ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1860/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 22 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrație Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Serviciul de inspecție economico-financiară și Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor, în temeiul dispozițiilor art. 45 din Normele metodologice privind înființarea, organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare, aprobate prin H.G. nr. 101/2012 și ale art. 8 alin. (1) și art. 11 lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a solicitat:

• anularea, în integralitate, a deciziei nr. 45/P/08.05.2017 emise de MFP, privind soluționarea plângerii prealabile formulate de A. împotriva dispoziției obligatorii nr. x/16.01.2017 și a raportului de inspecție economico-financiară nr. x/16.01.2017;

• anularea, în integralitate, a dispoziției obligatorii nr. x/16.01.2017 și a raportului de inspecție economico-financiară nr. x/16.01.2017, anexat acestei dispoziții obligatorii - acte emise de DGRFP Ploiești - SIEF;

• obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 4894 din 12 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, faptul că în cauză se ridică problema competenței teritoriale a instanței, respectiv a modului de interpretare a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum și că în cadrul litigiilor de contencios administrativ nu sunt aplicabile dispozițiile art. 112 alin. (1) din C. proc. civ., referitoare la prorogarea de competență în cazul cererilor de chemare în judecată introduse împotriva mai multor pârâți.

S-a mai apreciat că dispozițiile art. 281 alin. (2) din Codul de procedură fiscală se completează doar cu cele ale art. 8 din Legea nr. 554/2004 (privind obiectul acțiunii în contencios administrativ), iar nu și cu cele ale art. 10 privind stabilirea instanței competente, că, deși doar decizia de soluționare a contestației poate fi atacată în fața instanței de contencios, potrivit art. 281 alin. (2), competența instanței nu se determină în raport de aceasta, ci de actul administrativ care produce efecte juridice față de reclamantă, precum și că stabilirea competenței în favoarea Curții de Apel București denotă o interpretare formală, simplistă, lipsită de o coerență logică juridică a prevederilor art. 281 alin. (2) din Legea nr. 207/2015.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 01.02.2018, sub dosar nr. x/2018.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 56 din 14 martie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că în raport de dispozițiile O.G. nr. 94/2011 și H.G. nr. 101/2012, precum și cele ale art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a cererii pendinte revine curții de apel (în raport de rangul emitentului Ministerul Finanțelor Publice), iar cea teritorială revine deopotrivă instanței de la domiciliul reclamantei și celei de la sediul pârâtului precizat, alegerea aparținându-i exclusiv reclamantei - în virtutea beneficiului acordat de legiuitor titularului acțiunii.

Cum reclamanta și-a manifestat dreptul de opțiune în sensul de a investi instanța de la sediul pârâtului Ministerului Finanțelor Publice, aspect reiterat, de altfel, și cu ocazia concluziilor de respingere a excepției de necompetență teritorială, invocată din oficiu de către Curtea de Apel București, s-a apreciat că această competență teritorială a fost pe deplin câștigată cauzei, astfel că nici pârâții și nici instanța din oficiu nu aveau posibilitatea să o conteste.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În sensul celor expuse la pct. I.1., se constată că reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Serviciul de inspecție economico-financiară și Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor, a învestit instanța cu o acțiune având ca obiect anularea deciziei emise de MFP în soluționarea contestației formulate de societatea reclamantă împotriva unor acte emise de DGRFP Ploiești - SIEF, precum și anularea acestor acte, respectiv dispoziția obligatorie și raportul de inspecție economico-financiară.

Înalta Curte constată că, împotriva dispoziției obligatorii și a raportului de inspecție, reclamanta a formulat plângere prealabilă, care a fost respinsă de către Ministerul Finanțelor Publice prin Decizia nr. 45/P/08.05.2017.

Potrivit art. 23 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare:

"(1) Împotriva dispoziției obligatorii se poate formula plângere prealabilă în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. (2) Soluționarea plângerilor prealabile formulate împotriva dispoziției obligatorii se face de către Ministerul Finanțelor Publice ..."

Dispozițiile art. 45 din H.G. nr. 101/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înființarea, organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare, invocate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prevăd că "decizia emisă în soluționarea plângerii prealabile poate fi atacată de către contestator, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii".

În raport de aceste dispoziții legale, actul administrativ vătămător pentru reclamantă este reprezentat de Decizia nr. 45/P/08.05.2017 de soluționare a plângerii prealabile, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, competența materială și teritorială fiind atrasă în raport cu această decizie.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.(…) (3) Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

Având în vedere obiectul acțiunii, care privește un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, respectiv decizia de soluționare a plângerii prealabile, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, competența de soluționare a cauzei revine curții de apel, exclusiv în raport de rangul autorității emitente a actului atacat, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În prezenta cauză, reclamanta A. S.R.L. are sediul în orașul Sinaia, județ Prahova, localitate aflată în raza de competență a Curții de Apel Ploiești, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are sediul în municipiul București, localitate aflată în raza de competență a Curții de Apel București.

Conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 116 din C. proc. civ., reclamanta are alegerea între cele două instanțe deopotrivă competente, or aceasta în prezenta cauză a ales ca instanță competentă pentru soluționarea cauzei Curtea de Apel București.

Prin urmare, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 10 alin. (3), privitor la regulile de competență teritorială alternativă, Înalta Curte constată că instanța de contencios administrativ competentă teritorial să soluționeze acțiunea reclamantei este Curtea de Apel București, instanța inițial învestită.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta societatea A. S.R.L. și pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Serviciul de inspecție economico-financiară, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 mai 2018.