ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1885/2019

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 13.02.2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Poliție Transporturi, solicitând obligarea acestuia la emiterea actului administrativ pe care l-a cerut prin cererea nr. 635.435/22.12.2017, constând în revocarea totală a procesului-verbal nr. x/16.11.2017, ca fiind discriminatoriu, abuziv. Pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Poliție Transporturi a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței având în vedere dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001, coroborat cu art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice raportat la Anexa H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, republicată. Totodată, pârâtul a invocat excepția lipsei calității sale pasive având în vedere că actul atacat de reclamant a fost întocmit de un agent constatator din cadrul Poliției Municipiului Zalău, din subordinea I.P.J. Sălaj, astfel că acesta din urmă are calitate procesuală pasivă în cauză. Prin sentința nr. 177 din 27 iunie 2018, Curtea de Apel Cluj a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Poliție Transporturi și Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Poliție Transporturi, în favoarea Judecătoriei Zalău.

2. Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul B. 3. Decizia instanței de recurs Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată că prezentul recurs este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Conform dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente. Prin urmare, Înalta Curte apreciază că, obiectul recursului formându-l o hotărâre prin care instanța s-a declarat necompetentă, recurentul nu are deschisă nicio cale de atac împotriva acesteia.

4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B. împotriva sentinței civile nr. 177 din 27 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 aprilie 2019. Procesat de GGC - GV