ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2404/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat revizuirea Sentinței nr. 2537 din 30 septembrie 2014 pronunțate de aceeași instanță, în Dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimații Agenția Națională de Integritate, B., C., D. și E.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 31 din 11 ianuarie 2017, a respins cererea de revizuire formulată de reclamantă, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuenta A., pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că prima instanță a interpretat greșit legea, apreciind că cererea de revizuire este inadmisibilă sub pretextul că nu evocă fondul, or, instanța care a pronunțat sentința a cărei revizuire s-a solicitat este instanță de fond, fiind astfel incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Totodată, a arătat că respingerea excepției de nelegalitate și admiterea excepției lipsei de interes în cadrul Dosarului nr. x/2014 fac parte din fondul cauzei, prin urmare în mod greșit, prin hotărârea atacată, s-a reținut că nu s-a evocat fondul, ceea ce reprezintă motive străine de natura cauzei, astfel cum prevede art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În continuare, recurenta a făcut trimitere la situația de fapt, susținând, în esență, că interesul său este să-și recâștige locul de muncă, interes care a fost susținut cu probe în instanță.

În concluzie, a solicitat admiterea cererii de revizuire, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată, având în vedere Ordinul ministrului sănătății nr. 663/2006.

Prin întâmpinările formulate, intimatele Agenția Națională de Integritate și B. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, intimata B. invocând și excepția nulității căii de atac.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de intimata B., se reține că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că susținerile recurentei pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei, a apărărilor formulate de intimate și în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de revizuire împotriva Sentinței nr. 2537 din 30 septembrie 2014 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2013, invocând drept temei descoperirea unui înscris nou în sensul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Analizând cu prioritate, în baza art. 513 alin. (3) C. proc. civ., admisibilitatea căii extraordinare de retractare exercitate, prima instanță a ajuns la concluzia că cererea de revizuire este inadmisibilă.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar.

1.1. Referitor la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. care vizează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității prevăzută de art. 174 din același cod se apreciază că nu poate fi primit.

Înalta Curte reține că acest motiv a fost invocat formal, întrucât partea nu a precizat ce reguli de procedură ar fi fost încălcate de prima instanță, făcând trimitere doar la soluția primei instanțe, de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire.

1.2. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susținut că în mod greșit, prin hotărârea atacată, s-a reținut că nu s-a evocat fondul, așa încât reprezintă motive străine de natura cauzei.

Or, în sensul normei citate, acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, echivalând astfel cu o nemotivare, ceea ce nu se regăsește în cauză, nemulțumirea părții cu privire la soluția pronunțată nu se poate încadra în motivul de nelegalitate prevăzut de textul de lege invocat.

Înalta Curte constată că judecătorul fondului a explicat raționamentul care a fundamentat soluția adoptată, prin urmare hotărârea atacată respectă cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

1.3. În fine, instanța de control judiciar reține că nu sunt întemeiate nici criticile circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților".

Așadar, sunt supuse revizuirii hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, adică atunci când se examinează raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză.

În cauză, prin Sentința nr. 2537 din 30 septembrie 2014, a cărei revizuire se solicită, Curtea de Apel București a respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă și a admis excepția lipsei de interes, respingând acțiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă.

Așa fiind, rezultă că sentința vizată de revizuentă nu evocă fondul și, prin urmare cererea de revizuire este, într-adevăr, inadmisibilă.

Cazul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat în cauză, impune cu atât mai mult că hotărârea supusă revizuirii să fie pronunțată asupra fondului pricinii, în condițiile în care acest motiv privește descoperirea unui înscris probator nou, a cărei administrare este de natură să conducă la schimbarea soluției, cum corect a apreciat și judecătorul fondului.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, ca neîntemeiată.

Totodată, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 sau 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul formulat de revizuenta A. împotriva Sentinței nr. 31 din 11 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 09 mai 2019.

Procesat de GGC - CT