Polechtchouk împotriva Rusiei

Rezoluția CM/ResDH(2008)19 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Poleshchuk împotriva Federației Ruse (Recherche n 60776/00, Hotărârea din 7 octombrie 2004, definitivă la 7 ianuarie 2005) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârea transmisă Comitetului de către Curte după încheierea acesteia Reamintind că încălcarea convenției constatată de Curte în această cauză privește o încălcare a dreptului individual de recurs al reclamantului, datorată refuzului autorităților penitenciare de a trimite scrisori ale reclamantului către Curtea Europeană (încălcarea articolului 34) (a se vedea detaliile din anexă); Întrucât a invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii Curții,

având în vedere obligația Federației Ruse de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție Luând act de faptul că Curtea nu a acordat o satisfacție echitabilă în această cauză (a se vedea detaliile din anexă), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa) și având în vedere decizia adoptată în cadrul celei de-a 948-a reuniuni a delegaților miniștrilor (14 decembrie 2005), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de a închide examinarea.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2008)19 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Poleshchuk împotriva Federației Ruse Rezumatul introductiv al cauzei Cazul se referă la refuzul administrației penitenciare din Yaroslavl de a trimite scrisori ale reclamantului Curții Europene în mai și decembrie 1999. Aceste refuzuri ar fi fost motivate de faptul că reclamantul nu a sesizat în prealabil instanțele pentru a se plânge de obiecțiunile prezentate în aceste scrisori, și anume caracterul inechitabil al procesului său la sfârșitul căruia fusese condamnat. Curtea Europeană a concluzionat că aceste refuzuri au întârziat sesizarea sa cu mai mult de opt luni, constituind astfel o încălcare a dreptului la recurs individual.

Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Reclamantul nu a formulat o cerere în temeiul satisfacției echitabile. b) Măsuri individuale Curtea Europeană a constatat că, în perioada 2000-2004, corespondența reclamantului cu Curtea nu a constituit un motiv de îngrijorare. În ceea ce privește refuzul anterior al autorităților penitenciare, în iunie 2002 a fost efectuată o anchetă de către Comisia pentru Biroul Regional al Procurorului din Yaroslavl. Anchetatorii au concluzionat că singurul motiv pentru care scrisorile reclamantului nu au fost trimise Curții a fost că reclamantul nu avea bani pentru a plăti timbrele. Lipsa de bani a fost cauzată de refuzul reclamantului de a accepta un loc de muncă, disponibil la momentul faptelor, din cauza remunerației sale reduse.

În această privință, autoritățile ruse au precizat că, în conformitate cu Regulamentul de procedură al centrelor de detenție provizorie, aprobat prin Decretul Ministerului Justiției nr. 184 din 14/10/2005, în cazul în care deținuții nu au suficienți bani pentru a plăti trimiterea corespondenței lor, aceștia pot beneficia de fondul centrului de detenție provizorie în cauză (punctul 98 din regulament). Cu toate acestea, în ceea ce privește corespondența adresată Curții Europene de către persoanele care își ispășește pedeapsa, art. 91 din Codul execuției pedepselor prevede că acest lucru trebuie făcut datorită resurselor acestor persoane, în măsura în care acestea au obligația de a lucra (art. 103 din același Cod).

II. Măsuri generale Autoritățile ruse au indicat că încălcarea a fost rezultatul lipsei de procedură, în momentul faptelor, pentru trimiterea de scrisori către Curtea Europeană; de acum înainte, legea și regulamentele interzic împiedicarea dreptului deținuților de a adresa cereri Curții Europene. Anumite măsuri de ordin general au fost adoptate după faptele acestui caz și au fost identificate de Curtea Europeană în hotărârea sa. În primul rând, Departamentul principal pentru executarea pedepselor Ministerului Justiției a difuzat la organele sale teritoriale o circulară la data de 23/10/2001 care le interzicea să împiedice trimiterea cererilor către Curtea Europeană de către deținuți. La 22/02/2002, Departamentul a desemnat funcționari autorizați să asigure libera transmitere a cererilor către Curte de la instituțiile penitenciare.

În al doilea rând, Procurorul General Adjunct a adresat procurorilor regionali o circulară la 29/03/2002, invitându-i să ia măsuri pentru a asigura exercitarea liberă a dreptului la recurs de către deținuți și pentru a raporta orice încălcare a acestui drept procurorului general. În plus, în urma prezentei hotărâri, Departamentul principal al executării pedepselor a adresat tuturor organelor sale teritoriale o nouă circulară la data de 14/02/2005 care interzicea să împiedice trimiterea cererilor către Curte de către deținuți și a publicat traducerea în limba rusă a hotărârii în Buletinul sistemului penitenciar.

Instrucțiunile menționate anterior au pus în aplicare principiile generale stabilite prin texte cu caracter general, permițând deținuților să trimită cererile lor Curții (articolele 12 și 91 din Codul executării pedepselor, precum și art. 21 din Legea federală din 15/07/1995 privind detenția persoanelor puse în discuție și acuzate de comiterea unei infracțiuni). În cele din urmă, în hotărârea sa ulterioară din 7 iunie 2007, cauza Nurmagomedov împotriva Federației Ruse, Curtea Europeană a salutat modificările legislative și regulamentele administrative adoptate de autoritățile ruse în vederea scutirii corespondenței cu Curtea de la orice cenzură și în vederea garantării liberei exercitării dreptului la recurs individual de către solicitanți și de către potențialii solicitanți de azil din instituțiile penitenciare (§55 din hotărâre).

III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni noi încălcări similare și, prin urmare, Federația Rusă și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 27 martie 2008 cu ocazia celei de a 1020-a reuniuni a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2008)19 [1] Exécution de l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme Poleshchuk contre la Fédération de Russie (Requête n o 60776/00, arrêt du 7 octobre 2004, définitif le 7 janvier 2005) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l'Homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l'arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne une violation du droit de recours individuel du requérant due aux refus opposés par les autorités pénitentiaires d'expédier des lettres du requérant à la Cour européenne (violation de l'article 34) (voir détails dans l'Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises suite à l'arrêt de la Cour, eu égard à l'obligation qu'a la Fédération de Russie de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Ayant noté que la Cour n'a pas accordé de satisfaction équitable dans cette affaire (voir détails dans l'Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l'adoption par l'Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations similaires ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l'Etat défendeur (voir Annexe) et vu la décision prise lors de la 948e réunion des Délégués des Ministres (14 décembre 2005), qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d'en clore l'examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2008)19 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l'arrêt dans l'affaire Poleshchuk contre la Fédération de Russie Résumé introductif de l'affaire L'affaire concerne les refus de l'administration pénitentiaire de Yaroslavl d'expédier des lettres du requérant à la Cour européenne, en mai et décembre 1999. Ces refus auraient été motivés par le fait que le requérant n'avait pas saisi au préalable les tribunaux pour se plaindre des griefs exposés dans ces lettres, à savoir le caractère inéquitable de son procès à l'issue duquel il avait été condamné. La Cour européenne a conclu que ces refus avaient retardé sa saisine de plus de huit mois, constituant ainsi une violation du droit de recours individuel.

I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Le requérant n'a pas formulé de demande au titre de la satisfaction équitable. b) Mesures individuelles La Cour européenne a relevé qu'entre 2000 et 2004, la correspondance du requérant avec la Cour n'était pas source de préoccupation. Concernant les refus précédents des autorités pénitentiaires, une enquête a été menée par la commission du bureau régional du Procureur de Yaroslavl en juin 2002. Les enquêteurs ont conclu que la seule raison pour laquelle les lettres du requérant n'avaient pas été envoyées à la Cour était que le requérant n'avait pas d'argent pour payer les timbres. Le manque d'argent était dû au refus du requérant d'accepter un travail, disponible à l'époque des faits, au motif de sa faible rémunération.

A cet égard, les autorités russes ont précisé que conformément au Règlement intérieur des centres de détention provisoire, approuvé par décret du Ministère de la justice n o 184 du 14/10/2005, si les détenus n'ont pas assez d'argent pour payer l'envoi de leur correspondance, ceux-ci peuvent bénéficier du fonds du centre de détention provisoire concerné (point 98 du Règlement). Cependant, en ce qui concerne la correspondance adressée à la Cour européenne par des personnes purgeant leur peine, l'article 91 du Code de l'exécution des peines prévoit que ceci doit être fait grâce aux ressources de ces personnes dans la mesure où elles ont l'obligation de travailler (article 103 du même Code). II.

Mesures générales Les autorités russes ont indiqué que la violation résultait de l'absence de procédure, au moment des faits, pour l'envoi de lettres à la Cour européenne. Désormais, la loi et les règlements interdisent d'entraver le droit des détenus d'adresser des requêtes à la Cour européenne. Certaines mesures d'ordre général ont été adoptées après les faits de cette affaire et ont été relevées par la Cour européenne dans son arrêt. Premièrement, le Département principal de l'exécution des peines du Ministère de la Justice a diffusé auprès de ses organes territoriaux une circulaire en date du 23/10/2001 leur interdisant d'entraver l'envoi des requêtes à la Cour européenne par les détenus.

Le 22/02/2002, le Département a désigné des fonctionnaires habilités à veiller au libre envoi des requêtes à la Cour depuis les établissements pénitentiaires. Deuxièmement, le Procureur Général Adjoint a adressé aux procureurs régionaux une circulaire en date du 29/03/2002 les invitant à prendre des mesures afin d'assurer le libre exercice du droit de recours par les détenus, et à signaler toute violation de ce droit au Procureur Général. En outre, à la suite du présent arrêt, le Département principal de l'exécution des peines a adressé à tous ses organes territoriaux une nouvelle circulaire en date du 14/02/2005 interdisant de faire obstacle à l'envoi des requêtes à la Cour par les détenus, et a publié la traduction russe de l'arrêt dans le Bulletin du système pénitentiaire.

Les instructions précitées ont mis en œuvre les principes généraux édictés par des textes de portée générale, permettant aux détenus d'envoyer leurs requêtes à la Cour (articles 12 et 91 du code de l'exécution des peines, ainsi que l'article 21 de la loi fédérale du 15/07/1995 sur la détention des personnes mises en examen et accusées d'avoir commis une infraction). Enfin, dans son arrêt postérieur du 7 juin 2007, affaire Nurmagomedov contre la Fédération de Russie, la Cour européenne a salué les modifications législatives et les règlements administratifs adoptés par les autorités russes visant à exempter la correspondance avec la Cour de toute censure et à garantir le libre exercice du droit de recours individuel par les requérants et des requérants potentiels détenus dans les institutions pénitentiaires (§55 de l'arrêt).

III. Conclusions de l'Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises vont prévenir de nouvelles violations similaires et que la Fédération de Russie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 27 mars 2008 lors de la 1020e réunion des Délégués des Ministres