclamantei, societatea A. SRL, formulată la data de 08.09.2015, având ca obiect obligarea pârâtei la prelungirea autorizației de funcționare nr. x/11.04.2013 și suplinirea acordului vecinilor, necesar pentru prelungirea autorizației de funcționare, iar instanța de recurs a fost învestită să verifice legalitatea sentinței primei instanțe în raport cu noul obiect dedus judecății.
Astfel, în prezentul dosar, instanța de recurs nu analizează același refuz de acordare a prelungirii autorizației de funcționare sau un nou refuz întemeiat pe aceeași motivare, ci verifică întrunirea condițiilor efectuării operațiunii administrative solicitate și chiar a suplinirii consimțământului, ca și cerință de fond.
În concluzie, în mod corect prima instanță a reținut că, în raport cu motivele invocate în cererea de recuzare, se poate constata că în speță nu este incident motivul prevăzut de art. 42 pct. 1 C. proc. civ. și nu există dovedit sau nu rezultă, în mod obiectiv, niciun alt element de natură a crea îndoieli justificate cu privire la imparțialitatea celor trei judecători care intră în compunerea completului de judecată ce soluționează recursul.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de SC A. SRL împotriva încheierii din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 octombrie 2018.
Procesat de GGC - GV