Davies împotriva Regatului Unit

Cea decizia nr. 4/05 de către Alan John DAVIES împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 27 martie 2008 ca secțiune compusă din: Lech Garlicki, președinte, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 14 decembrie 2004, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Alan John Davies, este un național britanic născut în 1974 și locuiește în Kirkcaldy. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. J. Litterick, din Higgins, Morledge & Litterick, o firmă de avocați care practică în Alloa.

Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl D. Walton al Oficiului Externe și al Commonwealth, Londra. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a primit un anunț de la poliție, în conformitate cu art. 172 din Legea privind traficul rutier 1988, ce l-a obligat să numească șoferul mașinii la momentul suspectării infracțiunilor. A preluat și a returnat anunțul. A fost acuzat de contravenții la art. 5(1)a, 3, 170(2) și (4) și 170(3) și (4) din Legea privind traficul rutier 1988. La 29 mai 2001, Curtea de șeriful Kirkcaldy l-a condamnat de trei acuzații și l-a achitat din a patra. Obiecția sa în judecată cu privire la utilizarea informațiilor furnizate de el la poliție a fost respinsă.

La 19 iulie 2001, el a fost amendat un total de GBP 425, discalificat de a deține o licență timp de cinci ani pe prima acuzație și a făcut aprobarea licenței sale în ceea ce privește celelalte două. La 28 mai 2004, Curtea Înaltă de Justiție a refuzat apelul său și a refuzat permisiunea de a face recurs la Consiliul Privat. Prin scrisoarea din 28 iulie 2004, reclamantul a fost informat că Consiliul Privat a refuzat concediul special de recurs. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 6 §§ § 1 și 2 din Convenție că a fost supus constrângerii de a da dovezi incriminatoare în încălcarea dreptului de a rămâne tăcut și a privilegiului de a nu se autoincrimina. HOTĂRÂREA La 6 iulie 2007, Curtea a scris reprezentantului reclamantului și Guvernul solicitând observațiile lor în lumina hotărârii Marei Camere în O’Halloran și Francis c. Regatul Unit [GC], nos.

15809/02 și 25624/02, ECHR 2007 ... înainte de 10 septembrie 2007. Guvernul a prezentat observațiile lor la 9 septembrie 2007. Nu au fost primite observații de la reprezentantul reclamantului. O a doua scrisoare a fost trimisă reprezentantului reclamantului prin post înregistrat la 25 septembrie 2007 în care a fost atrasă atenția asupra articolului 37 § 1 (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție.

În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista de cazuri. Lawrence Early Lech Garlicki Grefier Președintele

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 4/05 by Alan John DAVIES against the United Kingdom The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 27 March 2008 as a Chamber composed of: Lech Garlicki, President, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, judges, and Lawrence Early, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 14 December 2004, Having regard to the observations submitted by the respondent Government, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Alan John Davies, is a British national who was born in 1974 and lives in Kirkcaldy. He was represented before the Court by Mr J. Litterick, of Higgins, Morledge & Litterick, a firm of lawyers practising in Alloa.

The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr D. Walton of the Foreign and Commonwealth Office, London. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant received a notice from the police, pursuant to section 172 of the Road Traffic Act 1988, requiring him to name the driver of his car at the time of suspected offences. He filled in and returned the notice. He was charged with contraventions of sections 5(1)a, 3, 170(2) and (4) and 170(3) and (4) of the Road Traffic Act 1988. On 29 May 2001, the Kirkcaldy Sheriff Court convicted him of three charges and acquitted him of the fourth. His objection at trial to the use of information provided by him to the police was rejected.

On 19 July 2001, he was fined a total of GBP 425, disqualified from holding a licence for five years on the first charge and had his licence endorsed concerning the other two. The applicant appealed to the High Court of Justiciary. On 28 May 2004, the High Court of Justiciary refused his appeal and refused permission to appeal to the Privy Council. By letter of 28 July 2004, the applicant was informed that the Privy Council had refused special leave to appeal. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 §§ 1 and 2 of the Convention that he had been subject to compulsion to give incriminating evidence in violation of the right to remain silent and the privilege against self ‑ incrimination.

THE LAW On 6 July 2007, the Court wrote to the applicant’s representative and the Government requesting their comments in light of the Grand Chamber’s judgment in O’Halloran and Francis v. the United Kingdom [GC], nos. 15809/02 and 25624/02, ECHR 2007 ‑ ... before 10 September 2007. The Government submitted their comments on 9 September 2007. No comments were received from the applicant’s representative. A second letter was sent to the applicant’s representative by registered post on 25 September 2007 in which his attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application.

The applicant’s representative did not reply. The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Lawrence Early Lech Garlicki Registrar President