ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1087/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați reclamanta A. - Cabinet individual de practician în insolvență, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Comisia de agreare și selecție a practicienilor în insolvență, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea pct. 152 din Anexa nr. 2 a Deciziei nr. 1 din 03 mai 2017 privind aprobarea Listei practicienilor în insolvență agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală, organizată conform Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2442/2016 privind procedurile de agreare și selecție a practicienilor în insolvență de către Agenția Națională de Administrare Fiscală și a Procesului Verbal de Agreare și Selecție a Practicienilor în Insolvență din 03 mai 2017 emis de același organ-până la soluționarea pe fond a cauzei.

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 233 din 9 noiembrie 2017, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul Cabinet Individual Practician în Insolvență A., prin reprezentant legal practician în insolvență A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și, în consecință, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea executării pct. 152 din Anexa nr. 2 a Deciziei nr. 1 din 3 mai 2017 emisă de ANAF și a Procesului-verbal al Comisiei de Agreare și Selecție a Practicienilor în Insolvență din data de 3 mai 2017 emis de aceeași pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației formulate împotriva celor două acte administrative.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a declarat recurs, criticând hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate.

Pentru a fi dispusă măsura judecătorească a suspendării executării unui act administrativ se impune a fi dovedită îndeplinirea cumulativă a celor două condiții menționate de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justifica și iminența producerii unei pagube.

Aparența de legalitate poate fi apreciată prin raportare la dispozițiile legale criticate și se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, astfel că îndeplinirea condiției existenței cazului justificat poate fi apreciată ca fiind îndeplinită față de toți subiecții care intră sub incidența normei.

Nu același lucru se poate afirma în ceea ce privește îndeplinirea celei de-a doua condiții, respectiv iminența pagubei.

Această a doua condiție nu poate fi analizată, în mod evident decât prin raportare la elementele de fapt ale speței, la argumentele invocate în dovedirea solicitării precum și la probele administrate care tind să dovedească îndeplinirea acestei condiții.

Prin urmare, dacă pentru participanții la procesul în care se solicită suspendarea executării actului administrativ cu caracter normativ este posibil de analizat îndeplinirea acestei condiții, față de terții neparticipanți la proces aceasta este imposibil de analizat.

O eventuală soluție de suspendare a executării actului administrativ unilateral cu caracter normativ poate profita exclusiv participanților la proces nu și terților care, stând în pasivitate, nu au dovedit îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de lege pentru ca suspendarea executării actului administrativ atacat să le profite și acestora.

Intimatul Cabinet Individual Practician în Insolvență A., a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes este întemeiată, motiv pentru care va admite excepția și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca rămas fără interes.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond.

În speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie anularea în parte a Deciziei nr. 1 din 3 mai 2017 (pct. 152 din Anexa nr. 2) și a Procesului/Verbal de Agreare și Selecție a Practicienilor în Insolvență din 3 mai 2017 până la soluționarea pe fond a cauzei.

Prin Sentința nr. 34 din 27 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a a dispus anularea în parte a pct. 152 din Anexa nr. 2 din Decizia nr. 1 din 3 mai 2017 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

În cauza de față, cererea a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond.

Cum instanța de fond s-a pronunțat asupra acțiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită, la data de 27 februarie 2018, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depășit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să își producă efectele.

În temeiul dispozițiilor art. 451 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția lipsei de interes, excepție care face inutilă în tot cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., o va admite și va respinge recursul ca rămas fără interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes.

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 233/2017 din 9 noiembrie 2017 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără interes.

Obligă recurentul la plata sumei de 3.570 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul Cabinet Individual Practician în Insolvență-A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 martie 2019.

Procesat de GGC - MM