ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.02.2018

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 818/2018

HOTĂRÂRE
28.02.2018
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 818/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 27 octombrie 2017, reclamanta Societatea Națională de Radiocomunicații S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscala - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat restituirea cauțiunii în valoare de 26.311,3 RON, consemnată în dosarul nr. x/2014, prin Ordinul de plată nr. x/23.03.2016.

Prin încheierea din data de 14 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Societatea Națională de Radiocomunicații S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscala - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și intervenientul Sindicatul Liber Național Radiocomunicații, și a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 26.311,3 RON consemnată prin OP nr. x/23.03.2016.

Împotriva încheierii de ședință din data de 14.11.2017 a formulat recurs pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea încheierii recurate, cu consecința respingerii cererii de eliberare a cauțiunii, ca neîntemeiată.

În susținerea recursului s-a arătat că dosarul nr. x/2014, având ca obiect suspendare și anulare act administrativ, se află în recurs, în procedura de filtru pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. În consecință, întrucât litigiul nu a fost soluționat definitiv, nu poate fi dispusă restituirea cauțiunii.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 17.01.2018, intimata-reclamantă Societatea Națională de Radiocomunicații S.A. a solicitat respingerea recursului, întrucât nu există niciun litigiu pe rol care să oblige intimata-reclamantă să depună și să mențină cauțiunea consemnată.

Astfel, capătul de cerere privind suspendarea actului administrativ a fost soluționat definitiv de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1304 din 30 martie 2017. În prezent, pe rolul instanței de judecată, se află spre soluționare doar recursul declarat de ANAF împotriva soluției de anulare a actului administrativ, astfel încât nu există nicio obligație legală și niciun temei pentru menținerea în continuare a cauțiunii.

Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat.

Prima precizare care se impune este aceea că susținerile recurentei-pârâte se pot încadra în motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată încălcarea sau aplicarea greșită a legii procesuale.

În cauza dedusă judecății, criticile se subsumează exclusiv prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta referindu-se la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv la neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de restituire a cauțiunii.

Potrivit art. 1064 din C. proc. civ.:

"(1) Cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(…)

(4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii."

În raport de aceste prevederi, se observă o diferență de reglementare a procedurii de eliberare a cauțiunii, după cum măsura suspendării a fost admisă (caz reglementat de alin. (1) și (2) ale art. 1064), sau cererea de suspendare, pentru a cărei soluționare a fost consemnată cauțiunea, a fost respinsă (caz reglementat de alin. (4) al art. 1064).

Astfel, dacă în situația admiterii cererii de suspendare se solicită îndeplinirea unui cumul de condiții pentru a se putea dispune restituirea cauțiunii (să existe o cerere a persoanei îndreptățite; cauza să fie definitiv soluționată; inexistența unei cereri pentru plata despăgubirilor, formulată de partea în defavoarea căreia s-a dispus suspendarea în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii), Înalta Curte constată că, în cazul respingerii cererii de suspendare, dispozițiile art. 1064 C. proc. civ. nu prevăd îndeplinirea, prealabilă și necesară, a vreunei condiții, instanța având obligația să dispună restituirea cauțiunii din oficiu.

În cauza de față, cauțiunea consemnată conform OP nr. x/23.03.2016 a fost stabilită de instanța de judecată în dosarul nr. x/2014, pentru soluționarea cererii formulate de intimata-reclamantă Societatea Națională de Radiocomunicații S.A. vizând suspendarea executării Dispoziției obligatorii nr. x/10.12.2014, emisă de recurenta-pârâtă. Cererea de suspendare a fost respinsă prin încheierea din 28 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin decizia nr. 1304 din 30 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a luat act de renunțarea la judecata recursului declarat de către reclamantă împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de suspendare.

Prin urmare, reținând soluția de respingere a cererii de suspendare a efectelor actului administrativ, Înalta Curte constată că cererea de restituire a cauțiunii se soluționează în raport de dispozițiile art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., nefiind necesar a se recurge la analiza vreuneia dintre condițiile reglementate de alineatele anterioare. Mai exact, cauțiunea se restituie necondiționat, chiar și în lipsa cererii exprese a părții, prin dispoziția instanței, luată din oficiu. Într-adevăr, prin încheierea din 28 aprilie 2015, Curtea nu a dispus, din oficiu, și asupra cauțiunii, dar această omisiune nu condiționează dreptul reclamantei de a solicita restituirea prin cerere separată și nu impune cerințe suplimentare pentru admiterea cererii.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege sus menționat, respectiv cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă de către instanță.

Pentru aceste motive, Înalta Curte reține netemeinicia criticilor formulate de recurenta-pârâtă, încadrabile în motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., încheierea pronunțată în litigiu fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept procesual incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Pentru considerentele expuse, găsind nefondate motivele de recurs încadrabile în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva încheierii de ședință din data de 14 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2024-03-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1242/2024
Ședința publică din data de 4 martie 2024 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel
ÎCCJ 2019-11-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5518/2019
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2019 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistr
ÎCCJ 2018-01-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 23/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios ad
ÎCCJ 2018-03-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1428/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamant
ÎCCJ 2017-10-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2808/2017
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a cont
Sursă