ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1785/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC "A." SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Serviciul de Inspecție Economico-Financiară Regiunea Iași, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Dispoziția obligatorie nr. x din 11 august 2017 în ceea ce privește măsura nr. 1 (a restituirii sumei de 3.091.173 RON plus accesorii în sumă de 1.700.722 RON), până la pronunțarea instanței de fond.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 148 din data de 16 octombrie 2017, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare executare act administrativ formulată de reclamanta SC "A." SRL, în contradictoriu cu A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Serviciul de Inspecție Economico-Financiară Regiunea Iași și, în consecință, a dispus suspendarea executării Dispoziției nr. x din 11 august 2017 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Serviciul de inspecție economico-financiară Regiunea Iași cu privire la măsura nr. 1 de restituire a sumei de 3.091.173 RON și a sumei de 1.700.722 RON reprezentând accesorii, până la pronunțarea instanței de fond.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2050 RON cheltuieli de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 148 din data de 16 octombrie 2017 a formulat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, solicitând casarea în totalitate a sentinței recurate, iar în urma rejudecării litigiului, respingerea acțiunii formulate de reclamantă, ca nefondată.

În motivarea cererii, recurenta a argumentat, în esență, că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) și s) și art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât intimata nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Intimata a decontat în mod nelegal suma de 3.091.173 RON. Suma încasată de intimată de la bugetul de stat nu a fost utilizată pentru transportul veteranilor și văduvelor de război pe căile auto județene, ci pentru transportul pe căile auto interjudețene, ceea ce nu dă dreptul la suportarea costurilor biletelor de călătorie gratuite de la bugetul de stat.

A mai susținut că în mod greșit a reținut prima instanță faptul că în cauză nu se impune plata unei cauțiuni, motivat de faptul că sumele ce fac obiectul actului contestat au fost stabilite printr-un act administrativ financiar și nu printr-un act administrativ fiscal.

1.4. Apărările intimatei

Legal citată, intimata-reclamantă SC "A." SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim, personal, născut și actual, reprezentând folosul material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu soluționarea unei cereri.

Această condiție trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia.

În speță, intimata-reclamantă a solicitat suspendarea executării Dispoziției nr. x din 11 august 2017 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Serviciul de inspecție economico-financiară Regiunea Iași, cu privire la măsura nr. 1 de restituire a sumei de 3.091.173 RON și a sumei de 1.700.722 RON, reprezentând accesorii, până la pronunțarea instanței de fond.

Este incontestabil faptul că, de principiu, suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.

Pe de altă parte, din dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Suspendarea de drept intervine fie în ipoteza avută în vedere de art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, și anume emiterea unui nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, fie în ipoteza prevăzută de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, anume admiterea acțiunii de fond privind anularea actului administrativ, dacă reclamantul a solicitat deja suspendarea executării în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În cauză se constată că prin Sentința nr. 40 din 12 martie 2018, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, a admis Admite în parte acțiunea formulată de reclamantă reclamanta SC "A." SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice București - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Serviciul de Inspecție Economico-Financiară Regiunea Iași - Serviciul de Inspecție Economico-Financiară Nord - Est Iași - Birou Inspecție Economico-Financiară Bacău - Vaslui - Compartiment Inspecție Economico-Financiară Vaslui și, în consecință, a anulat în parte Decizia nr. 99/P din 8 decembrie 2017 a Ministerului Finanțelor Publice, Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor, și dispoziția obligatorie nr. x din 11 august 2017 a DGRFP Iași și actele aferente - Raportul de inspecție economico-financiară nr. ISR AIF 2963 din 11 august 2017), în ce privește măsurile 1 și 2 relative la restituirea sumei de 4.791.895 RON debit principal și accesorii, cu excepția sumei de 20.554 RON și a accesoriilor aferente acesteia - pentru care s-au menținut obligațiile instituite prin dispoziția obligatorie.

A suspendat în parte executarea dispoziției obligatorii nr. x din 11 august 2017 a DGRFP Iași, și a Deciziei nr. 99/P din 8 decembrie 2017, cu excepția sumei de 20.554 RON și accesorii aferente acesteia, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

În aceste condiții, recursul formulat de către pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava apare ca lipsit de interes, față de obiectul cererii reclamantului și momentul până la care operează suspendarea executării actului administrativ, și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava împotriva Sentinței nr. 148 din 16 octombrie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CT