ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 355/2019

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin Decizia nr. 348A din 16 februarie 2017 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantele A. și B. împotriva Sentinței nr. 4550 din 10 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. SA și D. SA.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele A. și B..

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 19 septembrie 2018, a dispus comunicarea recursului către intimatele - pârâte, care au formulat întâmpinare în cauză, prin care au solicitat și cheltuieli de judecată.

După încheierea formalităților de comunicare, s-a procedat, la 4 decembrie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la data de 11 decembrie 2018, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

Nu s-au depus puncte de vedere la raport.

Prin rezoluția din 10 ianuarie 2019, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., la 20 februarie 2019, în camera de consiliu, fără citarea părților.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este tardiv, în considerarea argumentelor ce succed:

Hotărârea atacată, respectiv Decizia nr. 348A din 16 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost comunicată reclamantelor la 28 martie 2017, prin afișare, la domiciliul procesual ales, la sediul Cabinetului avocat E., din Cluj-Napoca, județul Cluj, în condițiile în care a fost indicată, prin cererea de apel, și persoana desemnată pentru comunicarea actelor de procedură în persoana av. E..

Totodată, decizia pronunțată în apel a fost comunicată, conform art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., și la domiciliul legal al reclamantelor în Târgu Mureș, județul Mureș, la 27 martie 2017, indicat în cerere și unde au fost și citate, dovezile de înmânare fiind semnate de una dintre destinatare, respectiv B..

Art. 158 alin. (1) C. proc. civ. stipulează în sensul că, în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea mențiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau art. 156.

În ceea ce privește comunicarea efectuată la domiciliul ales, se reține că o eventuală viciere a procedurii de comunicare are ca efect considerarea părții ca fiind în termenul de declarare a căii de atac.

Or, în cauză, procedura de comunicare a hotărârii îndeplinită prin afișarea acesteia la domiciliul ales îndeplinește condițiile prevăzute de lege și astfel se bucură de prezumția de veridicitate.

Referitor la termenul în care poate fi exercitată calea extraordinară de atac, se reține, potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., că termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În speță, se constată că recursul a fost depus la poștă la data de 10 august 2018, potrivit plicului existent la dosarului de recurs, cu depășirea termenului procedural, calculat potrivit dispozițiilor art. 181 C. proc. civ.

Conform art. 185 C. proc. civ., termenul de recurs este un termen legal imperativ, a cărui nerespectare atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.

Se observă totodată că art. 186 alin. (1) și (2) C. proc. civ. stipulează în sensul că partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, iar în cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

În cauză, prin cererea de repunere în termen, recurentele s-au referit generic la faptul că una dintre ele, respectiv A. a fost internată o perioadă îndelungată, iar cealaltă a avut probleme legate de locul de muncă, fără a indica, în concret, perioada în care au fost împiedicate a îndeplini actul de procedură, și anume exercitarea căii extraordinare de atac.

Actele medicale depuse ca anexe la cererea de recurs privesc anul 2016, deci o perioadă anterioară celei a comunicării deciziei atacate, precum și luna august 2017, în condițiile în care decizia pronunțată în apel le-a fost comunicată în martie 2017.

Pentru cele ce preced, reținând sancțiunea reglementată de art. 185 C. proc. civ. pentru neîndeplinirea în termen a actului procedural (în cauză, exercițiul căii extraordinare de atac), recursul va fi respins ca tardiv declarat.

Solicitarea intimatelor-pârâte C. SA și D. SA, formulată prin întâmpinare, de acordare a cheltuielilor de judecată, urmează a fi respinsă în lipsa dovezilor acestora, în raport de prevederile art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva Deciziei nr. 348A din 16 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Respinge cererea intimatelor - pârâte C. SA și D. SA de acordare a cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2019.

Procesat de GGC - CL