ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 161/2020

Asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 37/PI din data de 20 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

S-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către Judecătoria de Instrucție nr. 5 din La Coruna - Spania în Dosarul nr. x 1212/14, pe numele persoanei solicitate A., precum și predarea acestuia către organele judiciare din Spania.

S-a luat act că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Spania și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 modificată, a fost menținută starea de arest a persoanei solicitate A., dispusă prin mandatul de arestare nr. x/10.02.2020, pe o perioadă de 30 (treizeci) zile începând cu data de 20 februarie 2020 până la data de 20 martie 2020 inclusiv, în vederea predării către autoritățile judiciare din Spania.

În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus respectarea condiției ca în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate de către autoritățile din Spania, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

S-a dispus plata sumei de 2024 RON din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Timiș, reprezentând onorariu avocat din oficiu.

Pentru a dispune astfel instanța a reținut următoarele:

Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înregistrată la data de 10 februarie 2020, s-a solicitat în baza art. 102 și urm. din Legea nr. 302/2004, luarea măsurii arestării provizorii pe o perioadă de 15 zile a persoanei solicitate A.

Prin încheierea de ședință din 10.02.2020, instanța a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile, începând cu data de 10.02.2020, până la data de 24.02.2020 inclusiv, fiind emis mandatul de arestare nr. x/10.02.2020, având la bază semnalarea în Sistemul Informatic Schengen.

Prin încheierea din 14 februarie 2020 s-a dispus amânarea judecării cauzei la data de 20 februarie 2020, nefiind depusă la dosar traducerea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Spania pe numele persoanei solicitate A.. Totodată, în baza art. 242 alin. (2) C. proc. pen. a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestului provizoriu cu măsura arestului la domiciliu formulată de persoana solicitată.

Din cuprinsul actelor aflate la dosar s-a reținut că la data de 14 ianuarie 2020 a fost emis mandatul european de arestare de către Judecătoria de Instrucție nr. 5 din La Coruna - Spania în Dosarul nr. x 1212/14, pe numele persoanei solicitate A., pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prin efracție în casă locuită, prev. și ped. de art. 237, 238 (4), 239 (1) și 241 (1) din C. pen. spaniol: "Pătrundere într-o locuință străină pentru a fura manipulând sistemul de închidere în data de 20 mai 2014 săvârșită între orele 10:15 și 10,45. Coautor."

În ședința publică din 20.02.2020 persoanei solicitate A. i s-a adus la cunoștință conținutul mandatului european de arestare, iar din declarația dată în fața instanței la termenul de judecată din aceeași dată, se reține că persoana solicitată a arătat că nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Spania și că nu renunță la beneficiul regulii specialității.

În fața instanței de fond s-a solicitat respingerea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în ceea ce privește executarea mandatului european de arestare emis de către Judecătoria de Instrucție nr. 5 din La Coruna - Spania în Dosarul nr. x 1212/14 pe numele persoanei solicitate A., apreciind că a intervenit prescripția răspunderii penale raportat la infracțiunea pentru care este solicitat.

Instanța de fond a reținut că prescripția răspunderii penale este doar un motiv facultativ de neexecutare a mandatului european de arestare apreciindu-se că în speța de față se impune executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare spaniole în vederea lămuririi situației juridice a persoanei solicitate A.

Împotriva, Sentinței penale nr. 37/PI din data de 20 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestație.

În motivarea scrisă a contestației, dar și oral cu ocazia dezbaterilor persoana solicitată, prin apărător, a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței și, în rejudecare, să se constate că în speță sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, iar pe cale de consecință să se respingă solicitarea de executare a mandatului european de arestare precum și predarea sa către organele judiciare din Regatul Spaniei.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva, Sentinței penale nr. 37/PI din data de 20 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte o apreciază că este fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (republicată), mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

Din actele dosarului rezultă că pe numele persoanei solicitate A., la data de 14 ianuarie 2020, a fost emis mandatul european de arestare de către Judecătoria de Instrucție nr. 5 din La Coruna - Spania în Dosarul nr. x 1212/14, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prin efracție în casă locuită, prev. și ped. de art. 237, 238 (4), 239 (1) și 241 (1) din C. pen. spaniol, ca stare de fapt, reținându-se "pătrundere într-o locuință străină pentru a fura manipulând sistemul de închidere în data de 20 mai 2014 săvârșită între orele 10:15 și 10,45. Coautor."

Înalta Curte constată că, la data de 20.02.2020 judecătorul fondului i s-a adus la cunoștință conținutul persoanei solicitate A. mandatului european de arestare.

Persoana solicitată a fost audiată de instanța de fond, iar din declarația dată s-a reținut că nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Spania și că nu renunță la beneficiul regulii specialității. Totodată identitatea persoanei solicitate a fost verificată de către instanța de fond și nu au fost ridicate obiecțiuni cu privire la aceasta.

În acord cu instanța de fond Înalta Curte constată că, sub aspectul condițiilor de formă, mandatul european de arestare dispus data de 14 ianuarie 2020, către Judecătoria de Instrucție nr. 5 din La Coruna - Spania în Dosarul nr. x 1212/14, față de persoana solicitată B. cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Totodată infracțiunea pentru care se solicită predarea numitului B. are corespondent în C. pen. român în infracțiunea prevăzută de art. 229 alin. (2) lit. b) sau art. 229 lit. d).

Persoana solicitată, prin apărător, a susținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, solicitând respingerea executării mandatului european de arestare precum și predarea sa către organele judiciare din Regatul Spaniei.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel ar însemna să se încalce principiul recunoașterii și încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când, conform legislației române răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române.

Din interpretarea dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 rezultă că prescripția răspunderii penale este doar un motiv facultativ de neexecutare a mandatului european de arestare.

Chiar și în cazul în care s-ar pune problema intervenirii prescripției răspunderii penale, analizând, pe baza celorlalte elemente ale cauzei, oportunitatea predării persoanei solicitate, instanța poate dispune executarea mandatului european de arestare având în vedere caracterul urgent al acestor proceduri prevăzute de Legea nr. 302/2004.

În speța de față, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond apreciază că se impune executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare spaniole în vederea lămuririi situației juridice a persoanei solicitate A..

Circumstanțele personale invocate de persoana solicitată (că este cetățean român, cu domiciliul în România, nu are antecedente penale, nu ar fi fost niciodată în zona instanței care a emis mandatul european de arestare, căsătorit, copii minori în întreținere) nu pot fi considerate motive temeinice pentru a se refuza executarea mandatului european de arestare.

Înalta Curte constă că predarea persoanei solicitate se face cu respectarea dispozițiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, potrivit cu care în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate de către autoritățile din Spania, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 37/PI din data de 20 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 253 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 37/PI din data de 20 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04 martie 2020.

Procesat de GGC - GV