ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4365/2010

Asupra recursului de

față

Din examinarea

actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

Brăila sub nr. 7229 din 25 noiembrie 2003 reclamantul T.A.M. a chemat în

judecată pârâta Primăria municipiului Brăila solicitând instanței ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea parțială a dispoziției nr.

9519 din 10 noiembrie 2003 și acordarea de despăgubiri pentru o cotă

echivalentă de 1/3 pentru imobilul situat în Brăila, str. B.

Prin Sentința civilă

nr. 881 din 18 decembrie 2008 Tribunalul Brăila a respins acțiunea

reclamantului ca nefondată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, în cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate, măsurile

reparatorii se stabilesc în echivalent, iar potrivit art. 4 alin. (1) din

aceeași lege, în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane

îndreptățite, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote

părți ideale, potrivit dreptului comun.

Curtea de Apel

Galați, secția civilă prin Decizia nr. 684/A din 7 mai 2004 a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamant împotriva Sentinței civile nr. 881 din 18

decembrie 2003 a Tribunalului Brăila.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul T.A.M. Cauza a fost suspendată la 9

iunie 2006 în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., așa cum rezultă

din încheierea de la acea dată, rămânând în nelucrare peste termenul prevăzut

de art. 248 C. proc. civ.

Față de

dispozițiunile imperative și exprese ale art. 248 C. proc. civ. este incidența

în cauză instituția perimării, ce operează ca urmare a pasivității părților.

Perimarea se referă

la orice cerere de chemare în judecată sau de exercitare a unei căi de atac și

operează de drept la împlinirea termenului legal, împotriva oricăror persoane

fizice, inclusiv împotriva incapabililor, dacă cauza a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an.

Perimării i s-a

atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că ea reprezintă atât o sancțiune

procedurală ca efect al nerespectării termenului prevăzut de lege, dar și ca o

prezumție de desistare, dedusă și de fapt rezultată din nestăruința părții în

ce privește soluționarea cauzei.

În cazul recursului

de față, se constată că părțile de la data suspendării cauzei 9 - iunie 2006 -

dispusă în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nu au mai depus

nicio diligență pentru soluționarea cauzei, ce a rămas astfel în nelucrare timp

de 3 ani și 11 luni, ceea ce face incidență sancțiunea perimării recursului,

sens în care urmează a se dispune în temeiul art. 248 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamantul T.A.M. împotriva Deciziei civile nr. 684/A din

7 mai 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 septembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN