ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1640/2019

Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 27 iunie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A., în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naționala de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună suspendarea executării Deciziei nr. 106 din 21 mai 2018 emise de pârâtă până la soluționarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Curții de Apel București și care are ca obiect acțiunea în anularea respectivului act administrativ.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 3428 din 7 august 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosar nr. x/2018, s-a respins excepția conexității și cererea de suspendare a cauzei, în temeiul art. 413 C. proc. civ., până la pronunțarea definitivă a instanței în Dosarul cauzei nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului București, formulate de pârâtă; s-a admis cererea formulată de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal și s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 106 din 21 mai 2018 emisă de pârâtă până la soluționarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Curții de Apel București.

Recursul Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței și admiterea excepției conexității, suspendarea judecății cauzei sau respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 3.1. În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele: Cu privire la excepția conexității raportat la cauza nr. 4821/2/2018 aflată pe rolul Curții de Apel București, recurenta-pârâtă a arătat că în Dosarul nr. x/2018, a solicitat anularea Deciziei nr. 106 din 21 mai 2018, act administrativ la care se referă prezenta cauză. În același timp, prin dosarul prezentei cauze - Dosarul nr. x/2018 - se solicită suspendarea executării aceleiași Decizii nr. 106 din 21 mai 2018, până la soluționarea cererii privind anularea acestei decizii (Dosarul nr. x/2018). În consecință, s-au format două dosare care au aceleași părți (A. SA și Autoritatea de supraveghere), același obiect (Decizia nr. 106 din 21 mai 2018 emisă de Autoritate) și a căror cauza este în strânsă legătură (anulare, respectiv suspendare). Fiind sesizate complete diferite ale aceleiași instanțe, devin aplicabile dispozițiile art. 139 alin. (3) din C. proc. civ. În ceea ce privește respingerea cererii de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea definitivă a cauzei nr. 13209/3/2018 aflată pe rolul Tribunalului București, se arată că în mod greși s-a reținut de către prima instanță că nu se justifică, de vreme soluționarea prezentei cauze nu depinde de soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de contravenție, cât timp la baza emiterii Deciziei nr. 106 din 21 mai 2018 stă în primul rând Procesul-verbal de constatare/sancționare nr. x din 3 aprilie 2018 care face obiectul cauzei nr. 13209/3/2018. De altfel, instanța a considerat oportună suspendarea executării deciziei până la soluționarea definitivă a plângerii, dar a apreciat în mod contradictoriu că suspendarea judecării prezentei cauze nu se impune. Pe fondul cererii de suspendare, recurenta-pârâtă a arătat că în mod greșit instanța a admis suspendarea executării Deciziei nr. 106 din 21 mai 2018. Autoritatea de supraveghere consideră că, în cauză, intimata-reclamantă A. SA (societate pe acțiuni, cu activități în domeniul telecomunicațiilor prin rețele fără cablu, și nu o autoritate publică sau un serviciu public) nu a demonstrat îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 la care face trimitere art. 15 pe care își întemeiază solicitarea de suspendare a executării deciziei, respectiv dovedirea prejudiciului material și motivarea cazului bine justificat. Autoritatea de supraveghere consideră că motivele invocate de reclamanta în cererea de suspendare presupun o cercetare aprofundată a legalității actului, ceea ce nu este permis în cadrul procedurii suspendării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii. Îndoiala serioasă asupra legalității actului trebuie să rezulte cu ușurință și în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, îndoieli care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ. În ceea ce privește "paguba iminentă", intimata-reclamantă nu justifică faptul că punerea în executare a Deciziei nr. 106 din 21 mai 2018 îi aduce grave prejudicii. Potrivit art. 21 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 677/2001, Autoritatea de supraveghere poate dispune, în cazul în care constată încălcarea dispozițiilor Legii nr. 677/2001, suspendarea provizorie sau încetarea prelucrării datelor, ștergerea parțială ori integrală a datelor prelucrate. Având în vedere că, în urma investigației efectuate la intimata-reclamantă s-a constatat prin procesul-verbal de constatare/sancționare nr. x din 3 aprilie 2018, care stă la baza emiterii deciziei, ce face obiectul cauzei prezente, încălcarea dispozițiilor Legii nr. 677/2001 și necesitatea aplicării și a măsurilor prevăzute de art. 21 alin. (3) lit. d) din aceeași lege, în mod corect și legal, Autoritatea de supraveghere a emis Decizia nr. 106/21 mai 2018. De altfel, fapta săvârșită de intimata-reclamantă prezintă un pericol social ridicat astfel că în urma constatărilor din procesul-verbal de constatare/sancționare nr. x din 3 aprilie 2018 s-a reținut că A. SA, în calitate de operator de date cu caracter personal, a săvârșit o contravenție pentru care s-a aplicat amendă în cuantum de 7.000 RON, conform art. 32 din Legea nr. 677/2001, modificată și completată, coroborat cu art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare. În plus, autoritatea nu a emis imediat decizia de aplicare a măsurilor prevăzute de art. 21 din Legea nr. 677/2001, ci a atenționat intimata-reclamantă (prin - procesul-verbal de constatare/sancționare nr. x din 3 aprilie 2018) cu privire la faptul că eventualele măsuri cu caracter administrativ adoptate de ANSPDCP vor fi comunicate ulterior în scris și că, pentru evitarea emiterii deciziei, s-au formulat recomandări privind ștergerea/distrugerea datelor cu caracter personal privind codul numeric personal și a altor date cu caracter personal având o funcție de identificare de aplicabilitate generală, inclusiv a copiilor de pe actele care le conțin, deja colectate fără a avea consimțământul expres al persoanelor vizate, prevederi legale exprese sau avizul ANSPDCP. Se arată că intimata-reclamantă nu a luat vreo măsură privind intrarea în legalitate, deși a mai fost sancționată pentru încălcarea dispozițiilor Legii nr. 677/2001. Astfel, în mod eronat invocă intimata-reclamantă faptul că decizia ar încalcă în mod flagrant principiul proporționalității măsurilor, instituit de art. 53 din Constituție. Prin procesul-verbal nr. x din 3 aprilie 2018, autoritatea de supraveghere a formulat recomandări (cu caracter informativ de a ajuta operatorul în a intra în legalitate), iar prin Decizia nr. 106 din 21 mai 2018 a dispus în sarcina intimatei-reclamante, în baza art. 21 alin. (3) din Legea nr. 677/2001, măsura de ștergere a datelor colectate excesiv și distrugere a copiilor de actele de identitate reținute ilegal. Așadar, măsura a fost dispusă exclusiv prin Decizia nr. 106 din 21 mai 2018, fiind prevăzută expres de Legea nr. 677/2001, care sub acest aspect nu se completează cu prevederile O.G. nr. 2/2001 pentru că nu au caracter contravențional. Completarea dispozițiilor Legii nr. 677/2001 cu prevederile O.G. nr. 2/2001 se face exclusiv în baza art. 35 alin. (2) cu privire la regimul sancționator contravențional. Alegațiile intimatei-reclamante din acțiune cu privire la Decizia nr. 228 din 13 martie 2017 a Curții Constituționale a României privind neconstituționalitatea art. 12 din O.G. nr. 2/2001 nu sunt aplicabile prezentei spețe având în vedere că în prezenta cauză nu are ca obiect sancțiuni contravenționale, ci măsuri administrative prevăzute expres de Legea nr. 677/2001. Comparația dintre legea veche, respectiv Legea nr. 677/2001 și legea nouă, respectiv Regulamentul general privind protecția datelor în sensul că faptele săvârșite înainte de 25 mai 2018 și considerate pe legea veche contravenții, nu mai puteau fi sancționate după 25 mai 2018 dacă legea nouă nu mai considera respectivele fapte contravenții nu prezintă relevanță, deoarece în prezenta speță nu este supusă soluționării o contravenție, ci o măsură administrativă care nu echivalează cu o contravenție. Reclamanta afirmă de altfel că nu era necesară obținerea consimțământului expres al abonaților pentru colectarea datelor cu caracter personal la care se referă decizia pentru că executa prelucrarea în baza unei obligații legale, adică prelucrarea CNP-ului și a celorlalte date de identificare de aplicabilitate generală, făcând o interpretare greșită a dispozițiilor legale aplicabile. Din verificările efectuate s-a constatat că, nu în toate cazurile, clientul declară că este de acord cu prelucrarea datelor personale prin fotocopierea și reținerea unei copii a actului de identitate în scopul încheierii și executării contractelor de furnizare a serviciilor de comunicații electronice solicitate. (Anexa nr. 2A la procesul-verbal). Mai mult, din documentele puse la dispoziția echipei de control a reieșit că, prin reținerea unei copii a actului de identitate, se colectează și se prelucrează date personale care nu se regăsesc prin contract. În mod excepțional, datele cu caracter personal pot fi prelucrate de către operator, fără consimțământul persoanei vizate, în situațiile prevăzute expres la alin. (2) al art. 5 din Legea nr. 677/2001. În ceea ce privește prelucrarea codului numeric personal sau a altor date cu caracter personal având o funcție de identificare de aplicabilitate generală, aceasta poate fi efectuată numai dacă persoana vizată și-a dat în mod expres și neechivoc consimțământul sau dacă prelucrarea este prevăzută în mod expres de o dispoziție legală, în concordanță cu prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, modificată și completată. Coroborat cu aceste dispoziții, alin. (2) al aceluiași articol prevede că Autoritatea de supraveghere poate stabili și alte cazuri în care se poate efectua prelucrarea datelor prevăzute la alin. (1), numai cu condiția instituirii unor garanții adecvate pentru respectarea drepturilor persoanelor vizate. Raportat la prevederile legale sus-menționate, condițiile de prelucrare a codului numeric personal și a altor date cu caracter personal cu funcție de identificare de aplicabilitate generală au fost stabilite, în detaliu, prin Decizia președintelui Autorității de supraveghere nr. 132/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 929 din 28 decembrie 2011, partea I, fiind opozabilă "erga omnes". Cât privește avizul Autorității de supraveghere, acesta poate fi acordat numai cu condiția instituirii unor garanții adecvate pentru respectarea drepturilor persoanelor vizate și cu respectarea principiului caracterului adecvat, pertinent și neexcesiv al prelucrărilor de date implicate, în conformitate cu prevederile art. 2 coroborate cu cele ale art. 5 din decizia menționată mai sus. Totodată, dispozițiile art. 6 din Decizia nr. 132/2011 instituie interdicția colectării și reținerii datelor cu caracter personal cu funcție de identificare de aplicabilitate generală, prin efectuarea și reținerea de copii de pe cartea de identitate sau de pe alte documente care le conțin, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 2 din aceeași decizie. Pentru promovarea unei acțiuni în instanță sau demararea executării silite este suficientă deținerea CNP-ului și adresei clientului, nefiind impusă de vreun text de lege colectarea și stocarea de copii de pe actele de identitate, ce conțin, pe lângă datele de identificare, reglementate de art. 8 din Legea nr. 677/2001 și alte date cu caracter personal precum data de expirare a documentului etc. Mai mult, CNP-ul și adresa clientului sunt colectate și prin contractul de servicii de comunicații electronice, fiind introduse în aplicație de angajați ai operatorului A., după compararea cu actele de identitate solicitate clienților la încheierea contractului, situație în care apare ca nejustificată colectarea și stocarea de copii de pe actele de identitate. Reclamanta nu a justificat nicicum pertinența sau neexcesivitatea prelucrării datelor de identificare prin reținerea de copii de pe actele de identitate sau alte asemenea documente; în schimb, de pe tot parcursul plângerii sale adresate instanței reiese scopul real al prelucrării, respectiv satisfacerea unor interese pur comerciale (recuperarea datoriilor), în detrimentul respectării drepturilor persoanelor vizate. Autoritatea de supraveghere a sancționat intimata-reclamantă pentru nerespectarea anumitor criterii de prelucrare a datelor, respectiv cele prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 677/2001. Prevederea art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 677/2001 statuează expres în legislația națională, principiul proporționalității, potrivit cărora datele cu caracter personal destinate a face obiectul prelucrării trebuie să fie adecvate, pertinente și neexcesive prin raportare la scopul în care sunt colectate și ulterior prelucrate, iar efectele acestui principiul se reflectă asupra modului de interpretare și aplicare a regulilor specifice domeniului protecției datelor. Operatorul, de telefonie, în speță intimata-reclamantă A. SA, trebuie să caute întotdeauna metoda cea mai puțin intruzivă, prin alegerea unui proces care nu implică prelucrarea copiilor actelor de identitate, dacă acest lucru este posibil. Or, reclamanta nu a respectat principiul proporționalității și nu a justificat necesitatea imperioasă a prelucrării datelor de identificare prin reținerea de copii de pe actele de identitate și de ce aceasta ar fi mai presus de drepturile persoanelor vizate, întrucât la încheierea contractelor, datele minime necesare acestui act pot fi completate în formulare de către persoanele desemnate de reclamantă, după verificarea actelor de identitate prezentate de clienți la încheierea contractului, situație în care apare ca nejustificată colectarea și stocarea inclusiv de copii de pe actele de identitate. Totodată, în timpul investigației intimata-reclamantă nu a dovedit faptul că este supusă obligației de respectare a legislației privind spălarea banilor în cazul tuturor clienților - persoane fizice, invocând prin plângere contravențională, la acest moment, faptul că i-ar fi necesară copia cărții de identitate în acest scop. Nici în contractele cu clienții nu se menționează un asemenea scop ulterior prelucrării sau în alte documente prezentate de intimata-reclamantă în cadrul investigației. La prelucrarea datelor cu caracter personal care nu au caracter special, precum nume, prenume, adresă, telefon, sunt aplicabile dispozițiile art. din Legea nr. 677/2001, respectiv consimțământul expres și neechivoc la momentul încheierii contractului (alin. (1), urmând ca ulterior, pentru executarea contractului, să aplice dispozițiile de excepție de la consimțământ, respectiv alin. (2) lit. a). Nu aceeași este însă situația pentru datele cu funcție de identificare aplicabilitate generală, prelucrate în speță, precum CNP și seria și număr al cărții de identitate, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 8 din Legea nr. 677/2001, cu cele trei condiții, consimțământul expres, prevedere legală expresă sau avizul Autorității de Supraveghere. Chiar și alin. (1) al art. 5 exceptează prelucrările care vizează date din categorii menționate la art. 8 din Legea nr. 677/2001, motiv pentru care, cele două temeiuri legale nu se pot confunda. În consecință, colectarea și stocarea de copii de pe documentele de identificare a persoanei, pentru clienții intimatei-reclamante - persoane fizice, care încheie contracte de prestări servicii reprezintă o practică abuzivă a acesteia în raport de scopul declarat al prelucrării. Întrucât din investigație nu au rezultat temeiurile legale pe care se sprijină colectarea și prelucrarea copiei cărții de identitate pentru furnizarea serviciilor respectiv, nu există consimțământul expres și neechivoc al persoanei vizate, nu există prevederi legale exprese și nici avizul Autorității de supraveghere, pe baza necesității temeinic argumentate și dovedite, intimatei-reclamante i s-a dispus prin Decizia nr. 106 din 21 mai 2018 ștergerea/distrugerea datelor cu caracter personal privind codul numeric personal și a altor date cu caracter personal având o funcție de identificare de aplicabilitate generală, inclusiv a copiilor de pe actele care le conțin, deja colectate fără a avea consimțământul expres al persoanelor vizate, prevederi legale exprese sau avizul ANSPDCP, iar prin Procesul-verbal nr. x din 3 aprilie 2018 a fi sancționat cu amendă. Între momentul încheierii actului de control (3 aprilie 2018) - contestat în cauza nr. 13209/3/2018, Autoritatea de supraveghere a lăsat un interval de timp (mai mare de 30 de zile) pentru ca intimata-reclamantă să intre în legalitate. Or, având în vedere că aceasta nu a comunicat că ar fi dispus măsurile recomandate prin procesul-verbal, Autoritatea de supraveghere emis Decizia nr. 106 din 21 mai 2018. În drept, au fost invocate prevederile art. 488 din C. proc. civ., art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) și art. 14, art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, art. 21 alin. (3) lit. d), art. 32 din Legea nr. 677/2001. 3.2. Întâmpinarea Intimata-reclamantă A. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele: 3.2.1. Cu privire la excepția conexității, nu se poate reține identitatea de obiect între cele două cauze, în mod corect reținând prima instanță că nu sunt îndeplinite cerințele art. 139 noul C. proc. civ. Astfel, instanța a validat apărările sale legate de lipsirea de finalitate a cererii de suspendare în măsura în care aceasta ar fi fost conexată la acțiunea de fond. Legiuitorul a dat părții interesate posibilitatea de a formula cererea de suspendare atât pe cale separată, cât și împreună cu acțiunea de fond, opțiunea sa neputând fi infirmată de solicitarea de conexare a acțiunii de fond cu cererea de suspendare. Se mai arată că pe rolul Curții de Apel au existat două dosare ce aveau ca obiect acțiunea în anulare a Deciziei (Dosarul nr. x/2018 și respectiv Dosarul nr. x/2018), dosare ce vor fi finalmente conexate (există litispendență). Nu există însă nicio justificare pentru conexarea cererii de suspendare cu vreunul din dosarele având ca obiect anularea Deciziei. 3.2.2. Cu privire la respingerea cererii de suspendare, se arată că prima instanță a făcut o distincție între potențiala legătură dintre acțiunea de fond (Dosarul nr. x/2018) și plângerea contravențională (Dosarul nr. x/2018) și lipsa de legătură dintre cererea de suspendare și plângerea contravențională. În cererea de suspendare nu se judecă fondul/legalitatea Deciziei, așa încât în mod corect a reținut prima instanță în motivarea soluției de respingere a cererii de suspendare că soluționarea prezentei cauze nu depinde de soluționarea plângerii contravenționale. 3.2.3. Cu privire la îndeplinirea condiției cazului bine justificat 3.2.3.1. Reținerile primei instanțe în legătură cu cazul bine justificat i.Cu privire la argumentul procedural legat de emiterea Deciziei cu încălcarea efectului suspensiv al plângerii contravenționale, prima instanță a reținut că, prin decizie, pârâta a transformat recomandările din procesul-verbal (a căror suspendare a operat prin formularea plângerii contravenționale) în obligații executorii, stabilite printr-un act administrativ, în condițiile în care efectul suspensiv al plângerii afecta nu doar efectivitatea recomandărilor din procesul-verbal, ci și validitatea situației de fapt reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat. ii. Cu privire la argumentul procedural legat de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, prima instanță a reținut că ar putea avea efecte inclusiv asupra legalității deciziei, în condițiile în care deși decizia a fost emisă sub imperiul legii vechi (Legea nr. 677/2001), efectele acesteia se produc sub imperiul legii noi, mai permisive din punct de vedere al regulilor de drept substanțial în ce privește prelucrarea datelor personale cu caracter de identificare. iii. Cu privire la argumentul extinderii nejustificate și excesive a sferei recomandărilor atunci când au fost transformate în obligații în decizie, prima instanță a reținut că, deși decizia are la bază procesul-verbal de contravenție, prin care au fost stabilite anumite recomandări, decizia stabilește, pe baza acelorași constatări de fapt, obligații mult mai drastice decât cele din recomandările făcute anterior. 3.2.3.2. Combaterea criticilor recurentei cu privire la condiția cazului bine justificat i. Critica referitoare la justificarea cazului bine justificat prin motive de nelegalitate invocate în alt dosar (dosarul de anulare a deciziei) Analizarea cazului bine justificat pentru dispunerea suspendării presupune pipăirea motivelor de nelegalitate invocate de reclamant în acțiunea de fond (Dosarul nr. x/2018). Îndoielile legitime cu privire la legalitatea actului a cărui suspendare se solicită se creează prin analizarea frugală a motivelor de nelegalitate, mai ales cele procedurale sau de ordin formal, care nu necesită o analiză aprofundată. ii. Critica referitoare la faptul că în cauză este vorba despre suspendarea unei măsuri administrative, și nu a unei sancțiuni contravenționale (referitor la argumentul legate de legea contravențională mai favorabilă) Argumentul recurentei este invalid întrucât ar fi absurd ca argumentul legii contravenționale mai favorabile să aibă efecte doar asupra validității procesului-verbal de contravenție, și nu și asupra măsurilor emise ulterior, în baza procesului-verbal de contravenție, prin Decizia nr. 106. Măsurile de intrare în legalitate nu se pot dispune decât atunci când este îndeplinită premisa existenței unei fapte ilicite, de nerespectare a regimului de prelucrare a datelor personale. Dacă nu există faptă ilicită, nu există interes și justificare pentru dispunerea vreunei sancțiuni indiferent de regim, contravențional sau administrativ. Intimata a susținut că în cauză nu este vorba doar de legea contravențională mai favorabilă, ci și de legea de drept substanțial mai favorabilă (regimul de colectare a datelor cu scop de identificare este mai flexibil, mai favorabil potrivit noului Regulament decât era sub regimul legii vechi). De aceea a reținut prima instanță că legea mai favorabilă afectează validitatea procesului-verbal de contravenție, dar și legalitatea/executorialitatea deciziei de măsuri. Recurenta a susținut că nu există obligație legală care să o exonereze de necesitatea obținerii consimțământului clienților pentru colectarea copiilor actelor de identitate și că această obligație legală nu a fost indicată de intimată pentru că ea nu ar exista. Intimata a arătat că acest argument nu își are locul în acest cadru procesual (recurs la suspendarea executării), ci în judecata pe fond a plângerii contravenționale și a Deciziei. Prima instanță nu a analizat în soluționarea cererii de suspendare existența obligației legale de colectare a copiilor actelor de identitate ca și condiție a cazului bine justificat, pentru că intimata nu a invocat acest argument în susținerea cererii de suspendare (pentru că avea vocația de a determina prejudecarea fondului). De asemenea, sunt nerelevante susținerile extensive ale recurentei care vizează fondul acțiunii în anulare, intimata neînvestind instanța de suspendare cu motive de nelegalitate de drept substanțial (caracterul excesiv/proporțional al colectării, existența consimțământului, existența obligației legale nefăcând obiectul argumentației noastre în cererea de suspendare). 3.2.3.3. Reținerile primei instanțe în legătură cu condiția pagubei iminente Prima instanță a reținut că ștergerea unei sfere atât de largi de documente și de date ar aduce prejudicii reclamantei care nu și-ar mai putea desfășura obligațiile contractuale asumate de clienți (nu ar mai putea verifica identitatea clienților, nu ar mai putea selecta între clienții care poartă nume identice sau similare, etc). Nu sunt de neglijat nici prejudiciile aduse autorităților publice sau unor servicii publice, cum ar fi Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență; nu s-ar mai putea asigura portabilitatea numerelor de telefon, pentru care este necesar ca furnizorul donor să anexeze cererii deportare o copie a cărții de identitate. 3.2.3.

Combaterea criticilor recurentei cu privire la condiția pagubei iminente Recurenta-pârâtă a susținut că nu ar fi îndeplinită condiția pagubei iminente pentru că aducerea la îndeplinire a măsurii de ștergere a copiilor cărților de identitate ale clienților și nu ar produce o perturbare gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, în condițiile în care intimata este o entitate de drept privat. În primul rând, în conformitate cu art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, condiția pagubei iminente este îndeplinită alternativ când persoana vătămată ar suferi un prejudiciu material viitor și previzibil o autoritate publică sau un serviciu public ar suferi o perturbare previzibilă gravă în funcționare. În speță, sunt îndeplinite ambele elemente alternative ale condiției pagubei iminente, în sensul că în lipsa măsurii suspendării s-ar produce prejudicii atât activității intimatei, cât și activității serviciilor publice sau autorităților statului, aspect pe care prima instanță l-a reținut și reflectat în mod corect în sentința recurată. Mai susține recurenta-pârâtă că prima instanță a reținut în mod greșit că aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse de pârâtă ar produce prejudicii activității sale, întrucât emiterea Deciziei s-a făcut în exercitarea dreptului recurentei de a dispune măsuri. Simpla împrejurare că emiterea deciziei s-a făcut în exercitarea dreptului recurentei-pârâte de a dispune măsuri nu poate nega prejudiciul pe care l-ar încerca intimata dacă efectele Deciziei nu ar fi suspendate până la lămurirea legalității acesteia. În drept, au fost invocate prev. art. 494 noul C. proc. civ. raportat la art. 205 noul C. proc. civ. 3.3. Răspunsul la întâmpinare Recurenta-pârâtă Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reluat susținerile din cererea de recurs. 4. Procedura de soluționare a recursului 4.1. Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față. 4.2. Acțiunea în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se cere în cauza de față face obiectul a două dosare: Dosar nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal (în curs de soluționare de către prima instanță) și Dosar nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, cu privire la acesta din urmă fiind formulată cerere de renunțare la judecată de către reclamantă, în curs de soluționare de către prima instanță.

Analiza motivelor de casare invocate de recurenta-reclamantă 5.1. Situația de fapt reținută de prima instanță Prin Decizia nr. 106 din 21 mai 2018 emisă de pârâtă, se instituie obligația reclamantei ca în termen de 30 de zile de la comunicare să șteargă/distrugă datele cu caracter personal privind codul numeric personal și alte date cu caracter personal având o funcție de identificare de aplicabilitate generală, inclusiv a copiilor de pe actele ce le conțin, deja colectate fără a avea consimțământul expres al persoanelor vizate, prevederi legale exprese sau avizul autorității. Decizia a fost emisă, așa cum arată chiar pârâta, în baza procesului-verbal de constatare/sancționare nr. x din 3 aprilie 2018 (contestat și aflat pe rolul instanței Tribunalului București - Dosar nr. x/2018) și a Raportului nr. x din 10 mai 2018, întocmit ca urmare a investigației din data de 3 aprilie 2018. 5.2. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la greșita respingere a excepției conexității față de cauza ce face obiectul Dosarului nr. x/2018 Înalta Curte constată că nu poate fi reținută susținerea recurentei, în sensul că există identitate de obiect între cauza de față și cauza mai sus menționată; nu doar cauza juridică este diferită în cele două dosare, ci și obiectul acestora, distincția dintre anulare și suspendare conducând la obiecte diferite ale acțiunii. Pe de altă parte, nici nu e necesară reținerea identității de obiect pentru a se putea invoca conexitatea, fiind suficient ca între obiectele celor două cauze ce se doresc a fi conexate să existe o strânsă legătură, legătură care există și nu poate fi contestată. Cu toate acestea, îndeplinirea acestei cerințe a existenței legăturii între cele două dosare nu este suficientă pentru a se dispune conexarea, fiind necesară îndeplinirea premisei referitoare la cerința ca o eventuală conexare să fie utilă pentru asigurarea unei bune judecăți. Or, cum în mod corect a reținut prima instanță și a invocat și intimata-reclamantă, modul de reglementare a suspendării prin art. 15 din Legea nr. 554/2004 sugerează faptul că reclamantul are un drept de opțiune între a formula cererea de suspendare separat sau în același dosar cu acțiunea în anulare, drept de opțiune ce intră în conținutul principiului disponibilității. Dacă s-ar permite conexarea, la cererea pârâtului, a cererii de suspendare introduse separat de reclamant cu dosarul ce are ca obiect acțiunea în anulare, ar fi practic anihilat acest drept de opțiune reglementat de legiuitor exclusiv la latitudinea reclamantului, ceea ce în mod evident ar fi contrar scopului legii. Pe de altă parte, dincolo de acest raționament, nu există niciun motiv pentru care se poate considera că este în interesul unei bune judecăți conexarea cererii de suspendare (care trebuie judecată cu celeritate) cu cererea de anulare a aceluiași act administrativ. Astfel, acest prim motiv de recurs este nefondat. 5.3. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la greșita respingere a cererii de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea definitivă a cauzei nr. 13209/3/2018 aflată pe rolul Tribunalului București, având ca obiect plângerea contravențională Dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului București are ca obiect anularea Procesului-verbal de contravenție nr. x din 3 aprilie 2018 întocmit de recurenta-pârâtă. Prin sentința civilă nr. 7313 pronunțată la data de 08.11.2018 în cauza de mai sus, a fost respinsă plângerea contravențională ca neîntemeiată, apelul împotriva acesteia nefiind încă declarat sau soluționat. Recurenta-pârâtă a arătat că la baza emiterii Deciziei nr. 106 din 21 mai 2018 ce face obiectul prezentei cauze stă în primul rând Procesul-verbal de constatare/sancționare nr. x din 3 aprilie 2018 care face obiectul cauzei nr. 13209/3/2018, astfel că se impunea suspendarea judecării acestui proces până la soluționarea definitivă a procesului contravențional. Înalta Curte constată că, dacă o asemenea legătură ar putea fi eventual incidentă în ceea ce privește acțiunea în anulare a Deciziei nr. 106 din 21 mai 2018 și plângerea contravențională (Dosarul nr. x/2018), în mod evident nu există această legătură între cererea de suspendare a aceleiași decizii și plângerea contravențională. Pentru soluționarea cererii de suspendare, instanța este chemată să verifice doar o aparență în drept, pe baza împrejurărilor invocate ca fiind suspiciuni de nelegalitate, fără să rezolve în concret fondul litigiului dedus judecății; or, a aștepta soluționarea plângerii contravenționale, în condițiile în care pârâta susține că procesul-verbal de contravenție e stat la baza emiterii deciziei administrative, înseamnă a prejudeca fondul cererii de suspendare și a lipsi de finalitate cererea judecării cu celeritate a suspendării. Ca urmare, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a respins ca nefondată cererea de suspendare a judecății cauzei, acest motiv de recurs fiind nefondat. 5.4. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la condiția cazului bine justificat Cu privire la argumentul procedural legat de emiterea Deciziei cu încălcarea efectului suspensiv al plângerii contravenționale, prima instanță a reținut că, prin decizie, pârâta a transformat recomandările din procesul-verbal (a căror suspendare a operat prin formularea plângerii contravenționale) în obligații executorii, stabilite printr-un act administrativ, în condițiile în care efectul suspensiv al plângerii afecta nu doar efectivitatea recomandărilor din procesul-verbal, ci și validitatea situației de fapt reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat. Înalta Curte constată că sub acest aspect sunt fondate susținerile recurentei- pârâte, care înlătură această legătură de dependență între procesul-verbal de contravenție și decizia emisă. Astfel, prin Procesul-verbal nr. x din 3 aprilie 2018, autoritatea de supraveghere a formulat recomandări (cu caracter informativ de a ajuta operatorul în a intra în legalitate), iar prin Decizia nr. 106 din 21 mai 2018 a dispus în sarcina intimatei-reclamante, în baza art. 21 alin. (3) din Legea nr. 677/2001, măsura de ștergere a datelor colectate excesiv și distrugere a copiilor de actele de identitate reținute ilegal. Așadar, măsura a fost dispusă exclusiv prin Decizia nr. 106 din 21 mai 2018, fiind prevăzută expres de Legea nr. 677/2001, care sub acest aspect nu se completează cu prevederile O.G. nr. 2/2001 pentru că nu au caracter contravențional. Având temeiuri juridice diferite și producând efecte juridice diferite, nu se poate reține că suspendarea executării procesului-verbal de contravenție duce în mod automat la suspendarea efectelor Deciziei nr. x din 21 mai 2018, deoarece O.G. nr. 2/2001 se referă exclusiv la efectul suspensiv al plângerii asupra procesului-verbal de contravenție, neputând fi extins acest efect și cu privire la acte ulterioare distincte de procesul-verbal. Ca urmare, acest motiv de reținere a cazului bine justificat va fi înlăturat de instanța de recurs. În al doilea rând, prima instanță a reținut, cu privire la argumentul procedural legat de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, faptul că acesta ar putea avea efecte inclusiv asupra legalității deciziei, în condițiile în care deși decizia a fost emisă sub imperiul legii vechi (Legea nr. 677/2001), efectele acesteia se produc sub imperiul legii noi, mai permisive din punct de vedere al regulilor de drept substanțial în ce privește prelucrarea datelor personale cu caracter de identificare. Înalta Curte reține că această comparație între Legea nr. 677/2001 și legea nouă, respectiv Regulamentul general privind protecția datelor, în sensul că faptele săvârșite înainte de 25 mai 2018 și considerate pe legea veche contravenții, nu mai puteau fi sancționate după 25 mai 2018 dacă legea nouă nu mai considera respectivele fapte contravenții, nu prezintă relevanță, deoarece în prezenta speță nu este supusă analizării o contravenție, ci o măsură administrativă care nu echivalează cu o contravenție. Pe de altă parte, o asemenea analiză ar depăși cu siguranță limitele judecății unei cereri de suspendare. Astfel, nici acest motiv de caz bine justificat nu poate fi reținut. În al treilea rând, prima instanță a reținut că deși decizia are la bază procesul-verbal de contravenție prin care au fost stabilite anumite recomandări, decizia stabilește, pe baza acelorași constatări de fapt, obligații mult mai drastice decât cele din recomandările făcute anterior. Sub acest aspect, Înalta Curte reține că între momentul încheierii actului de control contestat în cauza nr. 13209/3/2018 (3 aprilie 2018) și momentul emiterii deciziei din prezenta cauză, Autoritatea de supraveghere a lăsat un interval de timp (mai mare de 30 de zile) pentru ca intimata-reclamantă să intre în legalitate. Or, având în vedere că aceasta nu a comunicat că ar fi dispus măsurile recomandate prin procesul-verbal, Autoritatea de supraveghere emis Decizia nr. 106 din 21 mai 2018. Pe de altă parte, în cuprinsul deciziei, se reține ca temei pentru emiterea acesteia prev. art. 21 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 677/2001, care permite autorității de supraveghere să dispună, în cazul în care constată încălcarea dispozițiilor prezentei legi, suspendarea provizorie sau încetarea prelucrării datelor, ștergerea parțială ori integrală a datelor prelucrate și poate să sesizeze organele de urmărire penală sau să intenteze acțiuni în justiție. Astfel, separat de emiterea proceselor-verbale de contravenție conform art. 32 și 35 din aceeași lege și independent de sancționarea contravențională, autoritatea recurentă poate emite decizii de obligare a reclamantei să intre în legalitate. Ca atare, nu se poate reține argumentul de aparență a nelegalității deciziei prin aceea că s-ar fi stabilit pe calea deciziei administrative măsuri mai drastice decât cele din procesul-verbal de contravenție, câtă vreme o asemenea comparație nu este utilă, față de regimul juridic distinct al celor două tipuri de acte administrative. În concluzie, niciunul din argumentele reținute de prima instanță ca reprezentând caz bine justificat nu se menține, în lumina prezentelor considerente. 5.5. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la condiția pagubei iminente Deși față de caracterul cumulativ al condițiilor cerute de legiuitor pentru a dispuse suspendare, este suficientă neîndeplinirea uneia pentru a se ajunge la respingere, Înalta Curte va proceda și la analiza condiției pagubei iminente. Prima instanță a reținut că ștergerea unei sfere atât de largi de documente și de date ar aduce prejudicii reclamantei care nu și-ar mai putea desfășura obligațiile contractuale asumate de clienți (nu ar mai putea verifica identitatea clienților, nu ar mai putea selecta între clienții care poartă nume identice sau similare, etc.). Nu sunt de neglijat nici prejudiciile aduse autorităților publice sau unor servicii publice, cum ar fi Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență; nu s-ar mai putea asigura portabilitatea numerelor de telefon, pentru care este necesar ca furnizorul donor să anexeze cererii deportare o copie a cărții de identitate; în plus, paguba ar fi ireversibilă, nefiind posibilă întoarcerea executării, măcar pentru o perioadă de timp. Înalta Curte reține că impedimentul legat de imposibilitatea identificării clienților în situația în care ar fi șterse datele sub forma copiilor actelor de identitate este unul fals din punct de vedere logic, deoarece CNP-ul și adresa clientului sunt colectate și prin contractul de servicii de comunicații electronice, fiind introduse în aplicație de angajați ai operatorului A., după compararea cu actele de identitate solicitate clienților la încheierea contractului, situație în care apare ca nejustificată colectarea și stocarea de copii de pe actele de identitate. Pentru promovarea unei acțiuni în instanță sau demararea executării silite este suficientă deținerea CNP-ului și adresei clientului, nefiind impusă de vreun text de lege colectarea și stocarea de copii de pe actele de identitate, ce conțin, pe lângă datele de identificare, reglementate de art. 8 din Legea nr. 677/2001 și alte date cu caracter personal. Înalta Curte constată că ceea ce trebuia justificat de către intimata-reclamantă la nivel de aparență era necesitatea prelucrării datelor de identificare prin reținerea de copii de pe actele de identitate sau alte asemenea documente; explicația oferită de aceasta, în sensul că o asemenea prelucrare era necesară în scopul recuperării datoriilor nu duce la o aparență de legalitate a acestei prelucrări, care urmărește satisfacerea unor interese pur comerciale. Pe de altă parte, nici argumentele legate de prejudiciile aduse prin executarea obligațiilor instituite prin Decizie asupra activității autorităților publice și a unor servicii publice, cum ar fi Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență, imposibilitatea asigurării portabilității numerelor de telefon sau dispariția garanțiilor de prevenire a unor fapte de spălare de bani nu pot fi avute în vedere, deoarece niciunul din aceste scopuri nu poate fi urmărit cu orice mijloc, respectiv prin încălcarea regulilor referitoare la protecția datelor cu caracter personal. Cum în mod corect a subliniat recurenta-pârâtă, nu s-a demonstrat că aceasta este supusă obligației de respectare a legislației privind spălarea banilor în cazul tuturor clienților - persoane fizice, iar nici în contractele cu clienții nu se menționează un asemenea scop ulterior prelucrării sau în alte documente prezentate în cadrul investigației. Împrejurarea că paguba ar fi ireversibilă, nefiind posibilă întoarcerea executării, măcar pentru o perioadă de timp, este de asemenea incorect reținută, deoarece dacă se consolidează corectitudinea colectării datelor de către reclamantă, aceasta urmează a proceda la colectarea din nou a tuturor datelor amintite de la clienții săi. În concluzie, nici condiția pagubei iminente cu este îndeplinită în prezenta cauză, ceea ce duce la caracterul nefondat al cererii de suspendare.

Temeiul procesual al soluției date recursului Pentru aceste considerente, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă; va casa în parte sentința recurată și, rejudecând, va respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta A. SA, ca nefondată; vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate, referitoare la soluția dată de prima instanță excepției conexității și cererii de suspendare a judecății prezentei cauze.