GEORGE v. THE UNITED KINGDOM

Cea decizia nr. 6892/04 de către Eddie GEORGE împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 27 martie 2008 ca secțiune compusă din: Lech Garlicki, președinte, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 11 februarie 2004, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Eddie George, este un național britanic născut în 1965 și locuiește în Londra. Guvernul Regatului Unit („Regatul Unit”) Guvernul” a fost reprezentat de agentul lor, dl D. Walton al Biroului pentru Externe și Commonwealth, Londra. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 august 2003, reclamantul a fost condamnat în Curtea Magistratelor în temeiul articolului 172 din Legea privind traficul rutier 1988 pentru faptul că nu a furnizat informații despre șoferul mașinii sale la momentul unei infracțiuni suspectate. El a fost considerat vinovat și amendat 400 GBP cu 100 GBP costuri. Licența sa a fost aprobată cu trei puncte de penalizare. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 §§ § 1 și 2 din Convenție că a fost supus constrângerii de a da dovezi incriminatoare în încălcarea dreptului de a rămâne tăcut și a privilegiului împotriva sine În plus, el se plângea că amenzile impuse lui sunt arbitrare și excesive. În cele din urmă, el se plângea că nu i s-a dat nici o dovadă care să divulge o infracțiune care i-a cerut să dea informații despre șoferul mașinii sale în momentul material. La 6 iulie 2007, Curtea a scris reclamantului și Guvernului solicitând observațiile lor în funcție de hotărârea Marei Camere în O’Halloran și Francis c. Regatul Unit [GC], nos. 15809/02 și 25624/02, CEDH 2007 ... înainte de 10 septembrie 2007. Guvernul a prezentat observațiile lor la 9 septembrie 2007. Nu au fost primite observații de la solicitant. A doua scrisoare a fost trimisă reclamantului prin postul înregistrat la 25 septembrie 2007 în care a fost atrasă atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. La 22 octombrie 2007, reclamantul a informat Curtea că a vrut să retragă cererea, considerând că, în aceste circumstanțe, reclamantul nu mai dorește să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista de cazuri. Lawrence Early Lech Garlicki Grefier Președintele

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 6892/04

by Eddie GEORGE

against the United Kingdom

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 27

March 2008 as a Chamber composed of:

Lech Garlicki,

President,

Nicolas Bratza,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

Ján Šikuta,

Päivi Hirvelä,

Ledi Bianku,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 11 February 2004,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Eddie George, is a British national who was born in 1965 and lives in London. The United Kingdom Government (“the

Government”) were represented by their Agent, Mr D. Walton of the Foreign and Commonwealth Office, London.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 18 August 2003, the applicant was convicted in the Magistrates’ Court under section 172 of the Road Traffic Act 1988 for failing to give information about the driver of his car at the time of a suspected offence. He

was found guilty and fined GBP 400 with GBP 100 costs. His licence was endorsed with three penalty points.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 6 §§ 1 and 2 of the Convention that he had been subject to compulsion to give incriminating evidence in violation of the right to remain silent and the privilege against self

‑

incrimination. He further complained that the fine imposed on him was arbitrary and excessive. Finally, he complained that no evidence was given to him disclosing an offence which required him to give information about the driver of his car at the material time.

THE LAW

On 6 July 2007, the Court wrote to the applicant and the Government requesting their comments in light of the Grand Chamber’s judgment in

O’Halloran and Francis v. the United Kingdom

[GC], nos.

15809/02 and 25624/02, ECHR 2007

‑

... before 10 September 2007.

The Government submitted their comments on 9 September 2007. No

comments were received from the applicant.

A second letter was sent to the applicant by registered post on 25

September 2007 in which his attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application.

On 22 October 2007 the applicant informed the Court that he wanted to withdraw the application.

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Lawrence Early

Lech Garlicki

Registrar

President