ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1026/2019

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa la data de 05.08.2014 sub nr. x/2014, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu D. - prin Sucursala Pucioasa, au solicitat să se constate: caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 5 și 6 din Contractul de credit nr. x/30.04.2008 și de art. 2 pct. 2.10. din Condițiile generale de creditare - anexă la contractul de credit, privind modalitatea de calcul a dobânzii curente și al dobânzii anuale efective în partea privind dobânda de referință variabilă, precum și orice altă clauză care permite D. S.A. modificarea unilaterală a cuantumului dobânzii; caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art. 9 lit. a) din Contractul de credit nr. x/30.04.2008 și de art. 3.1. din Condițiile generale de creditare - anexă la contractul de credit, privind perceperea unui comision de acordare a creditului; caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 6 din Contractul de credit nr. x/30.04.2008 și de art. 3 pct. 3.8. din Condițiile generale de creditare - anexă la contractul de credit privind comisionul de urmărire riscuri; caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 9 lit. c) din Contractul de credit nr. x/30.04.2008 și de art. 3.9. din Condițiile generale de creditare - anexă la contractul de credit privind perceperea unui comision de administrare, în cuantum de 0,05%; caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 9 din Contractul de credit nr. x/30.04.2008 și de art. 3 pct. 3.3. și de art. 4. din Condițiile generale de creditare - anexă la contractul de credit privind comisionul de rambursare anticipată; caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 3 pct. 3.7. din Condițiile generale de creditare - anexă la Contractul de credit nr. x/30.04.2008, privind modificarea nivelului comisioanelor în funcție de evoluția pieței financiar bancare, în timpul derulării contractului; caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 6 din Condițiile generale de creditare - anexă la Contractul de credit nr. x/30.04.2008, privind obligația consumatorului de a încheia contract de asigurare la o instituție sau societate de asigurare agreată de bancă, precum și să se dispună calcularea și restituirea sumelor încasate în baza clauzelor abuzive, actualizate cu dobânda de referință a B.N.R., cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 1048 din 23 octombrie 2014, Judecătoria Pucioasa a admis excepția necompetentei materiale, invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Pe rolul Tribunalului Dâmbovița, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2014.

Prin Sentința nr. 196 din 19 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială a instanței și a înaintat dosarul la Curtea de Apel Ploiești, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa la data de 29 aprilie 2014 sub nr. x/2014, reclamanții A., B. și C. au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta D. - prin Sucursala Pucioasa, să constate nulitatea unor clauze abuzive din Contractul de credit ipotecar pentru persoane fizice nr. x din 30.04.2008 și în condițiile generale de creditare încheiate cu pârâta, precum și să se dispună calcularea și restituirea sumelor încasate în baza clauzelor abuzive.

Prin Sentința civilă nr. 1119 din 05 noiembrie 2014, Judecătoria Pucioasa a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Pe rolul Tribunalului Dâmbovița cauza a fost înregistrată sub nr. x/2015, iar din verificările efectuate s-a constatat că pe rolul acestei instanțe a fost înregistrat anterior Dosarul nr. x/2014, având aceleași părți, obiect și cauză.

Prin încheierea de ședință din 05.05.2015, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de litispendență și a trimis dosarul pentru a fi atașat la cauza nr. 5197/120/2015, aflată pe rolul Curții de Apel Ploiești, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Prin Sentința nr. 32 C. civ. din 10 iunie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a Dosarului nr. x/2015 și a Dosarului nr. x/2015 (în care a fost admisă excepția de litispendență), în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2014*.

Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 8 octombrie 2015, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, precum și excepția lipsei de interes.

Prin Sentința nr. 306 din 17 februarie 2017, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea principală formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâta D. S.A. A constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 5 și 6 din Contractul de credit nr. x/30.04.2008 și de art. 2 pct. 2.10. din Condițiile generale de creditare - anexă la contractul de credit, privind modalitatea de calcul a dobânzii curente și a dobânzii anuale efective în partea privind dobânda de referință variabilă, precum și orice altă clauză care permite D.. S.A. modificarea unilaterală a cuantumului dobânzii. A obligat pârâta D. S.A. să modifice Contractul de credit nr. x/30.04.2008, ca urmare a constatării nulității absolute parțiale a clauzei privind dobânda, precum și să emită noi grafice de rambursare în urma acestei modificări. Constatând caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art. 9 lit. a) din Contractul de credit nr. x/30.04.2008 și de art. 3.1. din Condițiile generale de creditare - anexă la contractul de credit, privind perceperea unui comision de acordare a creditului, a obligat pârâta să restituie reclamanților suma de 4.417,82 RON, reprezentând comision de acordare a creditului, actualizat cu dobânda de referință a B.N.R., până la 17.05.2016 și, în continuare, sumele plătite după această dată cu titlu de comision de acordare a creditului, actualizate la data plății cu dobânda de referință a B.N.R. A constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 6 din Contractul de credit nr. x/30.04.2008 și de art. 3 pct. 3.8. din Condițiile generale de creditare - anexă la contractul de credit privind comisionul de urmărire riscuri. Constatând caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 9 lit. c) din Contractul de credit nr. x/30.04.2008 și de art. 3.9. din Condițiile generale de creditare - anexă la contractul de credit privind perceperea unui comision de administrare, în cuantum de 0,05%, a obligat pârâta să restituie reclamanților suma de 11.379,83 RON, reprezentând comision de administrare, actualizat cu dobânda de referință a B.N.R., până la 17.05.2016 și, în continuare, sumele plătite după această dată cu titlu de comision de administrare, actualizate la data plății cu dobânda de referință a B.N.R. A constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 9 din Contractul de credit nr. x/30.04.2008 și de art. 3 pct. 3.3. și de art. 4. din Condițiile generale de creditare - anexă la contractul de credit, privind comisionul de rambursare anticipată. A constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 3 pct. 3.7. din Condițiile generale de creditare - anexă la Contractul de credit nr. x/30.04.2008, privind modificarea nivelului comisioanelor în funcție de evoluția pieței financiar bancare, în timpul derulării contractului. A constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 6 din Condițiile generale de creditare - anexă la Contractul de credit nr. x/30.04.2008, privind obligația consumatorului de a încheia contract de asigurare la o instituție sau societate de asigurare agreată de bancă. A respins cererea reconvențională formulată de pârâtă și a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 31 din 22 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admis apelul declarat de pârâta D. S.A. împotriva Sentinței nr. 306 din 17 februarie 2017, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu reclamanții A., B. și C.. A fost anulată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare.

Împotriva acestei decizii, pârâta D. S.A. a declarat recurs, motivele fiind următoarele:

Prin hotărârea recurată, instanța de apel a anulat hotărârea pronunțată de prima instanță, dispunând totodată, în temeiul art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță de fond a cauzei pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

Procedând în sensul arătat, instanța de apel a încălcat prevederile art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., cu consecința pronunțării unei hotărâri nelegale, întrucât textul menționat stabilește - cu titlu de excepție - că trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, poate fi dispusă numai în condițiile în care părțile au solicitat luarea acestei măsuri, ca expresie a principiului disponibilității prevăzut de art. 9, raportat la art. 10 din același cod.

Or, măsura trimiterii cauzei spre rejudecare de către instanța de fond nu a fost solicitată prin cererea de apel formulată de apelantă, după cum nu a fost solicitată nici prin întâmpinarea formulată de intimați, singurele acte de procedură apte să nască un asemenea efect, astfel cum s-a stabilit și la pct. 32 din Decizia nr. 23/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

De asemenea, Curtea Constituțională a reținut prin Decizia nr. 26/2016 că "(...) prin dispozițiile art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., criticate în prezenta cauză, legiuitorul dă prioritate principiului celerității judecării cauzelor față de cel al dublului grad de jurisdicție, pe care, însă, nu îl elimină în totalitate, ci lasă la aprecierea părților din proces beneficiul acestuia, ca expresie a principiului disponibilității, principiu fundamental al procesului civil, potrivit căruia obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților".

Pe cale de consecință, în măsura în care părțile litigante nu au avut interesul să solicite instanței de apel trimiterea cauzei primei instanțe spre rejudecare, în dauna soluționării cu celeritate a cauzei, în contextul actualei reglementări procesuale, nici instanța nu putea dispune o asemenea măsură, astfel încât după anularea sentinței apelate, curtea de apel avea obligația reținerii cauzei spre rejudecare, aceasta fiind soluția de principiu ce derivă din prevederile art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât părțile sunt libere să își organizeze drepturile și interesele în fața instanței de apel la fel cum ar fi putut să o facă și în situația în care cauza ar fi fost trimisă spre rejudecare primei instanțe.

Aceste aspecte au fost reținute și de Înalta Curte prin Decizia nr. 681 din 12 martie 2015.

Pe cale de consecință, având în vedere că decizia recurată este pronunțată cu nesocotirea dispozițiilor art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., devin incidente prevederile art. 488 pct. 5 din același cod, recurenta solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei instanței de apel, în vederea rejudecării cauzei după anulare.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Completul de filtru a dispus, prin încheierea din data de 16 ianuarie 2019, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea de ședință din 28 martie 2019, a fost admis în principiu recursul de face obiectul prezentei cauze, fixându-se termen la data de 15 mai 2019.

Recurenta a depus note de ședință, prin care a reiterat argumentele expuse în susținerea cererii de recurs.

Intimații au formulat concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea căii de atac, arătând că, deși D. S.A. nu a invocate în cererea de apel dispozițiile art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., totuși, recursul acestei părți se întemeiază pe dispozițiile acestui text de lege și că hotărârea pronunțată în apel nu este de natură a prejudicia interesele recurentei.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul este fondat, raportat la dispozițiile art. 488 pct. 5 din noul C. proc. civ., pentru considerentele care urmează:

Conform dispozițiilor art. 480 alin. (3) din C. proc. civ.:

"În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel, precum și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".

Așadar, în cazul în care curtea de apel constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, va anula hotărârea atacată și va judeca evocând fondul.

În acest caz, legiuitorul a optat pentru derogarea de la principiul dublului grad de jurisdicție, urmărind celeritatea judecății cauzei, fiind evitată tergiversarea procesului, din motive imputabile primei instanțe.

Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, atunci când părțile solicită în mod expres luarea acestei măsuri.

Solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare poate fi formulată de apelant doar prin cererea de apel sau de intimat numai prin întâmpinare, astfel cum s-a reținut și în Decizia nr. 23/2017 din 06 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Totodată, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 26/2016 din 20 ianuarie 2016, publicată în M. Of. nr. 125 din 17 februarie 2016, a statuat că prin dispozițiile art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., legiuitorul nu a înlăturat principiul dublului grad de jurisdicție, ci a lăsat la aprecierea părților din proces beneficiul acestuia, ca expresie a principiului disponibilității, potrivit căruia obiectul și limitele acestuia sunt stabilite prin cererile și apărările părților. Mai mult decât atât, partea care manifestă un interes poate solicita trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, beneficiind astfel de dublul grad de jurisdicție.

Înalta Curte constată că nici D. S.A., în calitate de apelantă, nici intimații prin întâmpinare nu au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Totodată, conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de casare cuprinde, cu excepția regulilor reglementate de alte motive de casare, încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiționată sau nu de existența unei vătămări, motiv pentru care nu poate fi reținut argumentul intimaților în sensul că trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe nu este de natură să o prejudicieze pe recurentă.

În consecință, în raport de rațiunile înfățișate, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva Deciziei nr. 31 din 22 ianuarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe spre o nouă judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva Deciziei nr. 31 din 22 ianuarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează Decizia nr. 31 din 22 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Trimite cauza aceleiași instanțe spre o nouă judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2019.

Procesat de GGC -NN