ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3806/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 20 decembrie 2016 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, B. și C., a formulat contestație împotriva Ordinului Ministrului Apărării Naționale nr. A4730 din 14 aprilie 2015, prin care a solicitat instanței să dispună: anularea, în parte, a ordinului Ministrului Apărării Naționale nr. A4730 din 14 aprilie 2015, pe care îl consideră nelegal în ce privește art. 2, potrivit căruia s-a stabilit că reclamanta este persoană îndreptățită la cota de 1/4 (în loc de cota de 1/2 din imobilul înscris în C.F. nr. x (C.F. vechi x), nr. top x, situat în localitatea Sânnicolau-Mare, județ Timiș, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în compensarea cu bunuri oferite prin echivalent sau în compensarea prin puncte, în funcție de opțiunea notificatoarei, în loc de restituire în natură. Pe cale de consecință, reclamanta a solicitat restituirea în natură a cotei de 1/2 din imobilul înscris în C.F. nr. x (C.F. vechi x), nr. top x, situat în localitatea Sânnicolau-Mare, județ Timiș și întabularea în Cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei, asupra imobilului mai sus individualizat.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001, Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 referitor la protecția proprietății din Protocolul adițional la Convenție.

Prin Sentința civilă nr. 932/22.06.2017, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins, ca tardiv formulată, acțiunea reclamantei A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul apărării Naționale, B. și C., împotriva Ordinului Ministerului Apărării Naționale nr. A 4730/2015, emis în baza Legii nr. 10/2001.

Prin Decizia civilă nr. 218A/2018 din 26 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantă reclamantă A. împotriva Sentinței civile nr. 932 din 22 iunie 2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 10 mai 2018, solicitând admiterea căii de atac.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din același cod, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Litigiul dedus judecății are ca obiect contestația reclamantei A. împotriva Ordinului Ministrului Apărării Naționale nr. A4730 din 14 aprilie 2015, emis cu privire la Notificările nr. x din 05 iulie 2001 și, respectiv nr. 213 din 7 august 2001, formulate în baza în baza Legii 10/2001, prin care se solicită restituirea în natură a imobilului compus din teren (curte și grădină) și casă, situat în localitatea Sânnicolau Mare, Județul Timiș.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 prevede, în art. 25 alin. (1), obligația unității deținătoare de a se pronunța în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 23, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cu modificările ulterioare:

"Decizia sau, după caz, dispoziția motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel."

În cauză, cererea de chemare în judecată având ca obiect contestația formulată de reclamanta A. împotriva Ordinului nr. A4730 din 14 aprilie 2015, emis de Ministrului Apărării Naționale în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, cu privire la notificările nr. x din 05 iulie 2001 și, respectiv nr. 213 din 7 august 2001, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 20 decembrie 2016, dată la care erau în vigoare dispozițiile C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.

Dispozițiile art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stipulează că, în cazul în care în acest act normativ nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se menționează că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară, dispozițiile alin. (1) fiind incidente și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.

Față de dispozițiile legale mai sus evocate, Înalta Curte constată că împotriva sentinței pronunțate de tribunal, prin care a fost soluționată cererea de chemare în judecată formulată în baza Legii nr. 10/2001, poate fi exercitată numai calea de atac a apelului.

În cauză, apelul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 932/22 iunie 2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă a fost soluționat definitiv de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, prin Decizia nr. 218A din 26 februarie 2018 - obiect al recursului pendinte.

Conform prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Prin urmare, Decizia nr. 218A din 26 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, este definitivă, în înțelesul textului legal menționat, motiv pentru care, împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte ca respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 218A/2018 din 26 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 218A/2018 din 26 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV