ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7223/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7223/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra conflictului negativ de competență

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 12 noiembrie 2010 sub

nr. 17225/193/2010, pe rolul Judecătoriei Botoșani, reclamantul D.D.I. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâta Banca O., Sucursala Botoșani, ca prin hotărârea ce se

va pronunța să se constate evidența unor clauze abuzive în contractul de credit

al cărui beneficiar este și să fie obligată pârâta să intre în legalitate, respectiv:

de stabilire a dobânzii și anularea acestora, conform Legii nr. 193/2000 și O.U.G.

nr. 201/2002; 2. constatarea relei-credințe a băncii, în sensul că nu a luat măsuri

pentru efectuarea reparației în termen de 15 zile a prejudiciilor cauzate consumatorului

prin nerespectarea obligațiilor asumate prin contract în sensul reducerii dobânzii

datorită scăderii liborului CHF, conform O.U.G. nr. 174/2008; 3. stabilirea corectă

a marjei băncii, ținând cont de valoarea LIBOR CHF din luna februarie 2008, după

cum este precizat în contractul inițial și, conform prevederilor O.U.G. nr. 201/2002,

astfel: 5,7% (dobânda curentă din contractul inițial) - 2,79% (valoarea LIBOR CHF

februarie 2008, când a fost acordat creditul)= 2,91% -marja actuală și reală a băncii.

Pârâta Banca O. a formulat întâmpinare

prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Sucursalei Botoșani

din cadrul Banca O. și excepția prematurității acțiunii, în lipsa concilierii directe.

Prin notele scrise depuse pentru al doilea

termen de judecată din data de 2 februarie 2011, pârâta a invocat excepția lipsei

competenței materiale și teritoriale a Judecătoriei Botoșani, invocând prevederile

art. 2 alin. (1) C. proc. civ., respectiv cele ale art. 5 C. proc. civ. și art.

16.2 din Contractul de credit și susținând că excepțiile invocate sunt de ordine

publică.

La data de 17 mai 2011, pârâta a formulat

completări la întâmpinare, prin care a reiterat excepția lipsei competenței teritoriale

a Judecătoriei Botoșani, a invocat excepția netimbrărn, a reiterat excepția lipsei

calității procesuale pasive a Sucursalei Botoșani din cadrul Banca O. și excepția

prematurității acțiunii. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.

Prin notele scrise depuse de reclamant

la data de 20 mai 2011, acesta a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale

a Judecătoriei Botoșani, învederând că această societate dorește ca toate procesele

în care are calitatea de pârâtă să fie declinate către Judecătoria Sectorului 1

București.

Prin notele scrise depuse la data de 22

august 2011, reclamantul a învederat că pe rolul Judecătoriei Botoșani se află și

Dosarul nr. 11894/193/2011, având ca obiect sesizarea formulată de C.J.P.C. Botoșani,

conform art. 12 din Legea nr. 193/2000.

Prin Sentința nr. 5370 din 12

septembrie 2011, Judecătoria Botoșani a respins excepția necompetenței materiale,

a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Botoșani, competența de

soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a pronunța această soluție instanța

a avut în vedere, cu privire la excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei

Botoșani, în esență, faptul că în cuprinsul contractului de credit, semnat la data

de 21 ianuarie 2008 de către părțile litigante, este inclusă și clauza potrivit

căreia, în cazul în care o soluție amiabilă nu este posibilă, litigiul se supune

spre soluționare instanțelor judecătorești competente din localitatea unde este

înregistrat sediul băncii.

Astfel, instanța a reținut că părțile contractante

au înțeles să deroge de la regula prevăzută de art. 5 din C. proc. civ., (potrivit

căreia cererea de chemare în judecată se face la instanța domiciliului pârâtului

persoană fizică sau, respectiv la instanța sediului principal al pârâtului persoană

juridică de drept privat) stabilind că litigiile rezultate din convenția de credit

revin spre soluționare, în mod exclusiv, instanțelor din municipiul București, în

speță Judecătoriei Sectorului 1.

Totodată s-a reținut că cel puțin în prezenta

pricină, în care Banca O. are calitate de pârâtă, art. 16.2 din convenția părților

se suprapune regulii principale consacrate prin C. proc. civ., aceea a înregistrării

acțiunii pe rolul instanțelor de la domiciliul/sediul pârâtului.

Față de excepția necompetenței materiale,

s-au avut în vedere dispozițiile art. l pct 1 coroborat cu art. 2 pct. lit. a) din

C. proc. civ., ca fiind aplicabile speței.

La data de 26 septembrie 201 lcauza s-a

înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. 40609/299/2011.

Prin Sentința civilă nr. 2829 din 24

aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria Botoșani, a fost înaintată la prezentul

dosar și o parte din Dosarul nr. 11894/193/2011, ca urmare a admiterii excepției

litispendenței cererii de intervenție în interes propriu formulată de reclamant

în contradictoriu cu pârâta.

Instanța a reținut că acest dosar avea

ca obiect sesizarea Judecătoriei Botoșani de către Comisariatul Județean pentru

Protecția Consumatorilor Botoșani, în temeiul art. 12 din Legea nr. 193/2000, conform

procesului-verbal de constatare seria ANPC nr. 0037620 din 27 iulie 2011, pentru

stabilirea posibilelor clauze abuzive din Contractul de credit încheiat între reclamant

și pârâtă.

În Dosarul nr. 11894/193/2011, reclamantul

a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat: 1. constatarea

clauzelor abuzive din contractul de credit nr. C1. și înlăturarea acestora; 2. obligarea

Banca O. să ajusteze nivelul dobânzii conform prevederilor contractuale și legale,

precum și actualizarea contractului de credit prin realizarea modificărilor impuse

de lege (comunicarea în scris a noului nivel al dobânzii, modalitatea de calcul

al acesteia - marja băncii fixă de 2,94% + LIBOR CHF la 3 luni - și modalitatea

de modificare atât în sens crescător, cât și descrescător); 3. obligarea BANCA

O. să inclusă cu titlu de plăți anticipate din soldul creditului contractat, sumele

plătite în plus ca urmare a neactualizării dobânzii în funcție de LIBOR CHF.

Judecătoria Botoșani a reținut că există

litispendență numai între cererea de intervenție în interes propriu formulată în

Dosarul nr. 11894/193/2011 și cererea de chemare în judecată din Dosarul nr. 17225/193/2010.

La termenul din data de 12 iunie 2012,

instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei

Sectorului 1 București.

Prin sentința civilă nr. 11522 din 19

iunie 2012 Judecătoria Sector 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale

absolute a acestei instanțe și a declinat, în favoarea Judecătoriei Botoșani, competența

de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul D.D.I.,

în contradictoriu cu pârâta Banca O.

În temeiul art. 20 pct. 2 C. proc.

civ., instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea hoărârii s-a reținut faptul

că reclamantul a sesizat în mod corect Judecătoria Botoșani, conform regulilor de

competență alternativă prevăzute de art. 7 alin. (2) și art. 10 pct. 1 C. proc.

civ., întrucât banca pârâtă are o reprezentanță în localitatea Botoșani, iar atât

locul încheierii contractului care cuprinde clauzele cu privire la care se solicită

constatarea caracterului abuziv, cât și locul executării obligațiilor prevăzute

de aceste clauze sunt în aceeași localitate, contractul fiind încheiat de pârâtă,

prin Sucursala Botoșani.

Instanța a mai avut în vedere că, atunci

când competența este alternativă, alegerea instanței competente din punct de vedere

teritorial aparține reclamantului, potrivit art. 12 C. proc. civ., și că în urma

introducerii acțiunii la Judecătoria Botoșani, competența a fost stabilită în favoarea

acestei instanțe, nemaiputând fi declinată către o altă instanță. Mai mult, competența

Judecătoriei Botoșani a fost confirmată de către pârâtă, prin faptul că nu a invocat

clauza atributivă de competență în termenul prevăzut de art. 159

1

alin. (3) raportat la art. 114

1

alin. (2) C. proc. civ., deși stabilirea

competenței în temeiul art. 19 C. proc. civ. este de ordine privată și trebuie invocată

prin întâmpinare.

Totodată, s-a statuat că stabilirea competenței

teritoriale pentru soluționarea acțiunii având ca obiect constatarea unor clauze

abuzive din Contractul de credit nr. C1. din 13 februarie 2008 (Dosarul nr. 17225/193/2010)

nu se poate face conform art. 19 C. proc. civ. prin raportare la clauza atributivă

de competență prevăzută la art. 16.2 din același contract, care are un vădit caracter

abuziv, motiv pentru care nu produce efecte juridice, potrivit art. 6 din Legea

nr. 193/2000.

De asemenea s-a reținut și împrejurarea

că prin notele scrise depuse la termenul din 23 iunie 2011 (Dosarul nr. 17225/193/2010),

reclamantul a învederat caracterul abuziv al clauzei în discuție, făcând trimitere

la Directiva 93/13/CEE și la hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii

Europene.

Cu privire la acest aspect, instanța a

constatat că este abuzivă clauza atributivă de competență cuprinsă la art. 16.2

din Contractul de credit nr. C1. din 13 februarie 2008, contravenind art. 1 lit.

q) din Directiva nr. 93/13/CEE, astfel încât aceasta nu va produce efecte asupra

consumatorului, conform art. 6 din Legea nr. 193/2000.

În aceeași idee, instanța a reținut că

este contrară Directivei nr. 93/13/CEE și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, stabilirea competenței teritoriale în favoarea Judecătoriei Sectorului 1

București, în temeiul unei clauze abuzive și în urma admiterii unei excepții de

necompetență teritorială care a fost tardiv formulată, cu încălcarea art. 159

1

alin. (3) C. proc. civ., având ca efect crearea unei dezechilibru semnificativ în

defavoarea consumatorului, între drepturile și obligațiile părților, precum și încălcarea

principiului „egalității armelor" în procesul civil.

S-a arătat și faptul că, în mod evident

nu pot fi aplicate regulile de competență teritorială prevăzute de art. 5 și

art. 7 alin. (1) C. proc. civ., invocate de pârâtă, întrucât competența teritorială

este alternativă, iar reclamantul a ales în mod corect una dintre instanțele care

este competentă, potrivit art. 7 alin. (2) și art. 10 pct. 1 C. proc. civ. Atâta

vreme cât reclamantul și-a manifestat în mod legal dreptul de a alege între două

sau mai multe instanțe deopotrivă competente, prevăzut de art. 12 C. proc. civ.,

competența de soluționare a cauzei nu poate fi declinată, cu atât mai mult cu cât

prin aceasta se încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare al

consumatorului.

Astfel, s-a constatat ivit conflictul de

competență și cauza a fost înaintată instanței supreme spre competentă soluționare.

Analizând conflictul negativ de competență,

conform art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că următoarele:

Potrivit art. 7 alin. (1) C. proc. civ„

cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului

ei principal.

Dispozițiile art. 7 alin. (2) C. proc.

civ prevăd că „cererea se poate face și la instanța locului unde ea are reprezentanță,

pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte

încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârșite de acesta."

Art. 10 pct 1 C. proc. civ. dispune în

sensul că în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea

unui contract, în afara de instanța domiciliului pârâtului, mai este competentă

să judece instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în

parte, a obligațiunii.

Potrivit art. 12 C. proc. civ. „Reclamantul

are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

În aplicarea prevederilor mai sus citate,

competența cererilor ce au ca obiect anularea unor clauze contractuale, este alternativă

iar alegerea instanței aparține reclamantului.

În speța de față, prin cererea de chemare

în judecată reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Banca O., Sucursala

Botoșani, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate evidența unor clauze

abuzive în contractul de credit al cărui beneficiar este și să fie obligată pârâta

să intre în legalitate, respectiv: 1. constatarea unor clauze abuzive din contractul

inițial în ceea ce privește modul de stabilire a dobânzii și anularea acestora,

conform Legii nr. 193/2000 și O.U.G. nr. 201/2002; 2. constatarea relei-credințe

a băncii, în sensul că nu a luat măsuri pentru efectuarea reparației în termen de

15 zile a prejudiciilor cauzate consumatorului prin nerespectarea obligațiilor asumate

prin contract în sensul reducerii dobânzii datorită scăderii liborului CHF, conform

O.U.G. nr. 174/2008; 3. stabilirea corectă a marjei băncii, ținând cont de valoarea

LIBOR CHF din luna februarie 2008, după cum este precizat în contractul inițial

și, conform prevederilor O.U.G. nr. 201/2002, astfel: 5,7% (dobânda curentă din

contractul inițial)-2,79% (valoarea LIBOR CHF februarie 2008, când a fost acordat

creditul)=2,91% - marja actuală și reală a băncii.

Reclamantul a înțeles să depună cererea

de chemare în judecată pe rolul judecătoriei Botoșani, ceea ce echivalează cu alegerea

competenței în favoarea acestei instanțe, conform art. 12 C. proc. civ. așa încât

nu există posibilitatea de a se reveni asupra acestei alegeri.

Competența Judecătoriei Botoșani a fost

confirmată chiar și de către pârâtă care nu a invocat prin întâmpinarea formulată

clauza atributivă de competență.

În aceste condiții în care nu s-a invocat

de către pârâtă clauza atributivă de competență în condițiile prevăzute de art.

159

1

alin. (3), potrivit căruia necompetența de ordine privată poate

fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau când întâmpinarea nu este

obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare, competența teritorială de

a judeca pricina în primă instanță aparține Judecătoriei Botoșani, conform regulilor

de competență alternativă prevăzute de art. 7 alin. (2) și art. 10 pct. 1 C.

proc. civ., față de împrejurarea că banca pârâtă are o reprezentanță în localitatea

Botoșani, iar atât locul încheierii contractului care cuprinde clauzele cu privire

la care se solicită constatarea caracterului abuziv, cât și locul executării obligațiilor

prevăzute de aceste clauze sunt în aceeași localitate, contractul fiind încheiat

de pârâtă, prin Sucursala Botoșani.

Față de considerentele reținute,

Înalta Curte constată că soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Botoșani,

în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoria Botoșani.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26

noiembrie 2012.