ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7265/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul București, secția a

IV

- a civilă, la 21

septembrie 2010, reclamantul P.C. a chemat în judecată pe pârâtul G.B.,

solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 150.000 euro despăgubiri pentru

daune morale (640.020 RON la cursul BNR, în vederea stabilirii competenței materiale).

În motivarea acțiunii, întemeiate în drept

pe dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., reclamantul a arătat că, la data de 24 ianuarie

2010, în

cursul unei emisiuni

la postul O. la care a participat, pârâtul a intervenit telefonic și i-a adus injurii,

în pofida faptului că acesta (reclamantul) i-a replicat pe un ton calm și civilizat.

Mai mult, pârâtul a adoptat poziția omului cu bani, invitându-l pe moderatorul emisiunii,

D.D., să-l dea afară din emisiune pe reclamant.

Reclamantul a apreciat că modul de exprimare

a pârâtului a depășit limitele unei critici rezonabile și i-a adus atingere drepturilor

personale și reputației de care se bucură în societate, în calitate de scriitor

cunoscut, fiind relatate incidente din care ar rezulta afectarea imaginii sale.

Pârâtul G.B. nu s-a prezentat în fața instanței

și nu a depus întâmpinare.

Tribunalul București, secția a

IV

- a civilă, prin sentința civilă nr. 1251

din 21 iunie 2011, a admis în parte cererea formulată de reclamantul P.C. în contradictoriu

cu pârâtul G.B., și l-a obligat pe acesta din urmă la 5.000 euro despăgubiri pentru

daune morale.

S-a respins cererea reclamantului având

ca obiect plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul

nu și-a propus să examineze controversa ideatică a părților și maniera diferită

a percepției părților privind concepțiile teologice și înțelegerea creștinismului,

ci a examinat dacă pârâtul, prin cerințele adresate reclamantului, a comis o faptă

ilicită și dacă această faptă a cauzat (reclamantului) un prejudiciu.

S-a reținut, astfel, că simpla exprimare

a unor convingeri cu caracter filozofic, social, politic sau de altă natură nu poate,

în sine, niciodată să fie un fapt ilicit, chiar dacă acestea intră în contradicție

cu convingeri sau opinii contrare, cu privire la aceeași chestiune; libertatea de

exprimare fiind garantată de Constituție și de art. 10 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Prima instanță a avut în vedere că reclamantul

P.C. este un scriitor cunoscut, iar pârâtul G.B. este, de asemenea, persoană publilcă,

membru al Parlamentului European, căruia îi incumbă obligații sporite de a veghea

ca mesajul său public să fie unul responsabil, într-o exprimare care să nu lezeze

norme elementare de civilitate și politețe.

Tribunalul a constatat că, deși pârâtul

a intervenit în emisiunea televizată pentru a-și expune opinia cu privire la subiectul

abordat, și-a ieșit din fire și a făcut, într-o manieră injurioasă, rezultată din

tonul folosit și modul de

exprimare, aprecieri extrem de defavorabile la persoana reclamantului, începând

prin a-l numi posedat de diavol și continuând cu injurii („Ești un diavol și vei

sfârși în fundul iadului, tâlharule, nenorocitule ! (...) Ești cel mai mare nenorocit

al neamului românesc ! Ești un drac ! împelițat ! (...) și cea mai mare jigodie

și cea mai mare zdreanță de om care îți permiți să faci ce faci și să ponegrești

și să arunci cu noroi în credința neamului românesc. (...) mă nenorocitule, ce cauți,

mă acolo să vorbești de Hristos, mă ! Nu mai te duce, mă, la televizor, nenorocitule").

Totodată, pârâtul s-a adresat în repetate

rânduri moderatorului emisiunii, D.D., pentru a-i solicita să nu îl mai primească

în emisiune pe reclamant, promițând în acest scop inclusiv plata unei sume de bani.

S-a reținut că autenticitatea transcrierii

emisiunii rezultă din necontestarea ei de către pârât, care a recunoscut-o implicit,

prin neprezentarea nejustificată la interogatoriu (art. 225 C. proc. civ.).

S-a constatat că jignirile aduse reclamantului

sunt vădit inadecvate pentru susținerea mesajului dorit de pârât și exprimarea liberă

a ideilor acestuia, impunându-se concluzia că pârâtul a comis o faptă ilicită, acționând

într-o manieră abuzivă și, urmărind cu rea credință denigrarea reclamantului și

limitarea dreptului acestuia la liberă exprimare.

S-a apreciat că fapta ilicită comisă a

cauzat reclamantului un prejudiciu moral, constând în lezarea valorilor extrapatrimoniale

ale onoarei și reputației acestuia, în contextul în care reclamantul este o persoană

cunoscută public. în consecință, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii

civile delictuale prevăzute de art. 998- 999 C. civ., tribunalul considerând, însă,

că suma de 5.000 euro reprezintă o reparație echitabilă și adecvată a prejudiciului

suferit de reclamant, având în vedere circumstanțele concrete ale comiterii faptei

(în cursul unei emisiuni televizate, dar la o oră înaintată, când este de presupus

un grad moderat al audienței; modalitatea concretă în care s-a exprimat pârâtul,

făcând greu de crezut ipoteza că un observator independent ar acorda o mare greutate

spuselor acestuia) și situația personală a părților.

Cererea având ca obiect plata cheltuielilor

de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată cu motivarea că dovada acestora nu a

fost depusă în ședință publică, ci abia după închiderea dezbaterilor.

Împotriva sentinței menționate a declarat

apel reclamantul, arătând că despăgubirile acordate au un cuantum foarte redus și

că pârâtul i-a încălcat dreptul constituțional la exprimare, cerând moderatorului

emisiunii să îl îndepărteze din platou (pe reclamant).

A mai arătat apelantul că suma mică a despăgubirii

nu are un caracter preventiv asupra comportamentului pârâtului, care este total

dezinteresat de desfășurarea litigiului.

Curtea de Apel București, secția a

IV

- a civilă, prin decizia civilă nr. 87

A din 27 februarie 2012, a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de apel a reținut că este de necontestat în cauză faptul că pârâtul a folosit la

adresa reclamantului un limbaj injurios, în cadrul emisiunii televizate a postului

O. dedicate zilei Uniunii Principatelor Române, omagierii domnitorului A.I.C. și

dezbaterii tehnicilor de război psihotronic, difuzate la data de 24 ianuarie 2010.

S-a constatat, însă, că suma de 5000 euro

acordată cu titlu de daune morale pentru prejudiciul de imagine suferit este corect

stabilită, culpa fiind apreciată în sarcina tuturor celor care au concurat la producerea

incidentului.

S-a considerat că reclamantul, pus în fața

unui limbaj injurios ce îl viza direct, pentru că se afla pe platou pentru a dezbate

subiecte sobre și nu pentru un concurs de insulte și având în vedere că este o persoană

publică și formator de opinie, trebuia să reacționeze prompt și să ceară moderatorului

să întrerupă legătura telefonică a pârâtului, iar în caz de refuz, avea posibilitatea

să părăsească platoul, sancționând astfel moderatorul pentru pasivitatea sa.

S-a constatat că, neprocedând astfel și

ascultând minute în șir insultele telefonice ale pârâtului, reclamantul și-a asumat

riscul prejudicierii imaginii sale, contribuind prin pasivitatea sa la continuarea

incidentului pe durata a 15 minute.

S-a reținut că, în ceea ce îl privește

pe moderator, acesta avea obligația, potrivit art. 42 alin. (3) și (4) din decizia

nr. 187/2006 a Consiliului National al Audiovizualului privind Codul de reglementare

a conținutului audiovizual, să nu permită continuarea incidentului, fiind evident

că reclamantul invitat în platou era supus unui atac injurios, prejudiciant pentru

imaginea și reputația acestuia.

S-a reținut că, neîntrerupând intervenția

telefonică și nerespectând normele audiovizuale menționate, moderatorul și-a adus

partea sa de contribuție la perpetuarea situației menționate.

În acest context, instanța de apel a apreciat

că acțiunea de prejudiciere a imaginii reclamantului, în cadrul emisiunii televizate

din data de 24 ianuarie 2010 nu poate fi imputată doar pârâtului, ci în egală măsură

reclamantului și moderatorului.

Împotriva deciziei menționate a declarat

recurs, în termenul legal, reclamantul P.C., criticând-o ca nelegală pentru motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele de recurs, reclamantul

a invocat, într-o primă critică, greșita aplicare a dispozițiilor nr. 998 - 999

C. civ., în condițiile în care s-a reținut eronat culpa sa, prin faptul că nu a

plecat din emisiunea la care era invitat și care se bucura de o largă audiență.

Recurentul a susținut că scopul urmărit

de intimatul pârât a fost tocmai acela de a-l îndepărta din platou (pe reclamantul

- recurent), inclusiv prin promisiunea unor sume consistente de bani.

Critica formulată prin cel de-al doilea

motiv de recurs a vizat nepronunțarea asupra motivului de apel prin care s-a atacat

hotărârea primei instanțe pentru respingerea cererii privind cheltuielile de judecată.

Examinând criticile invocate de reclamantul

recurent, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce

succed:

Investită cu soluționarea apelului reclamantului,

ce viza modul de stabilire a cuantumului daunelor morale, în raport de situația

de fapt necontestată, instanța de apel a reținut culpa concurentă a moderatorului

și a reclamantului însuși în producerea faptei ilicite cauzatoare a prejudiciului.

S-a justificat astfel stabilirea cuantumului

prejudiciului la suma de 5000 euro și respingerea apelului reclamantului, acestuia

imputându-i-se faptul că nu a părăsit platoul emisiunii la care era invitat și că,

prin pasivitatea sa, și-ar fi asumat riscul prejudicierii propriei imagini.

Curtea va constata că, procedând astfel,

instanța de apel s-a pronunțat asupra unor aspecte cu care nu a fost investită,

ce excedeau cadrului procesual și limitele investirii prin motivele de apel formulate

de reclamant.

Se va aprecia că se impune rejudecarea

cauzei în apel, prin pronunțarea asupra tuturor motivelor de apel invocate, vizând

nerealizarea finalității reparării prejudiciului prin suma acordată cu titlu de

daune morale și deplina stabilire a circumstanțelor în care s-a

săvârșit fapta ilicită, raportat la temeiul

acțiunii, art. 998 - 999 C. civ.

Fată de acest temei, referirile la decizia

nr. 187/2006 a Consiliului Național al Audiovizualului în legătură cu activitatea

moderatorului emisiunii exced cadrului procesual.

Se va constata că se impune reaprecierea

elementelor răspunderii civile delictuale, ca urmare a înlăturării culpei proprii

a reclamantului.

Se va reține, totodată, că instanța de

apel a omis a se pronunța asupra criticii formulate de reclamant prin motivele de

apel în legătură cu respingerea solicitării sale de acordare a cheltuielilor de

judecată efectuate la prima instanță, în condițiile în care la termenul din 14 iunie

2011 a indicat cuantumul acestora (2000 RON), depunând odată cu concluziile scrise

chitanța de achitare a acestora.

Pentru toate aceste considerente, Curtea

va admite recursul reclamantului și în temeiul art. 313 C. proc. civ. va casa decizia

recurată cu trimitere cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul

P.C. împotriva deciziei nr. 87/A din 27 februarie 2012 a Curții de Apel București,

secția IV-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 27

noiembrie 2012.