ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7223/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 12 noiembrie 2010 sub nr. 17225/193/2010, pe rolul Judecătoriei Botoșani, reclamantul D.D.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Banca O., Sucursala Botoșani, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate evidența unor clauze abuzive în contractul de credit al cărui beneficiar este și să fie obligată pârâta să intre în legalitate, respectiv: 1. constatarea unor clauze abuzive din contractul inițial în ceea ce privește modul de stabilire a dobânzii și anularea acestora, conform Legii nr. 193/2000 și O.U.G.

nr. 201/2002; 2. constatarea relei-credințe a băncii, în sensul că nu a luat măsuri pentru efectuarea reparației în termen de 15 zile a prejudiciilor cauzate consumatorului prin nerespectarea obligațiilor asumate prin contract în sensul reducerii dobânzii datorită scăderii liborului CHF, conform O.U.G. nr. 174/2008; 3. stabilirea corectă a marjei băncii, ținând cont de valoarea LIBOR CHF din luna februarie 2008, după cum este precizat în contractul inițial și, conform prevederilor O.U.G. nr. 201/2002, astfel: 5,7% (dobânda curentă din contractul inițial) - 2,79% (valoarea LIBOR CHF februarie 2008, când a fost acordat creditul)= 2,91% -marja actuală și reală a băncii. Pârâta Banca O. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Sucursalei Botoșani din cadrul Banca O. și excepția prematurității acțiunii, în lipsa concilierii directe.

Prin notele scrise depuse pentru al doilea termen de judecată din data de 2 februarie 2011, pârâta a invocat excepția lipsei competenței materiale și teritoriale a Judecătoriei Botoșani, invocând prevederile art. 2 alin. (1) C. proc. civ., respectiv cele ale art. 5 C. proc. civ. și art. 16.2 din Contractul de credit și susținând că excepțiile invocate sunt de ordine publică. La data de 17 mai 2011, pârâta a formulat completări la întâmpinare, prin care a reiterat excepția lipsei competenței teritoriale a Judecătoriei Botoșani, a invocat excepția netimbrărn, a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a Sucursalei Botoșani din cadrul Banca O. și excepția prematurității acțiunii. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.

Prin notele scrise depuse de reclamant la data de 20 mai 2011, acesta a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Botoșani, învederând că această societate dorește ca toate procesele în care are calitatea de pârâtă să fie declinate către Judecătoria Sectorului 1 București. Prin notele scrise depuse la data de 22 august 2011, reclamantul a învederat că pe rolul Judecătoriei Botoșani se află și Dosarul nr. 11894/193/2011, având ca obiect sesizarea formulată de C.J.P.C. Botoșani, conform art. 12 din Legea nr. 193/2000. Prin Sentința nr. 5370 din 12 septembrie 2011, Judecătoria Botoșani a respins excepția necompetenței materiale, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Botoșani, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a pronunța această soluție instanța a avut în vedere, cu privire la excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Botoșani, în esență, faptul că în cuprinsul contractului de credit, semnat la data de 21 ianuarie 2008 de către părțile litigante, este inclusă și clauza potrivit căreia, în cazul în care o soluție amiabilă nu este posibilă, litigiul se supune spre soluționare instanțelor judecătorești competente din localitatea unde este înregistrat sediul băncii. Astfel, instanța a reținut că părțile contractante au înțeles să deroge de la regula prevăzută de art. 5 din C. proc.

civ., (potrivit căreia cererea de chemare în judecată se face la instanța domiciliului pârâtului persoană fizică sau, respectiv la instanța sediului principal al pârâtului persoană juridică de drept privat) stabilind că litigiile rezultate din convenția de credit revin spre soluționare, în mod exclusiv, instanțelor din municipiul București, în speță Judecătoriei Sectorului 1. Totodată s-a reținut că cel puțin în prezenta pricină, în care Banca O. are calitate de pârâtă, art. 16.2 din convenția părților se suprapune regulii principale consacrate prin C. proc. civ., aceea a înregistrării acțiunii pe rolul instanțelor de la domiciliul/sediul pârâtului. Față de excepția necompetenței materiale, s-au avut în vedere dispozițiile art. l pct 1 coroborat cu art. 2 pct. lit. a) din C. proc.

civ., ca fiind aplicabile speței. La data de 26 septembrie 201 lcauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. 40609/299/2011. Prin Sentința civilă nr. 2829 din 24 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria Botoșani, a fost înaintată la prezentul dosar și o parte din Dosarul nr. 11894/193/2011, ca urmare a admiterii excepției litispendenței cererii de intervenție în interes propriu formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta. Instanța a reținut că acest dosar avea ca obiect sesizarea Judecătoriei Botoșani de către Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Botoșani, în temeiul art. 12 din Legea nr. 193/2000, conform procesului-verbal de constatare seria ANPC nr. 0037620 din 27 iulie 2011, pentru stabilirea posibilelor clauze abuzive din Contractul de credit încheiat între reclamant și pârâtă.

În Dosarul nr. 11894/193/2011, reclamantul a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat: 1. constatarea clauzelor abuzive din contractul de credit nr. C1. și înlăturarea acestora; 2. obligarea Banca O. să ajusteze nivelul dobânzii conform prevederilor contractuale și legale, precum și actualizarea contractului de credit prin realizarea modificărilor impuse de lege (comunicarea în scris a noului nivel al dobânzii, modalitatea de calcul al acesteia - marja băncii fixă de 2,94% + LIBOR CHF la 3 luni - și modalitatea de modificare atât în sens crescător, cât și descrescător); 3. obligarea BANCA O. să inclusă cu titlu de plăți anticipate din soldul creditului contractat, sumele plătite în plus ca urmare a neactualizării dobânzii în funcție de LIBOR CHF.

Judecătoria Botoșani a reținut că există litispendență numai între cererea de intervenție în interes propriu formulată în Dosarul nr. 11894/193/2011 și cererea de chemare în judecată din Dosarul nr. 17225/193/2010. La termenul din data de 12 iunie 2012, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București. Prin sentința civilă nr. 11522 din 19 iunie 2012 Judecătoria Sector 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale absolute a acestei instanțe și a declinat, în favoarea Judecătoriei Botoșani, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul D.D.I., în contradictoriu cu pârâta Banca O. În temeiul art. 20 pct. 2 C. proc.

civ., instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție. În motivarea hoărârii s-a reținut faptul că reclamantul a sesizat în mod corect Judecătoria Botoșani, conform regulilor de competență alternativă prevăzute de art. 7 alin. (2) și art. 10 pct. 1 C. proc. civ., întrucât banca pârâtă are o reprezentanță în localitatea Botoșani, iar atât locul încheierii contractului care cuprinde clauzele cu privire la care se solicită constatarea caracterului abuziv, cât și locul executării obligațiilor prevăzute de aceste clauze sunt în aceeași localitate, contractul fiind încheiat de pârâtă, prin Sucursala Botoșani. Instanța a mai avut în vedere că, atunci când competența este alternativă, alegerea instanței competente din punct de vedere teritorial aparține reclamantului, potrivit art. 12 C. proc.

civ., și că în urma introducerii acțiunii la Judecătoria Botoșani, competența a fost stabilită în favoarea acestei instanțe, nemaiputând fi declinată către o altă instanță. Mai mult, competența Judecătoriei Botoșani a fost confirmată de către pârâtă, prin faptul că nu a invocat clauza atributivă de competență în termenul prevăzut de art. 159 1 alin. (3) raportat la art. 114 1 alin. (2) C. proc. civ., deși stabilirea competenței în temeiul art. 19 C. proc. civ. este de ordine privată și trebuie invocată prin întâmpinare. Totodată, s-a statuat că stabilirea competenței teritoriale pentru soluționarea acțiunii având ca obiect constatarea unor clauze abuzive din Contractul de credit nr. C1. din 13 februarie 2008 (Dosarul nr. 17225/193/2010) nu se poate face conform art. 19 C. proc.

civ. prin raportare la clauza atributivă de competență prevăzută la art. 16.2 din același contract, care are un vădit caracter abuziv, motiv pentru care nu produce efecte juridice, potrivit art. 6 din Legea nr. 193/2000. De asemenea s-a reținut și împrejurarea că prin notele scrise depuse la termenul din 23 iunie 2011 (Dosarul nr. 17225/193/2010), reclamantul a învederat caracterul abuziv al clauzei în discuție, făcând trimitere la Directiva 93/13/CEE și la hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Cu privire la acest aspect, instanța a constatat că este abuzivă clauza atributivă de competență cuprinsă la art. 16.2 din Contractul de credit nr. C1. din 13 februarie 2008, contravenind art. 1 lit. q) din Directiva nr. 93/13/CEE, astfel încât aceasta nu va produce efecte asupra consumatorului, conform art. 6 din Legea nr. 193/2000.

În aceeași idee, instanța a reținut că este contrară Directivei nr. 93/13/CEE și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, stabilirea competenței teritoriale în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, în temeiul unei clauze abuzive și în urma admiterii unei excepții de necompetență teritorială care a fost tardiv formulată, cu încălcarea art. 159 1 alin. (3) C. proc. civ., având ca efect crearea unei dezechilibru semnificativ în defavoarea consumatorului, între drepturile și obligațiile părților, precum și încălcarea principiului „egalității armelor" în procesul civil. S-a arătat și faptul că, în mod evident nu pot fi aplicate regulile de competență teritorială prevăzute de art. 5 și art. 7 alin. (1) C. proc.

civ., invocate de pârâtă, întrucât competența teritorială este alternativă, iar reclamantul a ales în mod corect una dintre instanțele care este competentă, potrivit art. 7 alin. (2) și art. 10 pct. 1 C. proc. civ. Atâta vreme cât reclamantul și-a manifestat în mod legal dreptul de a alege între două sau mai multe instanțe deopotrivă competente, prevăzut de art. 12 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei nu poate fi declinată, cu atât mai mult cu cât prin aceasta se încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare al consumatorului. Astfel, s-a constatat ivit conflictul de competență și cauza a fost înaintată instanței supreme spre competentă soluționare. Analizând conflictul negativ de competență, conform art. 22 alin. (3) din C. proc.

civ., Înalta Curte constată că următoarele: Potrivit art. 7 alin. (1) C. proc. civ„ cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal. Dispozițiile art. 7 alin. (2) C. proc. civ prevăd că „cererea se poate face și la instanța locului unde ea are reprezentanță, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârșite de acesta." Art. 10 pct 1 C. proc. civ. dispune în sensul că în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, în afara de instanța domiciliului pârâtului, mai este competentă să judece instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii.

Potrivit art. 12 C. proc. civ. „Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente". În aplicarea prevederilor mai sus citate, competența cererilor ce au ca obiect anularea unor clauze contractuale, este alternativă iar alegerea instanței aparține reclamantului. În speța de față, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Banca O., Sucursala Botoșani, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate evidența unor clauze abuzive în contractul de credit al cărui beneficiar este și să fie obligată pârâta să intre în legalitate, respectiv: 1. constatarea unor clauze abuzive din contractul inițial în ceea ce privește modul de stabilire a dobânzii și anularea acestora, conform Legii nr. 193/2000 și O.U.G.

nr. 201/2002; 2. constatarea relei-credințe a băncii, în sensul că nu a luat măsuri pentru efectuarea reparației în termen de 15 zile a prejudiciilor cauzate consumatorului prin nerespectarea obligațiilor asumate prin contract în sensul reducerii dobânzii datorită scăderii liborului CHF, conform O.U.G. nr. 174/2008; 3. stabilirea corectă a marjei băncii, ținând cont de valoarea LIBOR CHF din luna februarie 2008, după cum este precizat în contractul inițial și, conform prevederilor O.U.G. nr. 201/2002, astfel: 5,7% (dobânda curentă din contractul inițial)-2,79% (valoarea LIBOR CHF februarie 2008, când a fost acordat creditul)=2,91% - marja actuală și reală a băncii. Reclamantul a înțeles să depună cererea de chemare în judecată pe rolul judecătoriei Botoșani, ceea ce echivalează cu alegerea competenței în favoarea acestei instanțe, conform art. 12 C. proc.

civ. așa încât nu există posibilitatea de a se reveni asupra acestei alegeri. Competența Judecătoriei Botoșani a fost confirmată chiar și de către pârâtă care nu a invocat prin întâmpinarea formulată clauza atributivă de competență. În aceste condiții în care nu s-a invocat de către pârâtă clauza atributivă de competență în condițiile prevăzute de art. 159 1 alin. (3), potrivit căruia necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare, competența teritorială de a judeca pricina în primă instanță aparține Judecătoriei Botoșani, conform regulilor de competență alternativă prevăzute de art. 7 alin. (2) și art. 10 pct. 1 C. proc.

civ., față de împrejurarea că banca pârâtă are o reprezentanță în localitatea Botoșani, iar atât locul încheierii contractului care cuprinde clauzele cu privire la care se solicită constatarea caracterului abuziv, cât și locul executării obligațiilor prevăzute de aceste clauze sunt în aceeași localitate, contractul fiind încheiat de pârâtă, prin Sucursala Botoșani. Față de considerentele reținute, Înalta Curte constată că soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Botoșani, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoria Botoșani. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2012.