ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 111/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 24.03.2016, reclamantul Municipiul Odorheiu Secuiesc a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional Direcția AMPOR, anularea Deciziei nr. 263/7.09.2015 emisă de intimat și obligarea pârâtului la plata sumelor considerate neeligibile prin Nota de neconformitate nr. x comunicată prin Informarea nr. x/16.07.2015 privind plata cheltuielilor aprobate pentru cererea de rambursare nr. 1-5 referitor la contractul de finanțare nr. x cod SMIS 52331, încheiat în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013, pentru proiectul "Reabilitarea unității de învățământ Liceul Kos Karoly", cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 98 din 27 septembrie 2016 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Odorheiu Secuiesc.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul Municipiul Odorheiu Secuiesc, invocând incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., atras de greșita aplicare a legii la situația existentă în cauză, ceea ce avut drept consecință nelegala menținere a actelor administrative emise în legătură cu pretinse nereguli săvârșite în procedura de atribuire a contractului de lucrări nr. x din 10.12.2007 încheiat pentru realizarea proiectului "Reabilitarea unității de învățământ Liceul Kos Karoly".

Astfel, prin Nota de neconformitate nr. x emisă de intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice au fost constatate mai multe abateri de la prevederile legislației în domeniul achizițiilor publice, fapte reținute și descrise ca atare la pct. 1-4 din respectiva Notă de neconformitate.

3.1 Invocând nelegalitatea sentinței, cu referire la abaterea reținută la pct. 1 din Nota de neconformitate mai sus menționată, s-a arătat că, deși instanța de fond constatase - în concordanță cu susținerile din cererea de chemare în judecată, că spațiul disponibil pentru macheta specifică aferentă anunțurilor de participare era unul restricționat, a considerat totuși că recurentul-reclamant nu ar fi utilizat integral spațiul alocat.

S-a criticat faptul că nu s-a ținut seama de împrejurarea că din cauza lipsei de spațiu din SEAP din anul 2007 numai criteriile esențiale au apărut în anunțul de participare, restul cerințelor (formulare completate) fiind incluse în fișa de date a achiziției. S-a arătat de către recurentul-reclamant că nici autoritatea administrativă și nici instanța de judecată nu au avut în vedere împrejurarea deosebit de relevantă că cerințele minime de calificare publicate în anunțul de participare din SEAP au asigurat o informare adecvată a potențialilor ofertanți, în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urma a fi încheiat.

Ca atare, nefiind vorba de o restricționare a participării la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică, s-a susținut că nu erau îndeplinite prevederile art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în temeiul cărora fusese aplicată reducerea procentuală de 5% din valoarea contractului de lucrări încheiat cu S.C. A. S.R.L.

S-a făcut trimitere la adresa nr. x/2015 emisă de Agenția pentru Agenda Digitală a României, care confirma susținerile privitoare la spațiul disponibil în macheta specifică și modificările înregistrate sub acest aspect în perioada 2007-2015 ca urmare a schimbărilor specifice intervenite în domeniul achizițiilor publice.

3.2 În ceea ce privește abaterea descrisă la pct. 2 din Nota de neconformitate, reținută în raport de încălcarea prevederilor art. 8 din H.G. nr. 925/2005, conform cărora autorității contractane îi revine obligația de a nu restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe de calificare și selecție disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție ce urmează să fie atribuit, s-a solicitat să se constate că, până la apariția Ordinului nr. 509/2011 privind formularea criteriilor de calificare și selecție, respectiva prerogativă era lasată la latitudinea autorității contractante, cu singura restricție ca cerințele minime de calificare prevăzute să corespundă/să țină seama de complexitatea, volumul, durata, valoarea și natura contractului de achiziție publică.

În legătură cu acest aspect, s-a arătat că cerințele/criteriile de clasificare au fost detaliate în Nota justificativă întocmită în cauză, acestea fiind justificate și conforme reglementărilor legale în vigoare la acea dată.

S-a arătat că cerința de calificare privind prezentarea de către ofertanți a unui nivel al solvabilității patrimoniale minim impus pentru anul 2006 de 30% și lichiditate generală nivel minim impus pentru anul 2006 de 100% era justificată în speță, având în vedere complexitatea lucrărilor și experiența autorității contractante și a urmărit exclusiv prevenirea riscului de neexecutare a contractului.

De asemenea, s-a arătat că și cerința impusă în legătură cu realizarea cel puțin a unui contract de execuție de lucrări similare, în valoare de minim 2.492.300 RON, a fost justificată în cauză, solicitarea vizând Lista principalelor lucrări efectuate în ultimii 3 ani fiind cerută în scop informativ și trecută eronat în Fișa de date a achiziției. S-a arătat că în Nota privind criteriile de calificare a fost menționată Lista principalelor lucrări în ultimii 6 ani, unii ofertanți depunând lista pentru 3 ani anteriori, iar alții pentru 5 ani, (Formularul 12P - KEVIEP KFT-anexat).

Ca atare, s-a atătat că respectiva listă era informativă, cerința obligatorie referindu-se la cel puțin un contract de execuție de lucrări similar, criteriu prevăzut de Ordinul nr. 155/2008 privind aprobarea Ghidului pentru atribuirea contractelor de achiziție publică, care la Capitolul IV, Procesul de achiziție publică, Etapa 2, Documentația de atribuire, pct. 3, Stabilirea cerințelor minime de calificare și, dacă este cazul, a criteriilor de selectare, recomanda solicitarea "ca cerință minimă privitoare la demonstrarea capacității tehnice și/sau profesionale prezentarea unei liste care să conțină cel puțin informații ... despre un contract de lucrări [...] care din punct de vedere fizic și/sau valoric să nu reprezinte mai mult de 30% din volumul fizic sau valoric al viitorului contract."

3.3 Referitor la pct. 3 al Notei de neconformitate, s-a arătat că prima instanță a considerat în mod eronat că recurentul-reclamant ar fi solicitat prezentarea unor documente suplimentare celor indicate în Fișa de date a achiziției, ofertele fiind evaluate și în funcție de cerințe de calificare care nu erau menționate în Fișa de date a achiziției. De asemenea, s-a arătat că prima instanță a mai reținut că algoritmul de acordare a punctajului pentru factorul "Planul calității pentru lucrare" nu a fost definit în mod riguros de către autoritatea contractantă, fiind încălcate exigențele de previzibilitate. Totodată, s-a considerat că modul de acordare a punctajului pentru același factor de evaluare nu a putut fi cunoscut de către ofertanți, existând posibilitatea ca acesta să fie acordat în mod discreționar.

Concluziile instanței au fost contestate de către recurentul-reclamant, susținându-se că, în speță, nu se putea reține încălcarea dispozițiilor art. 199 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006 și nici ale art. 14 alin. (2) și art. 15 alin. (3) din H.G. nr. 925/2006, după cum nu erau aplicabile cauzei nici prevederile Ordinului ANRMAP nr. 302/2011 prin care a fost aprobat formularul standard al procesului-verbal de deschidere a ofertelor și raportul procedurii.

Argumentația formulată în recurs urmărește raționamentul și susținerile în fapt și în drept invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Astfel, s-a arătat că actele depuse au fost doar inventariate în procesul-verbal de deschidere a ofertelor, nicidecum evaluate. Algoritmul de calcul a punctajului acordat pentru fiecare ofertă, respectiv metodologia de punctare a avantajelor/dezavantajelor rezultând din aplicarea factorului de evaluare "Planul calității pentru lucrare" a fost prevăzută în "Fișa de date a achiziției" pct. VII.2), aceasta fiind parte integrantă a documentației de atribuire, conform art. 33 din O.U.G. nr. 34/2006.

S-a mai arătat că algoritmul de calcul, precum și factorii de evaluare a ofertelor au fost precizate în mod clar și detaliat în cadrul documentației de atribuire, cu prezentarea unei metodologii concrete de punctare a avantajelor rezultând din propunerile tehnice și financiare formulate de ofertanți.

De asemenea, s-a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, potrivit cărora "verificarea îndeplinirii criteriilor de calificare de către ofertanți/candidați, în cazul în care acestea au fost solicitate prin documentația de atribuire", Comisia de evaluare a verificat îndeplinirea criteriilor de calificare pentru toate ofertele înaintate autorității contractante, iar raportul procedurii consemnează mențiunea ca fiind toate admise.

Cât privește îndeplinirea formalităților privind finalizarea procedurii de evaluare a ofertelor, s-a arătat că în speță erau aplicabile și au fost respectate prevederile Ordinului nr. 155/2008 al președintelui ANRMAP, reglementarea invocată de autoritatea administrativă, și anume Ordinul nr. 302/2011, intrând în vigoare în anul 2011.

3.4 Referitor la pct. 4 al Notei de neconformitate, s-a solicitat să se constate că prima instanță nu a evaluat corespunzător starea de fapt relevată de probatoriul cauzei, formulând concluzii eronate în raport cu normele legale aplicabile.

Astfel, s-a arătat că certificatul de atestare fiscala privind pe S.C. A. S.R.L. a fost folosit în interiorul termenului de valabilitate de 30 zile, având în vedere data eliberării actului - 21.11.2007, și data deschiderii ofertelor, respectiv 03.12.2007.

În ceea ce privește contractele de subantrepriză, s-a arătat că acestea au fost încheiate în condițiile stabilite în Contractul de lucrări nr. x din 10.12.2007. Conform art. 22.1 "Executantul are obligația de a încheia contracte cu subcontractanții desemnați, în aceleași condiții în care el a semnat contractul cu achizitorul". De asemenea, art. 22.3 prevede că "Executantul este pe deplin răspunzător față de achizitor de modul în care îndeplinește contractul. Partea proprie de execuție nu poate fi mai mică de 51% din valoarea contractului".

Având în vedere clauzele contractuale mai sus enunțate, s-a arătat că orice relație comercială cu subcontractanții S.C. A. S.R.L. interesează și cade în sarcina societății în cauză, nefiind răspunzător recurentul reclamant, ca autoritatea contractantă.

Pe de altă parte, s-a arătat că la evaluarea ofertelor s-a cerut formularul nr. 12G "Declarație privind partea/părțile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanți și specializarea acestora", unde era precizat în mod expres numărul, denumirea și specializarea subcontractanților.

Ca atare, autoritatea administrativă a avut cunoștință despre subcontractare și, deși respectivul fapt a fost subliniat la judecata în fond, prima instanță nu i-a acordat semnificația cuvenită.

S-a mai arătat că AM POR - MDRAP a cunoscut încă din faza premergătoare încheierii Contractului de finanțare nr. x faptul că valoarea Contractului de lucrări nr. x/14.12.2007 fusese indexat succesiv prin actele adiționale nr. x din 14.07.2009, nr. x din 25.02.2010 și nr. x din 26.05.2014 și a înțeles să procedeze în aceste condiții la încheierea contractului de finanțare, care cuprindea valoarea actualizată a lucrărilor în deplină cunoștință de cauză.

De fapt, întregul sistem de finanțare pe axa prioritară 3, DMI 3.4 a fost construită cunoscând aceste aspecte, autoritatea contractantă cunoscând că se va confrunta cu dosare de achiziții întocmite de autorități contractante cu experiență minimă în domeniu (școli), cu chiar 7 ani în urmă (2007), unde lucrările nu au fost finalizate din lipsă de fonduri.

Or, era evident că solicitantul finanțării a procedat la actualizarea prețului contractului de lucrări încheiat cu 7 ani în urmă, recurentul-reclamant susținând că era inacceptabilă execuția unor lucrări în perioada 2014-2015 la prețuri din 2007. Neactualizarea prețului contractului era prevăzută pentru o perioada de execuție normală/uzuală. La data elaborării documentației de atribuire și a încheierii contractului nu se putea prevedea o durata de execuție de peste 7 ani, iar prelungirea acestei durate a fost determinată exclusiv de lipsa de finanțare din partea autorităților publice centrale.

În plus, s-a arătat că executantul nu avea nici posibilitatea executării lucrărilor la prețul ofertat întrucât între data ofertării și data execuției trecuse o perioadă de 7 ani, fiind evident că interveniseră o serie de modificări, inclusiv în privința prețului lucrărilor.

Pe de altă parte, s-a arătat că nici celălalt factor de evaluare, și anume durata de execuție a lucrărilor, în legătură cu care S.C. A. S.R.L. a obținut punctaj maxim (mai mare decât ceilalți ofertanți), nu a influențat și nu a distorsionat clasamentul în alegerea ofertei finale, departajarea fiind făcută de punctajul financiar, factorul de evaluare referitor la prețul lucrărilor reprezentând 70% din totalul punctajului.

Prin întâmpinarea intimatului-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene s-a solicitat respingerea recursului formulat în cauză și menținerea hotărârii primei instanțe, invocându-se, în esență, același susțineri și apărări cu cele de la judecata în fond.

S-a arătat că sentința ce formează obiectul examinării în cauză reflectă corecta aplicare a normelor de drept material relevante, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sub niciunul din aspectele invocate.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 iulie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 02 noiembrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate și motivul de casare invocat, după reevaluarea probatoriului administrat și a cadrului normativ aplicabil, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat în cauză este nefondat.

Astfel, prin Nota de neconformitate nr. x emisă de autoritatea administrativă, s-a stabilit în sarcina recurentului-reclamant UAT Municipiul Odorheiu Secuiesc, în calitate de autoritate contractantă, beneficiar al contractului de finanțare nr. x, cu titlul "Reabilitarea unității de Invățământ Liceul Kos Karoly", o corecție financiară de 25% din valoarea contractului de lucrări nr. x/10.12.2007 încheiat cu S.C. A. S.R.L., pentru încălcarea legislației specifice în cadrul derulării procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică.

Contestația formulată împotriva acestei Note de neconformitate a fost respinsă prin Decizia nr. 263/17.09.2015 emisă de autoritatea pârâtă.

Rezultă din cuprinsul actelor administrative contestate că una din neregulile reținute în sarcina recurentului-reclamant constă în faptul de a nu fi publicat/menționat toate criteriile de calificare și selecție minime, prevăzute în Fișa de date a achiziției, în Anunțul de participare nr. x/31.10.2007, informațiile privind modul de îndeplinire a criteriilor de calificare și selecție minime regăsindu-se numai în Fișa de date a achiziției, nepublicată în SEAP, aceasta fiind pusă la dispoziția eventualilor ofertanți, contra cost, la sediul autorității contractante.

La judecata în fond a cauzei, cât și prin intermediul prezentei cereri de recurs s-a susținut că nepublicarea integrală a criteriilor minime de calificare nu concretizeză conduita cuplabilă a recurentului-reclamant, rezultând că la acea dată spațiul alocat publicării anunțurilor în SEAP era restricționat, fapt confirmat și de Adresa nr. x/2015 emisă de Agenția pentru Agenda Digitală a României.

Cu referire la acest aspect, s-a subliniat că, deși prima instanță a reținut că spațiul alocat publicării anunțurilor în SEAP era unul limitat, a validat totuși neregula reținută în sarcina recurentului-reclamant, justificată prin prisma exigențelor prevăzute de art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

Înalta Curte constată neîntemeiată critica formulată.

Situația de fapt existentă confirmă neregula reținută în cauză, iar motivația oferită de prima instanță răspunde în mod corect și complet susținerilor și apărărilor recurentului-reclamant.

Nu există nicio eroare în raționamentul primei instanțe, iar concluzia formulată a avut în vedere principala apărare a autorității contractante.

Și în aprecierea Înaltei Curți, înscrisul invocat de recurentul-reclamant, și anume Adresa nr. x/2015, nu modifică cu nimic starea de fapt în raport de care se determină existența neregulii atrase de restricționarea accesului participanților la procedura de achiziție publică.

Astfel, pornind de la faptul că spațiul aferent publicării anunțurilor de participare era unul limitat, s-a constatat totuși că recurentul-reclamant nu a utilizat integral respectivul spațiu alocat.

Cu alte cuvinte, s-a constatat nu a fost utilizat spațiul alocat atât cât era acesta dimensionat în SEAP la momentul publicării anunțului de participare.

Or, în condițiile în care spațiul alocat, chiar în limite restricționate, permitea publicarea și a altor informații care să asigure avizarea potențialilor ofertanți cu privire la cerințele minime de calificare și selecție, Înalta Curte constată că în mod corect nu a fost primită apărarea referitoare la îndeplinirea acestei obligații prin menționarea acestor condiții/criterii în Fișa de date a achiziției.

Cu aceste precizări, rămân valabile toate considerațiile făcute de prima instanță în legătură cu obligațiile existente în sarcina autorității contractante pe temeiul dispozițiilor art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2005 și prevederile corelative din H.G. nr. 925/2006.

În consecință, în acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că omisiunea de a se fi menționat în anunțul de participare că operatorilor economici interesați le revine obligația dovedirii îndeplinirii cerințelor minime, prin depunerea anumitor formulare completate și a documentelor relevante, precum și cerința obligatorie a completării formularului 12F privind lista principalelor lucrări în ultimii 3 ani, așa cum se menționează în Fișa de date a achiziției, constituie un fapt imputabil recurentului-reclamant, neputând fi asociat lipsei spațiului necesar publicării în SEAP a anunțului de participare.

În ceea ce privește abaterea descrisă la pct. 2 din Nota de neconformitate, reținută în raport de introducerea unor criterii minime de calificare și selecție în privința participanților la procedura de achiziție publică, Înalta Curte constată că susținerile și apărările formulate în recurs nu justifică reformarea sentințe, fiind corectă soluția instanței de fond, în sensul menținerii actelor administrative.

Resticționarea nejustificată și arbitrară a participării la procedura de achiziție publică a fost reținută în sarcina recurentului-reclamant prin faptul de a fi solicitat ofertanților (i) să fi încheiat cel puțin un contract de execuție lucrări similare în valoare de minim 2.492.300 RON; (ii) să îndeplinească prin forțe proprii cel puțin 51% din valoarea contractului și (iii) să depună lista principalelor lucrări în ultimii 3 ani, toate aceste cerințe de calificare și selecție impuse în privința operatorilor economici nefiind susținute de o notă justificativă corespunzător întocmită, necesitatea introducerii/stabilirii cerințelor minime de calificare neputând fi decelată nici în cadrul controlului judiciar exercitat în cauză, raportat la circumstanțele particulare ale speței.

Este adevărat că autoritatea contractantă are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională a ofertanților, însă, atunci când o face, îi revine obligația de a oferi o motivație care să justifice pe deplin și în mod convingător necesitatea introducerii criteriilor în procedura achiziției publice.

Potrivit art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, forma în vigoare la data derulării procedurii, autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire.

Mai mult, prin art. 8 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data derulării procedurilor de achiziție, se prevede că:

"(1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare, care:

a) nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit;

b) sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit.

(2) Atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la situația economică și financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o Notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției.

Deși exista bază legală pentru introducerea cerințelor minime de calificare impuse pentru participarea la procedura de achiziție publică, se constată că nu a fost depusă o Notă justificativă corespunzătoare.

Se invocă existența unei Note justificative însă aceasta nu menționează data la care a fost întocmită și nici nu conține o motivare adecvată sub aspectul necesității impunerii condițiilor restrictive de participare, conform celor reținute și de judecătorul primei instanțe, raportat la natura și complexitatea contractului de achiziție publică.

Or, Nota justificativă se elaborează și se atașează la dosarul achiziției publice, având rolul de a susține necesitatea introducerii cerințelor minime impuse, ca o garanție a respectării principiilor care guvernază materia achizițiilor publice, în scopul de a se asigura inclusiv un mediu concurențial corect pentru toți operatorii economici.

De aceea, nota justificativă prevăzută în sarcina autorității contractante, atunci când solicită îndeplinirea unor cerințe minime de calificare din partea ofertanților, se elaborează la momentul întocmirii dosarului achiziției publice și trebuie să cuprindă expunerea motivelor care au determinat introducerea lor în procedură, prin formularea unei argumentații care să satisfacă exigențele art. 8 din H.G. nr. 925/2006 și să susțină pe deplin și în mod convingător necesitatea impunerii lor.

Pe de altă parte, datele speței nu oferă elemente pe baza cărora să se poate abstrage motivele pentru care era necesară impunerea cerințelor de calificare stabilite în cauză.

În cadrul informațiilor referitoare la capacitatea tehnică a ofertanților s-a solicitat depunerea de documente constând în lista principalelor lucrări executate în ultimii 3 ani.

Stabilirea unei asemenea cerințe nu era interzisă de lege, dimpotrivă, permisă de dispozițiile art. 188 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006 însă abaterea a fost reținută în sarcina recurentului-reclamant nu pentru faptul de a fi prevăzut o atare cerință, ci pentru faptul de a nu fi motivat necesitatea impunerii ei în procedura de achiziție publică.

De asemenea, se constată că nici cerința minimă de calificare privind îndeplinirea de către liderul asociației, prin forțe proprii, a cel puțin 51% din valoarea contractului, nu prezenta relevanță în cauză, în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urma a fi atribuit în procedură.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că prima instanță a furnizat o motivare corespunzătoare în sprijinul concluziei sale privind încălcarea în speță a prevederilor art. 8 din H.G. nr. 925/2006, neexistând temeiuri care să susțină criticile recurentului-reclamant vizând greșita aplicare a legii.

Niciuna din lucrările de modernizare la Grupul Școlar Kos Karoly, constând în principal în lucrări de transformare a imobilului fără să fie afectată structura de rezistență a clădirii, amenajarea curții, amenajarea locului de parcare, amenajarea grupurilor sanitare pentru persoane cu dizabilități fizice, etc. nu justificau îndeplinirea de către liderul asociației, prin forțe proprii, a cel puțin 51% din valoarea contractului, având în vedere și valoarea relativ redusă a proiectului, așa cum corect se reține în considerentele sentinței de fond.

Examinând în continuare celelalte critici circumscrise abaterilor reținute la pct. 3 și 4 din Nota de neconformitate emisă în privința recurentului-reclamant, Înalta Curte constată că și acestea sunt nefondate.

Sub un prim aspect, se susține că prima instanță ar fi considerat în mod eronat că ofertele au fost evaluate în funcție de cerințe de calificare ce nu erau menționate în Fișa de date a achiziție, în condițiile în care respectivele acte au fost doar inventariate și nu evaluate.

Răspunzând criticii formulate, Înalta Curte constată că, astfel cum rezultă din procesul-verbal privind ședința de deschidere din data de 03.12.2007, chiar recurentul-reclamant a solicitat de la ofertanți aceste documente și că le-a și analizat în procesul de evaluare a ofertelor.

Se mai susține că prima instanță greșit a apreciat că algoritmul de acordare a punctajului pentru factorul "Planul calității pentru lucrare" nu ar fi fost definit riguros și nu a putut fi cunoscut de către ofertanți, încălcându-se astfel exigențele de previzibilitate.

Contrar acestor afirmații, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 199 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006 atunci când a constatat că punctajul a fost stabilit arbitrar, neexistând un criteriu care să permită verificarea condițiilor în care acesta a fost acordat.

Și în aprecierea Înaltei Curți, mențiuni de felul că acordarea punctajului se face în funcție de modul de prezentare, rigurozitatea descrierii sistemului calității aplicat la lucrare, precum și gradul de acoperire a cerințelor de calitate prin procedurile tehnice de execuție ce urmează să fie aplicate și prin planul efectiv de control propus nu respectă exigențele de previzibilitate cerute de actul normativ în baza căruia se derulează procedura de achiziție publică.

Tot în legătură cu modalitatea de acordare a punctajului, Înalta Curte arată că, în mod corect, prima instanță a constatat încălcarea art. 14 alin. (2) și art. 15 alin. (3) din H.G. nr. 925/2006, reținând că în speță caracteristicile tehnice/funcționale ce diferențiază ofertele depuse nu au fost avute în vedere de autoritatea contractantă, statuare pe care recurentul-reclamant nu a combătut-o prin memoriul de recurs.

În plus, este eronată susținerea recurentului-reclamant că în cauză autoritatea administrativă ar fi aplicat dispozițiile Ordinului nr. 302/2011 al președintelui ANRMAP, în vigoare la acea dată fiind Ordinul nr. 155/2008. Înalta Curte arată - în acord cu opinia primei instanțe, că în cauză nu se pune problema aplicării unuia dintre ordinele invocate, rezolvarea problemei fiind dată de dispozițiile art. 79 alin. (3) din H.G. nr. 925-2006, în vigoare la momentul derulării procedurii, din care rezultă obligativitatea pentru membrii comisiei de a întocmi fișa cu punctajul individual acordat fiecărei oferte în parte. Or, în cauză, nu au fost întocmite astfel de fișe.

Referitor la pct. 4 al Notei de neconformitate, recurentul-reclamant a susținut, contrar celor reținute de instanța de fond, că certificatul de atestare fiscală privind pe S.C. A. S.R.L. era valabil la data depunerii ofertelor.

În condițiile în care instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada prezentării unui certificat de atestare fiscală valabil, revenea recurentului-reclamant sarcina de a proba existența acestuia.

Or, nici în recurs, recurentul-reclamant nu a făcut o asemenea dovadă, motiv pentru care susținerea sa este nefondată.

În ceea ce privește contractele de subantrepriză, Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs, unde a fost redată pe larg situația acestora, singura critică ce poate fi decelată este cea referitoare la inexistența oricărei răspunderi în persoana autorității contractante, relațiile comerciale cu subcontractorii S.C. A. S.R.L. interesând exclusiv pe societatea respectivă.

De asemenea, s-a mai arătat că autoritatea administrativă a avut cunoștință despre subcontractorii S.C. A. S.R.L. din formularul G12 depus în cadrul documentației ce a stat la baza încheierii contractului de lucrări nr. x/10.12.2007.

Ambele chestiuni invocate sunt străine de raționamentul și statuările instanței de fond, care a reținut ca neregularitate faptul că nu au fost prezentate spre verificare contractele de subantrepriză încheiate cu S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L. la momentul perfectării contractului de achiziție publică de lucrări.

Or, se constată că la acel moment contractele de subantrepriză nu erau încheiate și nu s-au putut constitui în anexe la contractul de execuție de lucrări, conform art. 96 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006. Susținerea recurentului-reclamant că a precizat în formularul G12 numărul, denumirea și specializarea subcontractanților nu este suficientă pentru considerarea ca îndeplinită a acestei cerințe legale.

Celelalte aserțiuni referitoare la actualizarea prețului contractului în raport de perioada mare de execuție constituie elemente exterioare, extrinseci și care nu prezintă relevanță în verificarea legalității actelor administrative contestate în cauză.

În raport de toate cele arătate, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de declarat de Municipiul Odorheiu Secuiesc, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Municipiul Odorheiu Secuiesc împotriva sentinței nr. 98 din 27 septembrie 2016 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2018.