ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3083/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2016 din data de 22.03.2016 pe rolul Curții de apel Bacău, reclamantul A., în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, a solicitat suspendarea executării Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 106549/31.12.2015 emise de pârâtă în cadrul Dosarului de executare nr. 2676 până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea acesteia, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu, în conformitate cu dispozițiile art. 451 și urm. din C. proc. civ.

Prin Sentința nr. 54 din 24 mai 2016 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova de suspendare a deciziei 106549/31.12.2015.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 5 martie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 9 mai 2018 s-a admis în principiu recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 54 din 24 mai 2016 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Curtea constată următoarele asupra recursului de față.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2016 din data de 22.03.2016 pe rolul Curții de apel Bacău, reclamantul A., în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, a solicitat suspendarea executării Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 106549/31.12.2015 emise de pârâtă în cadrul Dosarului de executare nr. 2676 până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea acesteia, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu, în conformitate cu dispozițiile art. 451 și urm. din C. proc. civ.

Prin Sentința nr. 54 din 24 mai 2016 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova de suspendare a deciziei 106549/31.12.2015.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a apreciat că cererea de suspendare a Deciziei de angajare a răspunderii solidare din 31.12.2015 emisă de pârâtă nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 respectiv existența unor cazuri bine justificate de natură a determina o îndoială cu privire la actul administrativ contestat și existența unei pagube iminente pentru recurent ca persoană fizică obligată la plată.

Prima instanță a analizat aspecte de nelegalitate invocate de reclamant și a concluzionat prin soluția de respingere că acestea nu sunt de natură a infirma prezumția de legalitate a deciziei de angajare a răspunderii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal timbrat și motivat de recurentul-reclamant.

Motivul de recurs se încadrează în dispozițiile art. 488 (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 și a dispozițiilor art. 27 alin. (2) lit. d) C. proc. fisc. și art. 28 alin. (1) C. proc. civ. de către instanța de fond.

Critica sentinței atacate vizează îndeplinirea de către cererea de suspendare a condițiilor prevăzute de art. 2 (1) lit. t) și art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 în opinia recurentului-reclamant cererea de suspendare îndeplinea condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2014 invocându-se o jurisprudență a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din data de 9.05.2018 recursul a fost admis în principiu acordându-se termen în ședința publică.

În raportul efectuat în cauză s-a menționat faptul că prin Sentința civilă nr. 23/16.02.2017 Curtea de Apel Bacău a admis acțiunea și a anulat decizia de antrenare a răspunderii solidare din 31.12.2015 obligând pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La data soluționării cererii de suspendare prima instanță a analizat corect îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 (1) din Legea nr. 554/2004 verificând atât condiția existenței unui caz bine justificat cât și condiția existenței unei pagube iminente.

Sub aspectul condițiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) și art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 prima instanță a verificat în concret toate aspectele de nelegalitate invocate de recurent și care au fost reiterate de acesta și în cererea de recurs.

Verificând aspectele formale și de fond invocate prima instanță a reținut corect că nu există o aparență de nelegalitate a deciziei de antrenare a răspunderii solidare în raport de dispozițiile art. 27 alin. (2) lit. d) din C. proc. fisc. , respectiv nu există îndoieli determinate care să infirme vădit prezumția de legalitate.

Faptul că ulterior pronunțării sentinței atacate, acțiunea în anulare a fost admisă în primă instanță dispunându-se anularea deciziei de antrenare a răspunderii solidare, prin Sentința nedefinitivă nr. 23/2017, nu este de natură a infirma legalitatea sentinței atacate.

În opinia Curți admiterea acțiunii în anulare dispusă prin Sentința civilă nr. 23/2017 nu reprezintă un motiv temeinic justificat în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. "t" în condițiile în care motivele pentru care se solicită suspendarea sunt aceleași pentru care se solicită anularea, iar analiza lor pe calea cererii de suspendare ar reprezenta o prejudecare a fondului cauzei.

Aceasta în condițiile în care cererea de suspendare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

În baza art. 1064 alin. (4) C. proc. civ. Curtea va dispune restituirea cauțiunii consemnată conform recipisei din 14.04.2016 - B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 54 din 24 mai 2016 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Dispune restituirea cauțiunii în cuantum de 15224,11 RON consemnată prin recipisa de consemnare nr. x din 14.04.2016 - B.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV